Toamna pe ritmuri bordoleze.

       Cu multă bucurie, vă spun cu mâna pe inimă, că acesta este unul dintre cele mai bune vinuri băute de mine vreodată. Aromele sunt foarte clare, nu prea puternice, aciditatea simplă și tăcută, taninii blajini și puternici, ce să mai, e perfect pentru o seară de Toamnă.
      Nasul îți face farmece, se joacă cu luciditatea și te pasează, ba imaginației, ba mentalului. Aruncă, cu generozitate arome de: Pământ reavăn, cassis, fum, cuisoare, scorțișoară, vanilie, mure, piper verde, pare o înșirare banală, dar vă asigur că ansamblul e sublim.
      Gustul nu numai, că nu dezamăgește, dar întărește cu putere prima impresie. Odată ce se scoboară în poalele gurii, îți dăruiește moliciunea cărnii, precum o fecioară. Apoi se deschide în fremete de ciocolată neagră, pâine neagră, cremă de smochine, fum, viorele și un pumn de fructe negre.
      Atacul este frate cu pacea morții, suav rotund, ai impresia că vine pumnalul către tine, dar plăcerea e atât de adâncă, încât suprimă instinctul de supravietuire.
       Finalul, este lung, suculent si îți trezește simțurile, dar îți închide ochii și te scoate din superficialul oferit de văz.
       Este un vin despre, care aș putea să scriu încontinuu, dar mă îndeamnă la liniște, la solitudine, la refugiu în sacru, așa că tot ce vă doresc este să va întâlniți și voi cu el, măcar odată în viață.

6 stele și jumătate din 7

Artificii de Barbera si Pinot!

       Bună dragii mei, cu multă bucurie, aduc în lumina voastră două vinuri cu multă personalitate și expresivitate, două vinuri care au ajuns să fie surori doar prin prisma, trăirilor și simțurilor mele. Primul este un Barbera del Monferrato, Cantagalla, frizzante și sec, 2010. Cel de-al doilea este un Pinot Noir de Bourgogne,2010, o ediție aniversară limitată la 10.000 de sticle, sticla aceasta purtând numărul de 3774. Ca și producător, îl avem trecut pe etichetă pe, Emile Chandesais.
       Am însumat aceste două licori, într-o singură poveste, deoarece ele sunt asemănătoare ca și personalitate. În ziua de astăzi cu greu mai găsești vinuri care să-și exprime personalitate în mod liber, fără a fi cosmetizate și "educate" pe gustul consumatorului țintă.
       Avem pe piața Romanescă, o mulțime de vinuri îmbrăcate într-un amalgam, mai mult sau mai puțin echilibrat de fructe, flori și tot felul de arome exotice. La un nivel ignorant, acest spectacol oferă satisfacție, însă la o abordare mai adâncă, nu găsești decât o deșertăciune și un handicap grav de exprimare, datorat unei chimii nesimțite și potente.
       Dintr-un alt punct de vedere, avem consumatorul român obișnuit, care încă nu are cultura necesară pentru a digera vinuri cu o exprimare originală și e fascinat de spectacolul aromatic pe care pot să-l ofere vinurile făcute în stilul lumii noi( care fie vorba între noi, nu  mai e așa de nouă, avem alte țări fără prestigiu în producerea vinului, care încep să-și tureze motoarele la maxim, iar cel mai bun exemplu: e China și India ). Apoi mai sunt producătorii, care doresc să-și amortizeze investitia în cel mai scurt timp. Concluzia e clară...
       În fine, am deosebita bucurie de a vă introduce, aceste două vinuri, pe care le-am găsit pur și simplu fascinante.

       Malgra, Barbera del Monferrato, Cantagalla 2010, frizzante. 

     


       Vinul este foarte întortocheat, nasul e agresiv de la la început, din pricina dioxidului de carbon, agresivitate care e dusă foarte bine de aromele de cassis, prune uscate, dar și grajd umed. Odată ce bulele se mai liniștesc( sticla deschisă și neacoperită, câteva ore ) avem un frankenstein aromatic, neobositele fructe negre se alătură mirosurilor de cal ud, grajd, fân rece și umed, urină de bou și miere. Fiecare element, e de sine stătător și stă pe un fond de fum și vișină amară. Experiența olfactivă nu se termină înainte, de a împărtășii și niște piele de porc, îmbrăcată în violete.
       În gură, ai impresia că se sparg niște cheaguri de sânge, îmbogățite cu sirop de coacăze. E suculent și CO2-ul îl mentine proaspăt. Finish-ul mediu e picant și înflăcărat cu arome de boabe de cafea.




       Emile Chandesais, Pinot Noir, Bourgogne 2010. 

       Vinul acesta este o capodoperă, cu o evoluție ce te ține strâns de cupa paharului, timp de 3 ore, dacă ai răbdarea să-i asculți povestea. Nasul se află într-o continuă evoluție, vinul nu l-am decantat și bine am făcut, căci prea mult aer l-ar fi ucis. L-am turnat în 3 pahare, fiecare cu o formă a cupei, diferită, cu scopul de a analiza vinul cât mai bine.
       Nas deosebit de expresiv, uman și decadent, a însumat în cele 3 ore de poveste, arome de găinaț, rășină de brad, coacăze coapte, cafea, gem de zmeură, țigări de foi. Plus: note picante de piper negru, porumbele, hrubă umedă, grajd de viței, carburant fosil, cafea, note vegetale de ceapă proaspăt scoasă din pământ.
      Palatinul, a fost constant și a dezvoltat o textură elegantă, subțire, dar cu o aciditate serioasă ce a adus cu ea mere roșii. Între tanini a existat un conflict, ce nu s-a solvat nici măcar la ultimul strop. Cei rotunzi, au fost cam jenați de cei rugoși și invers.

       Două vinuri cu o personalitate clară, ce îți ațâță instinctele primare umane. 6 stele din 7 pentru amândouă.

Un Sauvignon Blanc, exuberant și intens.

       Bună dimineața. Știu că pentru mulți faptul că mă apucă pofta de vin, la 7 dimineața, e ceva cel puțin neobișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu. Vinul bun și setea de nou, la propriu și la figurat se împreunează perfect.
       Vinul de astăzi, e un Sauvignon Blanc, însă nu autohton, iar dacă ați băut doar Sauvignon Blanc ieșit de pe plaiurile mioritice, uitați de el. Și nu pentru că ar fi mai rău, decât cel de Noua Zeelandă, pe care vi-l aduc eu, ci pentru că e vorba de o experiență hedonistă complet diferită ( În general cel de Marlborough, dă clasă SB-ului românesc, dacă e să mă întrebați pe mine :) ).
       Inamicul se numește SB Two Peaks originar din Marlborough, Noua Zeelandă, e din 2012 și are 13% alcool. Dansul vinului, dăruiește vederii o culoare eleganță nobilă, de miere de salcâm, aproape transparentă. La nivel olfactiv, e foarte bine structurat, aromele dezvăluindu-se treptat, de la mare la mic, însă fiecare apucă să-și spună părerea. Primul cuvânt îl are soc-ul, floriile de tei, pepenele galben, apoi urmează, grapefruit, fructul pasiunii, unt și miere pe final. Linia elegantă, continuă și la nivel gustativ, unde notele moi de pepene galben copt, nectarine se îmbină armonios cu cele acide, de măr verde și iarbă.
       Post-gustul e un pic prea scurt și nu te poți bucura de arome pe deplin, ceea ce e păcat. Ca asezonare, merge de minune cu un pește gras și nesimțit, piept de pui, terfelit în unt, cu garnitură de broccoli sau ceva paste cu scoici.

Cu dărnicie, ardelenească: 6 stele din 7 
 
 
 

Dunărea e roșie, văzută din Bulgaria.

       You're no good for me, baby, you're no good for me. Adică, atacul tău perfect rotund, m-a cucerit, însă post-gustul atât de astringet, mi-a tras o palmă, de control. Îmi spui că gustul, va ține pentru totdeauna, dar eu văd că sticla se golește rapid, mai spui că ești și diet-wine, cică caloriile tale nu se pot metaboliza în grăsime, de parcă pe mine m-ar interesa toate acestea.
       E de moment, tu trebuie să-mi alimentezi nebunia și să mă legi la ochii, când încalec marginea prăpastiei. Prezentarea ta e dezarmantă, linile tale îndeamnă la intimitate, aromele coapte de coacăze, mure și prune se întrepătrund vulgar cu cele vegetale de ardei gras și piper verde. Și ca și cum nu ar fi de ajuns, mai adaugi și un strop de ciocolată cu scorțișoară.
       Cu toate că ești un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, îmi aduci aminte de o Fetească Neagră de Dealu Mare. Inevitabil, contactul a avut loc, nesătul sunt în preajmă ta, însă rațiunea precum o lesă, mă ține legat, iar tu nu ai decât 750 ml, insuficient pentru a-i face față. Într-un fel noi doi ne asemănăm, pe mine m-au născut Carpații, iar tu fără Dunărea izvorâtă din Munții Pădurea Neagră, nu ai mai fii aici.
       Și gata, episodul se încheie aici, vei rămâne doar o pată roșie, la care mă voi întoarce atunci când pofta, mă va fi acaparat din nou. Vei rămâne o alegere mai mult decât decentă, pentru acei 20 de lei.

 5 stele din 7

Spätburgunder aka PN

       Bună seara dragilor, am găsit un biet vin nemțesc în Aldi, știu că nu e foarte ortodox să cumperi vin de acolo, dar eram în trece și am zis că nu am nimic de pierdut, eventual 4 euro.
       Clientul se numește Spätburgunder, cunoscut lumii întregi, sub pseudonimul de Pinot Noir și se trage din zona Baden. El este un Qualitätswein din 2012, nu este ceva pretențios, nu are lemn și nici nu îi trebuie. Îmi place că au specificat temperatura de servire, la 14-16 grade și nu la 16-18.
       Vinul e rubiniu deschis, așa cum îi șade bine unui PN, e strălucitor cu o opacitate infimă. Încă din nas, ne spune de aciditatea sa ridicată, de fructele roșii, în special coacăze, de ușorul iz de sulf și de un amalgam de fier, cupru și sânge.  Strecurându-se în gură, precum un șarpe veninos, te mușca cu aciditatea sa înviorătoare de citrice, însă corpul ușor și sprinten te mai vindecă. Aromele de coacăze și mure sunt umpic deraiate din cauza alcoolului(13 procente), care și la temperatura asta de servire de 16 grade, are un cuvânt de spus. Gustul nu e tocmai armonios și echilibrat, e cam țărănesc și îmi aduce aminte de un vin făcut din hibridul Nova. Îl văd mergând foarte bine cu niște brânzeturi condimentare, de capră.
 
 4 stele și jumătate din 7

Noile șopârle de la Fine Wine.

       Iată că Lacerta, vine cu o nouă gamă pe piață, cu o abordare oarecum asemănătoare, însă cu prețuri mai mici. Evenimentul a avut loc la Crama Noastră, în Cluj-Napoca, chiar înainte să-mi iau tălpășița din țara mea iubită. Atmosfera a fost una dintre cele mai plăcute, Sommelierul și bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreținut focul vinului iar noi, publicul, ne-am încălzit inimile cu bucurie.
       Sincer, mă așteptăm ca degustarea să fie cam dificiala, având în vedere puhoiul de oameni însetați care erau așteptați la eveniment, dar și faptul că degustarea avea să fie desfășurată într-un spațiu mic și destul de prost aerisit, în situația dată. Ei, odată ajuns la locul faptei, am avut plăcerea să mă înșel, asta și deoarece a fost o după-masă, seară răcoroasă.
       Dar să trecem la partea importantă și anume la vinuri: Green, White, Red, Black. trebuie să mărturisesc, că m-au surprins plăcut aceste cupaje, în special cel de Fetească Albă cu Sauvignon Blanc(White) și Fetească Neagră cu Syrah(Black).

       Green 2012: Cupaj de Chardonnay cu Rhein Riesling, cu o culoare albă cu reflexii gălbui. Nasul a fost unul discret, rotund, cu arome de budincă de vanilie, unt, agrișe și metan. Corpul foarte fresh dar și cu un gram de eleganță, iar în gust au predominat notele de caisă necoaptă, măr verde, cârcei și unt.

       White 2012: Mi-a plăcut foarte mult, a fost un vin care m-a surpins, a avut eleganță și personalitate de la Fetească Albă, dar și arome înviorătoare de la Sauvignon Blanc. Culoare, galben-păi cu un nas fresh, ce descoperă arome de alune, soc, ananas și piersica. Gustul e unul foarte prietenos și puțin pretențios, cu note de mere și pere verzi. Post-gust acrișor, ce aduce a strugure. E un vin alb foarte versatil.

       Red 2011: Cupaj clasic, de Merlot cu Cabernet Sauvignon. Red, e un vin foarte simplu, pe înțelesul tuturor, e plin de arome de vanilie, rom, piper, mușcată, coacăze, scorțișoară. Are o structură bună, dublată de arome de vișină, ciocolată și coacăze coapte. Iar finish-ul este lung, taninos cu senzații de magiun de prune.


       Black 2011: cupaj inedit de Fetească Neagră cu Shiraz. Vinul vine, cu un nas deșertic, de prune și cireșe amare uscate și fum de brad. La nivel gustativ, se deschide frumos și are o suculență aparte precum și o astringență plăcută. O notă vegetală și licoroasa. Post-gustul este notabil, taninos.

5 stele pentru Green si Red

5 stele si jumatate pentru White si Black

 
 

Din călcâiul cizmei, în pădurea Bavareză.

Foto: Corkbin.com

       Nu e nimic aici, decât pădure, dealuri, munți, pârâuri ce susură în noapte și stele nemuritoare. Mai sunt și eu în mijlocul acestei naturi, care-mi este atât de străină de pădurile natale românești. Acasă natura este mereu ocrotită de un lăcaș Sfânt, sau poate e invers. Acasă natură, e legată de Dumnezeu, așa cum e legat și poporul nostru, însă aici e altceva, nemții niciodată nu l-au acceptat pe Dumnezeu. Iar Germania este o națiune mare și acest lucru se simte în fiecare șuierat mândru de vânt, în fiecare pădure plină de arbori falnici, în încrederea și pacea infinitului, cu care curge Dunărea. Totul pare desprins dintr-un tărâm al eroilor, nu dintr-unul gingaș și plin de compasiune, cum cântă păsărelele de pe plaiurile natale.
       În acest oază de liniște păgâna, în Bavaria, am găsit un vin italienesc, abordat într-o manieră modernă. Un vin venit tocmai din Puglia, din călcâiul cizmei italice, DOC Copertino Rosso. Este o rezervă din 2010, compusă din soiurile specifice zonei și anume, Negroamaro, Malvasia Nera dar și Romagnolul Sangiovese. Numele de scenă este Faunus și cu toate că prețul nu-i impune mari pretenii, vinul se prezintă plin de demnitate. Adică, nu scârțâie pe nicăieri, are culoare splendidă, roșie intensă plină, nasul e bogat în arome coapte, de mure, sirop de coacăze, smochine, kaki, fum și condimente mediteranene. Numărul bun, se continuă și la nivelul gustului, care e plin, scuculent, rotund și catifelat cu un atac revigorant, evident că aromele ce le-am găsit în nas, au coborât și la nivel gustativ așa cum se cade. Prestația se încheie în forță și durată, cu o astringeta bine-venită dar și senzații de iaurt de fructe de pădure și mentă.
       Un vin excelent pentru o punguță cu 6-7 euro. În România nu l-aș vedea sub 50 lei.

       5 stele și jumătate din 7

Anima-Merlot și vârcolacii.

       În expozițiune, găsim masa cea rotundă în centru. Câteva scaune pliante, din acelea cu material textil, o băncuță, vopsită în alb. Spațiul, desfășurării acțiunii, este grădina aferentă casei în care domiciliez. În jurul mesei, avem iarbă, iar văzduhul este obturat de-o vivace viță-de-vie. Pe masă, avem 1 sticlă de apă minerală, un tirbușon, câteva pahare de vin roșu, un decantor, câteva pahare pentru servirea apei și 3 felinare realizare din 3 sticle de vin.
       Personajul principal este un Merlot, din Dealu Mare-Sahateni, realizat de doamna Aurelia Vișinescu, pe nume Anima 2009. Cast-ul continuă cu personajele secundare și anume: Merlot tot din 2009, din satul vecin Sahateni-ului, Breaza. Merlot de la Nomibo, realizat de domnul Vasile Lupu. Cel de-al doilea personaj secundar, este un Muscat, din grecia, insula Rhodos. Avem și un personaj episodic, un rose de origine Iberica, bun, răcoros și cinstit, în fine, un personaj episodic.
       Intriga e declanșată, de lupii din jurul mesei rotunde, care auzind un strigăt, din direcția Animei, se năpustesc violent, după un strop de sânge și carne. Mare le e durerea, când îmbucă din carnea roșie și co nstată că aceasta, e în criogeneză. Se sfătuiesc ei secunde interminabile în șir, și decid să transvazeze licoarea în decantor. După 3600 de secunde, chinul i-a sfârșit și lupii pot începe ritualul.
       Citez: "Anima a fost delicioasă, suculentă și extrem de complexă, dezvăluindu-și virtuțile treptat, sub formă unei piramide, ce avea la bază arome primare de magiun de prune, vișină coaptă și piper, secundar: nucă verde și ciocolată, iar terțiar: o vanilie omniprezentă însă nu sufocantă și lemn dulce. Complexitate aromatică, coboară apoi la nivel gustativ, însă nu brusc, ci domol. Găsim aici, note coapte de prune, vișine și lemn. Aromele nu intervin prea tare, nu abuzează de taninii rotunzi și feminini, ci stau undeva departe precum un demiurg ce-și urmărește creația și își face simțită prezența prin tot și nimic. Vinul își încheie numărul, electrizant dispărând, în urma unei cortine de fum și cireașă. One man show!"
       Merlot-ul de la Nomibo, a continuat seară cu succes, fiind un vin nebaricat, a venit cu aromele sale crude de vișină, piper și scorțișoară. Pe cât de puternic a părut în nas, pe atât de moale s-a prezentat în gură și pe atât de puternic și taninos în post-gust. A reușit să neutralizeze, papilele și să le trimită la culcare. Acum știm, că dacă i-am fi dat carne de vânat, ar mai fi stat nițel de povești.        Ce-l de-al doilea personaj secundar și anume Muscatul, elin, a fost deosebit de corpolent, te silea să-l mesteci. E vorba de un vin dulce, cu un alcool de 15%, bine integrat. Muscat fiind, aromele de lămâie, soc, busuioc, strugure, mere și pere, năpădeau pe tine. Un vin foarte reușit, care însă a picat într-un moment cam nepotrivit.

 Anima Merlot, 2009 - 6 stele din 7 
 Nomibo, Merlot, 2009 - 5 stele și jumătate din 7 
 Muscat de Rhodes, 2011 - 5 stele și jumătate din 7 

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

Tămâioasa Românescă

       Feteasca, e ceva aparte pe această scenă a teatrului hedonist românesc. E mai vorbăreață și năstrușnică draga de ea. Nu mă dezic de orgoliul meu, face parte din suflul meu și îmi conturează personalitatea. Eu sunt mai aromatică, înțeleg mai bine valențele naturii umane. Păcatele ei nu-i permit să acompanieze un distins desert, zahărul necesar, ar ucide-o, ar face-o de neînțeles și cine mai știe câte altele. Cu toate că lumea mă vede ca o artistă, din pricina parfumului meu natural, eu vă spun că sunt mai degrabă o măicuță, o soră, o stareță. Chiar și o Mantis Religiosa(Călugăriță), care se roagă pentru Soare(hrană) și pentru iertarea păcatelor semenilor, fiind însă prima care comit aceste păcate ritualice. Ei!... eu nu-mi voi ucide semenii devorând trupul acestora, pentru a-mi îndeplinii destinul, să nu vă gândiți la așa ceva.
       Eu duc o mare povară de arome, zahăr și fragilitate. Eu aș vrea ca lumea să-și verse-n mine toate păcatele sale, aș vrea să fiu pentru păcatele oamenilor, cum este acea bandă lipicioasă pentru muște. Cum altcumva poți îndrepta păcatele comise, împotriva semenilor, decât purtând povara acestor păcate. Poate fi o sarcină mistică păcătuirea,  păcătuirea intensă și frecventă, pentru a epuiza încărcătura de rele, pe care demonul, le pretinde de la omenire, în consecință pentru a-i despovăra pe frații și surorile noastre mai slabe, neînstare să exorcizeze aceste tumori ce i-au înrobit. Doresc să fiu tămâia ce atrage răul, îl înghite și îl trimite înapoi în neant, nu tămâia ce alungă întunericul prin lumina sa.
       De aceea astăzi, vin  purtând insemnele celor două extreme, cea seacă și cea dulce. Cea dulce, născută în 2011, iar cea seacă(sec) în 2012.
       În anul 2012, m-am dus la supracoacere, astfel am căpătat o culoare portocalie, atipică, ce aduce a Tămâioasă bătrână. Mi-am format un profil aromatic, bogat, original, dulceața atingerilor senzuale de miere de tei, soc și stafide, trădând vinificarea în sec. În gură, glicerolul mă va îndulcii și-ți va învăluii întreaga cavitate bucală, lăsând doar o bucățică de limbă, nesimțită în fața acestui spectacol gustativ. Aciditatea este atât de bine integrată, încât ți-ai amintii de ea, doar în lipsă ei.
       În anul 2011, am acumulat peste 320 grame de zahăr, a fost un an tare bun, aș putea spune că m-am iluminat. Vinificată în dulce, consider că sunt exprimarea perfectă a unei Tămâioase Românești. Culoarea, este galbenă plină precum fânul. Zarea o sfințesc cu multă tămâie, apoi atac cu arome de flori de tei și soc, precum și senzații de pomello și lychee. Gura ți-o ling, cu multă miere, ananas și floare de salcâm, totul într-o notă de delicatețe și finețe. Durata post-gustului nu poate fi determinată, deoarece, gura este mereu alimentată de o nouă înghițitură hapsână. Să vă mai spun ceva, după 24 de ore, lăsată singură să zac în pahar, în cramă, am fost aceeași Tămâioasă, plus câteva arome noi, cum ar fi piersica coaptă și deloc note oxidative.
       Nu mi-am spus numele, până acuma, din orgoliu, ar fi trebuit să mă cunoașteți, până acuma, dar fie, Tămâioasă Românescă, Nomibo, Dealu Mare.

Partea I: http://dariuswine.blogspot.ro/2013/07/feteasca-neagra.html

Feteasca Neagră

       Mă simt intru cȃtva, ȋncurcată apucându-mă de scris, poate că mi-am pierdut îndemânarea de la atâta fier, lemn și sticlă. Ba parcă, mi-ar poruncii cineva, să mă avântur în pahar și să-mi dau drumul la limbă. Nu! La naiba, eu am nevoie preludiu, pentru a mă putea exprima, la nivelul meu aristocratic. Ori cum vreau eu, ori deloc. Nu sunt un pișat de 10 lei, pe care să-l vâri în pahar, măi tembelule. Degeaba mă tot presezi, că nu vei scoate nimic de la mine, decât 750 ml de dezamăgire.
       Dar totuși cine sunt eu? nu vă grăbiți să întrebați naratorul, este la fel de habarnist ca și voi. Poate ar fi mai de folos, să mă întreb despre patimile mele, decât despre faptele vieții mele.Ciclul vieții mele, îl știm cu toții, sunt supusă nașterii și inevitabil morții. Sunt febrilă, nărăvașă, țigancă decadentă și o doamnă aleasă, doar cu cei ce se obosesc, să vadă mai departe, de dimensiunea mea profană, cărnoasă. Iubesc să intru în acest dans hipnotic, în care sunt vânată și transfigurată într-o fărâmă de viață de om.
       Ca să nu va lungesc agonia flăcăilor, sunt Feteasca Neagră ( grijă mare la impostoare ). Am să mă prezint vouă, în doi ani diferiți și în trei ipostaze de sine stătătoare. Însă nu am venit sigură, ci alături de mult-bârfită Tămâioasă Românească. Ea este o artistă, catalogată, ca fiind de-un orgoliu infernal. Cică, de câte ori își face apariția, se uită-n jur ca să priceapă, dacă vre-un băietan din public îndrăznește să n-o recunoască. Inițial, băietanii se-apropie din curiozitate, însă văzându-se prinși în parfumurile amețitoare, apropierea capătă o frecvență de viciu.
       Dar să revenim, la mine: am fost crescută, într-un"cartier" sărăcăcios din Dealu Mare, sărăcăcios pentru că solul din care m-am hrănit, era din calcar, cretă, piatră. Ve-ți spune că am devenit mai puternică, călită...poate aveți dreptate. Cu toate că solul este cum v-am spus, de soare nu am dus lipsă. Cocoțată pe colina Istriței, zilnic mă scălda Domnul în văpaie fierbinte de miere cerească. 
Nu vreau să mă plâng, dar acoperiș deasupra capului nu am avut niciodată, nici că mi-ar fi trebuit, noapte de noapte, luna și stele mi-au fost acoperământ. De multe ori însă am suferit, de pe urma ploilor, secetei și bolilor-dăunătorilor aferenți, precum și din pricina grindinei devastatoare. Poate că nu e bine, că sunt atât de săracă, dar nici să ai tot ce-ți trebuie nu e bine. Strămoșii mei, erau mai săraci și mai fericiți, pentru că rămâneau în contact cu natura.
       Privirea mea e arzătoare, ochii de catifea, iar carnația vișinie. În ipostazele din 2012, predomină violetul, iar în cea din 2009 cărămiziul. În prima ipostază(2012), sunt proaspăt ieșită din butoi de stejar românesc de 225 de litri, la a doua trecere. De îndată ce vei îmbuca din mine, îmi vei simții vigoarea febrilă, dar mai-nainte ai să te apropii de mine, iar aromele mele intense, de scorțișoară, piper, curry și vișinată, au să te facă să mă vrei în pieptul tău de mai multe ori. Iar eu voi veni de fiecare dată, cu câte ceva în plus, fie că e mentă sau coajă de portocală. Gura am să ți-o atac, blând, am să te las să-mi guști din voluptate, din coapsele-mi rotunde și dulci, apoi vei visa la ciocolată, magiun de prune, scorțișoară și vișină. Sunt puternică, te vei simții tot mai atras de mine, vei vrea să devii neatent, însă îți recomand să ai rațiunea și vigilența la îndemână, pentru mine 15 grade alcoolice, înseamnă o fetișcană de rând, eu am fost lăsată la supra-coacere, știu ce înseamnă zahărul și deshidratarea și forța pe care o capeți prin acest regim ascetic.
       Ce-a dea doua ipostază, mă găsește proaspăt dezgolită din protectorul butoi de stejar, care spre deosebire de cel menționat anterior, este nou. La vedere sunt la fel de prețioasă, însă spre deosebire de sora mea, care și-a păstrat tipicitatea cu capul sus, eu din conviețuirea cu lemnul nou, am căpătat arome de vanilie și ciocolată albă, precum și o scorțișoară mai accentuată. În timp, vei vedea că o voi depășii, ca și complexitate. Infruptandu-te din mine, gura ta va devenii sclava corpolenței mele, elegante și năbădăioase, vei fi intrigat de aceste contraste precum și de nota pură de cireașă amară.
       Ultima ipostază și cea dintâi întrupare, mă găsește matură, cu straie cărămizii. Aromele mele nu mai sunt, obraznice, ci sunt decadente, cu toate că abundă în caramel, gem de vișine, scorțișoară și amaretto. Eu nu mă mulțumesc doar să-ți ademenesc papilele, trebuie să-ți cuceresc fiecare petic de carne și să-mi las amprenta de vigoare și armonie asupra fiecărei biete celule.
       Aș fi vrut să-și așterne gândurile și Tămâioasa, dar e prea orgolioasă, pentru a contura un articol în comun cu mine, așa că rămâne pe următoarea dată. 

Partea II : http://dariuswine.blogspot.ro/2013/08/tamaioasa-romanesca.html

Schimbarea la faţă a Cotnari-ului.

       Ce e Cotnari-ul? Este o podgorie, din regiunea viticolă, Moldova. În viziunea unora, este un soi de strugure nobil, un prenume, pentru cei mai mulţi este un producător, nu o podgorie, sau mai bine zis este ceva ce le-nsumează pe ambele. Am auzit despre Cotnari, ȋncă de pe vremea băncilor gimnaziului, despre "Grasa" ce aduce fericire şi bucurie, pentru că Grasa, era dulceagă, era paradoxal de suplă şi inexpresivă, şi cu toate că era cald afară, ea nu mirosea a sudoare prelinsă pe clisă de om. Obiectiv vorbind, Grasa pentru noi şi restul, era euforie şi "avioane".
       Acum să lăsăm la o parte această introducere, ȋn ditamai cultura vinului din Romania, şi să trecem la un episod, ce duce la normalizare. Vorbesc de Casa de vinuri Cotnari, un producător ce deţine 350 ha de vita-de-vie, ȋn podgoria Cotnari. Ce ȋmi place mie la nebunie, la ei, este că viile lor ştiu să vorbească doar pe limba, Feteştii Negre, Tămâioasei Româneşti, a Grasei de Cotnari, şi a incă câtorva soiuri de sorgine românească. Deviza aceasta: fără soiuri internaţionale, doar româneşti, momentan mi se pare extraordinară, cu toate că in viitor când viile şi vinurile vor căpăta ceva maturitate si notorietate, soiurile internationale, vor fi cele care in cupaj cu cele autohtone, vor deschide noi drumuri, in acele vremuri viitoare.

       În prezent cei de la Casa de vinuri Cotnari, ne ademenesc cu 2 game de vinuri premium şi anume: Cotnari Domenii şi Cotnari Colocviu. Personal cred că, felul ȋn care au fost branduite( atât numele cât şi etichetele) cele 2 game, nu se ridică la nivelul de calitate al vinului, şi ȋmi dau impresia că au fost pripit conturate. 
      Dar să trecem la vinuri şi la ce mi-au spus ele.

Colocviu la Atena -  Fetească Albă, DOC-CT, sec. 2011

       Nas: Echilibrat, timid şi proaspăt, cu arome de tei, grapefruit, iarbă, măr verde.
Gust: Vine ȋn continuarea nasului, aducând catifelare, corpolenţă dar şi o usoară lipsă de aciditate. Aşezate şi fine, apar notele de citrice şi cremene. Mi-a plăcut acesta Fetească Albă.

5 stele din 7

Colocviu la Moscova - Grasă de Cotnari, DOC-CT, sec. 2011

       Nasul iniţial, miroase a gaz metan, dar dispare după o aerisire accelerată. Odată ce se mai ȋncălzeşte şi se aeriseşte, vinul alinează mere, pere, struguri şi ceva fum. Grasa este onctuoasă, dublată de minerale, este darnică, aduce note de măr verde, carcei de viţă, pepene galben şi jeleu de fructe tropicale. La inceput a semănat prea tare cu un Riesling de Rhin. În condiţii optime de servire, punctajul ar fi fost mai mare, cu siguranţă.

5 stele din 7

Colocviu la Roma - Tămâioasă Românească, DOC-CT, sec. 2011

       Are o culoare frumoasă, galbenă cu tente verzui. Nasul este foarte parfumat, cu arome intense de tei, miere, zmeura, ananas. Tămâioasa, are un corp superb, bine lucrat, cu o aciditate crocantă, gust delicat şi arome de piersică şi ananas. Post-gust mediu, picant. Ce nu mi-a plăcut este nota de parfum comercial din nas, parcă aş avea o cămaşă Liuii Viuiton, ce stă strâmt ca naiba pe mine.

       I-aş fi dat 5 stele si jumatate din 7, poate peste incă 1 an de sticla. Acum tot 5 stele din 7 si pentru Tămâioasa Românească SEC ( felicitari pentru această abordare, care nu e tocmai floare la ureche pentru oricine, asta sună şi pentru Grasă )

Domenii - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, demi-sec, 2011

       Culoare: Cuprica, trandafirie, ştearsă.
Nasul: Fad, cu arome de căpsuni, mere verzi si trandafir. Gust: Se prezintă foate dulce şi proaspăt, parcă ar fi un amalgan de fructe exotice, insă dulceata aceasta impiedică exprimarea clară a notelor. 2012-le Insă a venit cu un nas mult mai proaspăt, mult mai clar şi plin de fruct şi floare.

5 stele din 7

Colocviu la Paris - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, sec, 2012

       Culoare, roză de coajă de ceapă. 
Nasul la ȋnceput te ȋnţeapă, apoi demarează cu arome de capşună supra-coaptă, lychee, busuioc şi ananas.
Gustativ, este plin, proaspăt, cu note de citrice, grapefruit, incă este prea crud. Post-gustul este lung şi acid.

5 stele şi jumatate din 7

Album foto aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545044722220193.1073741829.323490934375574&type=1

Cronica de pivnita #6: Malbec

       Cu toate ca e din 2007 si sta de vreo 4 ani, in crama, cu toate ca l-am cumparat de la Real, la vremea respectiva, pe o suma modesta, Malbecul acesta de la Monte Elena, sta inca in picioare, e decent, a si capatat un timid buchet de sticla.
      Este originar din cea mai mare regiune a Argentinei si anume Mendoza. Din culoare si-a pierdut putin cu trecerea timpului, roseata capatand o nuanta caramizie, nimic serios. Nazal este expresiv, copt, avand un profil aromatic variat, ce alatura murelor, cireselor amare, magiunului de prune si ciocolatei, pielea si tarhonul. Gustativ, este suculent, moale, cu o prezenta tanica inca sustinuta, dublata de un atatc jovial. Aromele intalnite pe plan olfactiv, le regasim partial si la nivelul papilelor, insa aici, mai avem note calde de piper, mure si bomboane cu menta. Finish-ul este plin, de durata si aduce a gris cu lapte si prune uscate.
      Una peste alta, este un Malbec bine facut, fara pretentii de gentleman.

5 stele si jumatate din 7

Secretul...

       Noapte aduce ȋn  văpaia sa, un nou secret, de aceasta data sub forma unui vin, născut din pămantul Siciliei. Numele de scena, este Planeta - La segreta 2011. Cu toate că strigarea, il recomandă ca fiind un cufăr cu secrete, el ni se dezvăluie direct, fără nici o urma de pudicitate, insă plin de voluptate si suculenta.

      Avem de-a face cu un IGT si asta deoarece, oenologul s-a jucat, alăturand indigenului Nero d'Avola, internationalele: Merlot, Syrah si Cabernet Franc. In centrul edificiului oenologic, domneste in aliura sa nobilă, celebrul Nero d'Avola, care se reflectă in fiecare strop rosiatic.

      Licoarea intalneste văzul, intr-o robă visinie intensă, cu tente ciocolatii. Nasul este direct, aromele năpădesc către tine, departe de a fi niste fuste, ce ascund secrete efemere. El ne invaluie, in arome de fum, ciocolată, coacăze si bacon, precum si o atingere fină de suc de mure. E un vin atat de usor de băut si de inteles, cu toate că este complex. Textura sa este absolut dementiala, fină, rotundă, coaptă, insă cu un atac viril si totusi delicat, e precum un roller-coaster. Această textură, este completată de arome, de foie gras, piper măcinat, cuisoare, măsline verzi si gem de afine, e un adevărat deliciu, aduce a bazar turcesc si gemul bunicii. Aceasta nota de foie gras, e chiar persistenta, dominantă, e ceva ce nu am mai intalnit pană acum.

       E un vin, destinat consumului, de tanăr, structura sa nu se pretează imbatranirii. Merge de minune, cu ciocolata neagră insă si gustari reci, cas si suncă de casă, precum si multe altele, datorită versatilitatii sale.

5 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #5: Chianti

       Pivnita-mama, hraneste sugarul(vinul), cu esenta realitatii istorico-geografice, temporale, supuse simturilor animale, dar si cu esenta celeilalte lumi, ale spiritului, ale imaginarului. Unele vinuri, isi vor insusii aceste doua realitati, traind si daruind simultan, perechea de suflari ale vietii. Astfel, Ingurgitand vinul ales, propulsarea pe marginea prapastiei ce desparte cele doua realitati, naste un "Carpe Diem", profund ancorat intr-o dimensiune umana, sensibila si cu o identitate de sine statatoare.
      Luna iunie, capricioasa, stavileste valul de caldura, ce sta sa se asterne peste zari, fapt ce m-a directionat si pe mine, catre un vin rosu, italian, compus in cea mai mare parte tot din Sangiovese, de la care sincer nu am avut pretentii prea ridicate.  Chianti DOCG, Stazione di Posta, 2009, sec, 12,5 volum alcool. Pus la pastrare, in luna aprilie a anului 2010.
      In primele 24 de ore, vinul nu a spus nimic, nu tu arome, nu tu note, degeaba ma rugam eu de el, ca ba mi pofta, ba mi sete, ba mi-e drag, nu a cedat la nimic, al dracului de vin. Fara a avea vreo tragere de inima, i-am mai dat o zi, sa se obisnuiasca cu soarta, inevitabila. La expirarea termenului, a inceput sa mai arunce cu niste vorbe, ici pe colo, ba ca e "piu caldo, piu freddo".
      Pe langa fitze si bosumflari, cam asta am gasit in pahar: Un nas static, cu o aciditate volatila deranjanta insotita de arome de piele, ciocolata, capsuni si piper. Gustativ prezinta o textura atoasa, pesemne ca e dezechilibrat, taninii sunt vulgari si amari, iar aciditatea o simti din plin in stomac si in post-gust. Iti lasa impresia ca s-au imbatat, atat taninii cat si aciditatea si se bat cu pumnul in piept, care mai de care. Si sa nu fiu atat de acid, corpolenta este buna, ferma, iar aromele de ciocolata si coacaze, mai inmoaie atacul. Doamne ajuta, ma duc sa mai imi incerc norocul odata.

4 stele si jumatate din 7

Sangele lui Jupiter.

       Nu stiu de ce, dar un Sangiovese bine facut, parfumat, delicat si gustos, isi face mereu loc, in paharul meu, in noptile tarzii, adanci, cand lumina monitorului devine obositoare si-ti cauti taina intr-o lumanare. Acest soi, intotdeauna intelege si completeaza muzica, ii da profunzime si dezmeticeste gandul si limba. Ei! nu spun, ca doar Sangiovese face asta, asa se nimereste mai nou, la mine.
       Totusi istoria este de partea lui, iar dupa cateva pahare, asocierea cu "sangele lui Jupiter" nu mai pare atat de metaforica.
       Culoare este rosie rubinie si-ti absoarbe privirea, aromele nu se lasa mai prejos, alcatuiesc un buchet, de capsuni, coacaze, scortisoara si putin aluat. Toscanul, iti invaluie gura, iti alinta papilele cu note de menta, gem de afine, ciocolata si cafea, aromele frumos insirate pe-o catifea lina. Apoi continua, cu un post-gust mediu, gemos, taninos.
       Si sa nu uit producatorul este Rio Cassero, vinul are IGT Toscana, este din recolta din 2010 si are 13,5 volum alcool. Il gasiti la Metro, la 25 Ron. Si da, este un best-buy.

5 stele si jumatate din 7

Pinot Noir, Prahova Valley

       Buna seara, Clujul freamata, in toate colturile sale, de pe urma TIFF-ului, frigul nu prea intelege zicala "omul vine, sta, dar mai si pleaca".
       Dupa antrenamentul costisitor de astazi, un rose sau un alb racoritor, nu si-a gasit loc in inima mea, asa ca am mers pe mana unui Pinot-Noir autohton, asezonat la prima vedere fortat, cu paste cu ciuperci si rosii cherry plus doua pizza improvizate. Pinot-ul este cel de la Halewood, gama Prahova Valley, Reserve, maturat in butoaie de stejar, anul 2011, volum alcool 13%.
       Culoarea sa este clasica, visinie, cu robustetea de rigoare, insa si o nota mai tenebroasa, luata din pielea stejarului cucerit. Nasul este copt si are un profil aromatic dominat de visine coapte, mure, compot de prune, piper si vanilie. Gustativ, este prietenos, cu un atac intepator, corp globulos fortificat de un tanin zburdalnic. Aromele nu se ingramadesc, nici nu trebuie, gasim putina mure, ceva visine si ciocolata. Post-gust mediu, usor alcoolic, cu umpic de gutuie, un plus de aciditate i-ar fi dat o cu totul alta stofa, dar nu a fost sa fie. Asocierea mea culinara, s-a dovedit delicioasa, vinul completand cu delicatete preparatele.

5 stele din 7

Faunus: Nero d'Avola

       Va prezint, un vin Sicilian, de exceptie, cu un RPC de clasa, o licoare coapta, ce prezinta adieri in fiecare colt din fiecare strop. Faunus, Nero d'Avola din paharul meu, s-a nascut in 2010 si are un nivel de alcool, de 13%, care impreuna cu structura fina, este inghitita intr-un corp sanatos. Aromele sale sunt clare, povestea lui de asemenea, dar e atat de complexa si suna cam asa: "Bre', ti-e cam gol paharul".
       Sa incepem cu felul principal, nasul: prezinta arome de banana, cirese si mure, precum si o senzatie de condimente(piper macinat). Aceste arome, sunt coapte, blande, nu sunt in competitie, ci una-n completarea celeilalte. Felul secundar: ne aduce un corp solid, insa deosebit de prietenos si elegant ce are din plin acel vino-ncoa'. Notele  de visine si cafea sunt si ele prezente, insa nu se inghesuie. Post-gustul este mediu si are un iz metalic.
       Acum ca v-am spus povestea sa, trebuie sa va spun si pretul: 5 euro. Dar, vinul din pacate nu se gaseste pe piata noastra, il gasiti la nemti. Faunus, este foarte prietenos si cu stomacul, pentru cei care sunt mai sensibili, in aceasta directie. Il vad stand, atat de bine alaturi, de carne rosie la gratar.

5 stele si jumatate din 7

Alira ȋşi arată muşchii!

       Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor organoleptice ale vinului, nu vin din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate concreta, uneori luptand cu aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate intentionat sau accidental, in decursul vremii.

       Vinul trebuie privit ca o realitate organica vie, ca o existenta aparte, in care omul cu natura sa imponderabila, este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare, analiza vinului necesita o intrepatrundere a empirismului, rationalismului dar si a filozofiei si oenologiei. Prin aceasta scurta incursiune in trupul vinului, voiesc doar sa supun atentiei cititorului, o seama de probleme, legate de fiinta vinului.

       Acestea fiind spuse, va prezit si epicentrul articolului de astazi, si anume: Alira. Prin intermediul celor de la WineRo si echipei de la Crama Noastra, Clujul a avut inca odata ocazia de a degusta o sumedenie de vinuri, cu o personalitate aparte, in lumea vinului ce bantuie pietele locale. Degustarea a fost prezidata si insufletita de prezenta domnului Mircea Niculescu, care ajutat de vinurile, in mare parte incantatoare, a strans un buchet generos de zambete si buna-dispozitie, de la un public cunoscator si rafinat.

       Vinurile si ordinea de degustare a fost urmatoare: Rosé 2012, Fetească Neagră 2011, Tribun 2011, Cabernet Sauvignon 2010 si s-a incheiat cu Merlot 2011. 

      

       Rose-ul a incantat, multimea, printr-un echilibru suav intre fruct, aciditate si corp. A prezentat un nas, fresh cu arome de grapefruit, unt si marar. Gustativ, s-a dovedit rotund, dulceag, simplu, cu o usoara feminitate si eleganta, notele de grapefruit si capsuna, intarind senzatia descrisa. In post-gust, a adus cu el, o cupa de inghetata de fragute, dar si umpic de pimento. Ps: alcool 12,5%, ideal pentru a stinge o vara caniculara.

5 stele si jumatate din 7

 

       Feteasca Neagra. Baricata 10 luni. Culoare rosie, usoara, stralucitoare. Nasul este incantator, imprastie cu darnicie, arome de prune uscate, smochine, visine supracoapte, dar si un iz de sherry. La contactul inevitabil, cu palatinul, Feteasca, ridica coada si fuge, ca doar isi permite, are un corp robust, de fluiera Novacul dupa ea pe strada, are stofa, domnule, tanini deosebit de finuti, dar si o piele cu note de cireasa amara, ciocolata si ceva grasime, nu strica. Mi-a placut cel mai mult aceasta Feteasca Neagra, ii vad un potential foarte mare, avand in vedere ca e prima recolta, si deja m-am indragostit de ea.

5 stele si jumatate din 7, cu un potential de 6 stele, peste un an de zile la culcare.

       Tribun 2011. Cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot(majoritar), Feteasca Neagra. Nasul aduce cu el arome de fum, bacon, coarne si visina si e destul de fructat. In gura, este plin, copt, deosebit de versatil si baubil, feminin cu note de cirese, caise confiate dar si o delicata ciocolata neagra. Post-gust: scurt, simplu.

Best-buy Alert!( 30 lei )

5 stele si jumatate din 7

       Cabernet Sauvignon-ul celor de la WineRo, porneste cu arome simple de coacaze, prune, prajitura cu fructe si pasta de masline negre. Este corpolent, taninos cu un atac puternic si etaleaza arome de lemn si vanilie, precum si fructe de padure, destul de usor de baut si acest CS. Post-gustul, lipsit de complexitate.

5 stele din 7

       Merlot 2011. Din pacate, primele arome ce mi le-a soptit acest vin, au fost acelea de cartofi incoltiti. Ei insa pe masura ce l-am aerisit pasional, mai bine de 15 minute, a inceput sa capete arome de mure, pruna dar si o nuanta lactata. Gustativ, a fost moale, rotund, plin, a avut o tinuta frumoasa, brodata in note de mure coapta si menta. Post-gust taninos, lung.

  

5 stele din 7

Bis for Saperavi.

       De mult incerc sa pun mana, pe un Saperavi, soiul national al Georgiei. Se zvoneste, ca genetica l-ar fi gasit vinovat de nasterea Novacului. Am gasit vinul, ascunzadu-se pe rafturile Realului, sub eticheta producatorului, Tiflisi Marani, la un pret decent de 25 de lei. Acesta este vinul si povestea sa:
       Saperavi, imbraca paharul intr-o roba visinie, intensa si robusta. Olfactiv, se prezinta, intens dar in acelasi timp sobru, aromele sale fiind cladite in 3 trepte, imbinand scenturile de trabuc, cafea boabe, carne cu cele de visina coapta, dar si condiment(tarhon). Palatinul, dezvaluie corpul subtire, iute si sprinten, cu note de cireasa amara si ciocolata neagra. In Post-gust devine artagos si astringent.
       Soiul il gasesc absolut superb, feminin, iar acea nota de carne, les, poarta spiritul aproape de taramul indepartat al zeitei Kali, taramul  cugetului dezrobitor, al mortii. Mi-a placut mult acest vin.

5 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #4: Femeia

       De multe ori imi place sa compar vinul cu o femeie frumoasa, care emana o fascinatie intensa si coplesitoare si care, uneori poate capata accentele delicate si seducatoare ale unei intalniri romantice, sau poate trezii un entuziasm molipsitor si plin de veselie. A savura, volutele acaparatoare, de gust, culoare si parfum ale vinului, poate avea aceeasi intensitate cu ascultatul de muzica, admirarea unei opere de arta, dar si lecturarea unei poezii si asta deoarece, in fond fiecare intalnire cu vinul, este un schimb de emotii, percepute prin vaz, miros, gust si desigur pipait.
       Intodeauna am gandit si am savurat vinul, fie el vulgar sau seducator, l-am privit ca fiind ceva special, extraordinar, unic. Uneori vad sudoarea muncitorului din vie, in lacrimile vinului, imaginatia si creativitatea oenologului, in complexitatea vinului, dar si maiestria, dedicarea, timpul si energia, inginerului viticultor.  
       Vinul iti transmite toate acestea, daca ai urechi sa auzi. Uneori iti povesteste, despre pamantul care l-a crescut, despre Soarele ce l-a mangaiat, despre ploaia ce l-a racorit, despre caldura care l-a calit si l-a fortat sa-si adune fortele si sa-si concentreze puterile.
       In aceasta seara, am mai debusonat un vin din pivnita si anume Lindemans, Bin 50, Shiraz, 2007, originar din Sud-Estul Australiei. Incarcerat in pivnita in luna lui Decembrie, anul 2009. In anumite cercuri din Cluj, aceasta recolta, este foarte bine vazuta, pretul unei sticle, trecand de 80 lei, in momentul de fata. Asa-dar, sa vedem ce are de spus si daca se ridica la inaltimea asteptarilor. Culoarea este inca potenta, desi bordurile caramizii si-au facut aparitia. Nasul este incantat de arome retinute si clare, de prune, piper, miere si biscuiti, dar si de o vanilie ceva mai prezenta. La nivel gustativ, isi etaleaza corpul intr-un galop, plin si destul de elegant, avand note simple si directe de piele, sunculita de porc, cirese. Post-gustul, este lung, viril si apropie cu nesimtire paharul de gura. E un Shiraz, foarte placut si merge de minune cu Pecorino Romano.                                                                                                                                                                                                                                  

6 stele din 7

Vinul şi Beţia!

       Betia de care va vorbesc, nu este la moda, nu este in trend, nu este un fenomen multiplu si descifrabil. Ea nu prezinta, efecte nesigure si temporare, ca urmare a unui alcool, fortat intr-un lichid. Nu prezinta o stare pasagera, care dispare si trece, ca si cum nu-ar fi fost si nu arde tot, ca mai apoi, trupul si spiritul sa sufere de sleiala.
       Dar ce este betia vinului si cum o recunoastem? Pe scurt, este o stare sentimentala, care produce o explozie de subiectivism, asupra individului. Nu e suficient: mai dati-mi o sansa. Am sa-l citez pe, Holderlin din a sa, superba elegie, "Paine si vin", el identifica in vita-de-vie, in fructul acestei, locul in care a fost pastrata "esentiala apartenenta reciproca a pamantului si a cerului ", adica celebrarea uniunii omului cu Creatorul.
       Vinul ca suprema exprimare, a vitei, detine un mister inexorabil, un "ceva" ce apropie omul, de Om. Betia vinului ne fereste, de un abandon in fata unei vieti superficiale, ea imbogateste spiritul si nu saracaceste trupul, in mod paradoxal, e o betie ce ofera luciditate si o oarecare stare de trezvie. Vinul te imbata, prin finete, eleganta, senzualitate, arome luxuriante, dar si printr-o simplitate debordanta. Exista si reversul monedei, pe care e bine sa-l cunosti, insa odata ce abuzezi de el, vrednic de vin si de a te numi om nu mai esti. In vin gasim, semnele unui Sacru, care pentru multi, este pierdut intr-un mod aproape iremediabil. Insusi vinul, in multiplele sale ipostaze, se prezinta ca un cantec, ce se inalta deasupra saraciei Pamantului, dominat de uitare, a pamantului nihilismului implinit.
       Asa cum vinul reprezinta continutul, omul reprezinta, vasul, recipientul  caruia, vinul i se daruieste, uninea poate fi una strigatoare la cer, sau cea predestinata. Adica, lichidul din punct de vedere fizic, va umple recipientul, de fiecare data, insa din punct de vedere spiritual, legea fizica este sfidata si lipsita de putere. Ei bine, dar de ce tot tin eu aici aceasta aporie a vinului si nu a oricarei alte bauturi alcoolice ?! Poate nu m-am exprimat suficient de clar, iar greseala imi apartine in totalitate, va mai rog la o clipa de rabdare.
       Vinul, ne este dat de catre fructul vitei-de-vie, in care hrana pamantului si Soarele de pe cer sunte reunite laolalta, prin urmare, nu este vorba de un lichid simplu, format din anumite particule, ci de cu totul altceva, din aceasta cauza exista vinul si restul bauturilor alcoolice si din aceasta cauza, curg sloavele dintr-un pahar de vin. Cu speranta ca nu v-am plictisit, va doresc o noapte buna!

Cronica de pivnita #3: Hua-la-la

       Vinul, poarta amprenta timpului, o amprenta, intotdeauna enigmatica. Un vin poate capata intelepciune, in pivnita, pe cand un altul poate da in senectute. 

       Vinul de astazi, e departe de a fi un giuvaier indescifrabil, el a fost faurit, pentru o cu totul alta soarta, si anume: Aceea de a isi exprima clar si simplu, originea, dar si aceea de, a potenta un fel principal, alcatuit din costite si alte carnuri, bine condimentate, gatite la gratar.  

       Argentinianul se numeste Huala, Malbec, 2008 si are 13,5% alcool. 30% din blend, a fost baricat timp de 6 luni. Dansul a fost incarcerat in pivnita, in luna martie 2012. Nasul la debusonare, este intens, imprastie scenturi de magiun si smochine. Primul nas este bogat in ciocolata neagra, porumbele si fum. Avem arome de fragute, iaurt si tarhon in plan secundar. Culoarea este un bordeaux tenebros, extractiv. Gustativ, avem un vin echilibrat, cu o aciditate ridicata, ce-i confera o suculenta apetisanta. Fundatia, este imbogatita cu arome, de mure si menta. Aceeasi savoare, o regasim si in post-gust, care este dominat de tanini rotunzi, ce se lungesc secunde bune. Este un Malbec, foarte usor de baut si inteles, nu se dezice cu nimic, de Lumea noua.

       L-am achizitionat la suma de 50 de lei, valoarea sa fiind undeva intre 20-30 lei, dupa umilele mele aprecieri.

5 stele din 7

Autobiografia vinului.

       Buna, astazi am sa va vorbesc despre mine, bineinteles la persoana intai. Sunt convins, ca cei mai multi dintre voi ma cunoasteti. Ne-am intalnit, la Botezul tau, mare bucurie a mai fost in familia ta, nu-ti mai aduci tu aminte, dar eram si eu acolo intr-un ungher. Apoi ne-am intalnit atat de des, la dragii tai bunici, eram tare fericit, cand ma scoatea, bunicul tau, afara din pivnita rece si ma salta in pieptul sau cald, de om frant de truda. Uneori, iti mai atingeam si tie buzele fragede, care se strangeau, cred ca nu mai voiai sa-mi dai drumul.
       Te-am vazut crescand, alungandu-ma din bratele tale, nu mai eram destul de tare pentru tine. Tu ai devenit rebel, ai alergat dupa himerele goale, ce clocoteau prin venele colegilor tai, himere imbracate in straie puternic alcoolizate si frumos colorate. La un moment dat, te-ai intors la mine, dar tu deja erai altul, nu mai erai copilul ce fugarea gainile prin ograda bunicii, nici eu nu eram acelasi ce-i drept. Insa prin mine, tu ai inceput sa-ti aduci aminte, de tine, ai capatat luciditate, iar eu nu te-am imbatat niciodata, te-am lasat doar, uneori sa mai profiti de mine, sunt si eu vin...la urma urmei.
       Trebuie sa-ti spun, ca pentru multi dintre semenii tai, am fost timp de veacuri, cale de scapare, multi au fost napastuiti de soarta, iar eu am contribuit la uitarea propriei lor conditii de exploatati. Am fost o consolare, pentru cel ce si-a ucis sotia, obosit si impovarat de strigatele acesteia, cand se intorcea acasa fara nici un ban, sotie pe care a iubit-o in amintirea juramintelor, duioase, dar si a vremurilor de exaltare. Nu-i judeca te rog, am fost vremuri grele, putini le-au facut fata.
       Dar sa revenim la noi. Mai ti minte, cand m-ai facut partas, intalnirii tale cu acea domnisoara, atat de tare v-am exaltat, v-am aratat acel, cer feeric si divin, iar mai apoi, am ramas doar noi doi, in noapte la lumina unei lumanari, eu iti dictam sloave, inaltatoare, iar tu cu zambetul pe buze si cu lacrimi in ochi, le asterneai domol pe o foaie galbejita. In mintea ta ai urcat nenumarate trepte ale cunoasterii, esti naiv, foarte naiv, baiatule. Iti spun ca am sa-ti raman fidel, pe tot parcurul vietii tale, scurte si nefolositoare, iar cand batranetea te va cunoaste, eu voi singurul tau confident. Inainte de a lua sfarsit, scurta noastre intalnire, am sa-ti prezint intruchiparea mea de astazi:

       Sunt un Sud-African(Nederburg) nascut in 2009, din tribul Shiraz. Am un miros, expresiv si direct, cu iz-uri de bacon crud, suc de coacaze, mure, bomboane si iaurt. Posed tanini rotunzi, copti, o aciditate revigoranta si ademenitoare, am o personalitate ludica si imbin armonios notele de lemn dulce, cafea, bacon si mirodenii. In post-gust ma gasesti, lung, cald si usor picant, cu amprente de gem de coacaze. Ma gasiti la Crama noastra, din Cluj-Napoca, la un pret accesibil.

6 stele din 7

Cronica de pivnita #2

       O intalnire cu fostii colegi de liceu, in cazul meu, este intotdeauna placuta si trecuta prin filtrul vinului, se lasa cu depanari de amintiri, mai mult decat incantatoare, ce fura zambete melancolice, zambete de bucurie, zambete pierdute in timp. Vinul a fost atent ales, legatura spirituala infiripandu-se, instantaneu, odata cu intrarea-n pivnita a oaspetilor. Un vin francez, a atins coardele sensibile ale prietenilor, precum si un Merlot, clasic de Dealu Mare.
       Astfel doua, efemere sticle de vin, s-au stins pentru a da viata unor clipe, ce sfideaza timpul. Un lambrusco bianco sanatos a fost servit, pe post de dezlegator de limbi, alaturi de cateva felii delicioase de cozonac de casa.
Francezul: Bru, Syrah, nascut in sudul Frantei, Vin de Pays d'Oc 2008, 13 vol. alc.
Romanul: Vinarte, Red Paradox, Merlot, DOC Dealu Mare, 2005, 13 vol. alc.


       Syrah-ul,  a fost incarcerat in pivnita in Iunie, 2010. Culoarea, inca vie, artagoasa, visinie ce vine catre tine. Aromele sunt sobre, incarcate de izuri animale, de vanat, trufe si magiun de prune. In gura, isi dezvaluie, echilibrul, caracterul prietenos, baubil, precum si notele retinute de cafea si mure. Eu, sincer ma asteptam sa fie mai fructat, probabil ca este umpic decazut. Vinul, a trecut, paharul a ramas, precum si depunerile masive, ce poarta marturie, stilului de vinificatie.

5 stele din 7

       Merlot-ul, a fost incarcerat in pivnita in Octombrie 2009. Colorat, elegant, stralucitor, nimic fortat. Nasul, surprinzator, cu iz-uri de trufe, ciuperci coapte si parmezan maturat din greu. Notele de cafea si ciocolata neagra, s-au topit in cele de lichior de visine, incantand palatinul, alaturi de corpul inca generos si usor taninos. Post-gust lung, poveste.

5 stele din 7