Artificii de Barbera si Pinot!

       Bună dragii mei, cu multă bucurie, aduc în lumina voastră două vinuri cu multă personalitate și expresivitate, două vinuri care au ajuns să fie surori doar prin prisma, trăirilor și simțurilor mele. Primul este un Barbera del Monferrato, Cantagalla, frizzante și sec, 2010. Cel de-al doilea este un Pinot Noir de Bourgogne,2010, o ediție aniversară limitată la 10.000 de sticle, sticla aceasta purtând numărul de 3774. Ca și producător, îl avem trecut pe etichetă pe, Emile Chandesais.
       Am însumat aceste două licori, într-o singură poveste, deoarece ele sunt asemănătoare ca și personalitate. În ziua de astăzi cu greu mai găsești vinuri care să-și exprime personalitate în mod liber, fără a fi cosmetizate și "educate" pe gustul consumatorului țintă.
       Avem pe piața Romanescă, o mulțime de vinuri îmbrăcate într-un amalgam, mai mult sau mai puțin echilibrat de fructe, flori și tot felul de arome exotice. La un nivel ignorant, acest spectacol oferă satisfacție, însă la o abordare mai adâncă, nu găsești decât o deșertăciune și un handicap grav de exprimare, datorat unei chimii nesimțite și potente.
       Dintr-un alt punct de vedere, avem consumatorul român obișnuit, care încă nu are cultura necesară pentru a digera vinuri cu o exprimare originală și e fascinat de spectacolul aromatic pe care pot să-l ofere vinurile făcute în stilul lumii noi( care fie vorba între noi, nu  mai e așa de nouă, avem alte țări fără prestigiu în producerea vinului, care încep să-și tureze motoarele la maxim, iar cel mai bun exemplu: e China și India ). Apoi mai sunt producătorii, care doresc să-și amortizeze investitia în cel mai scurt timp. Concluzia e clară...
       În fine, am deosebita bucurie de a vă introduce, aceste două vinuri, pe care le-am găsit pur și simplu fascinante.

       Malgra, Barbera del Monferrato, Cantagalla 2010, frizzante. 

     


       Vinul este foarte întortocheat, nasul e agresiv de la la început, din pricina dioxidului de carbon, agresivitate care e dusă foarte bine de aromele de cassis, prune uscate, dar și grajd umed. Odată ce bulele se mai liniștesc( sticla deschisă și neacoperită, câteva ore ) avem un frankenstein aromatic, neobositele fructe negre se alătură mirosurilor de cal ud, grajd, fân rece și umed, urină de bou și miere. Fiecare element, e de sine stătător și stă pe un fond de fum și vișină amară. Experiența olfactivă nu se termină înainte, de a împărtășii și niște piele de porc, îmbrăcată în violete.
       În gură, ai impresia că se sparg niște cheaguri de sânge, îmbogățite cu sirop de coacăze. E suculent și CO2-ul îl mentine proaspăt. Finish-ul mediu e picant și înflăcărat cu arome de boabe de cafea.




       Emile Chandesais, Pinot Noir, Bourgogne 2010. 

       Vinul acesta este o capodoperă, cu o evoluție ce te ține strâns de cupa paharului, timp de 3 ore, dacă ai răbdarea să-i asculți povestea. Nasul se află într-o continuă evoluție, vinul nu l-am decantat și bine am făcut, căci prea mult aer l-ar fi ucis. L-am turnat în 3 pahare, fiecare cu o formă a cupei, diferită, cu scopul de a analiza vinul cât mai bine.
       Nas deosebit de expresiv, uman și decadent, a însumat în cele 3 ore de poveste, arome de găinaț, rășină de brad, coacăze coapte, cafea, gem de zmeură, țigări de foi. Plus: note picante de piper negru, porumbele, hrubă umedă, grajd de viței, carburant fosil, cafea, note vegetale de ceapă proaspăt scoasă din pământ.
      Palatinul, a fost constant și a dezvoltat o textură elegantă, subțire, dar cu o aciditate serioasă ce a adus cu ea mere roșii. Între tanini a existat un conflict, ce nu s-a solvat nici măcar la ultimul strop. Cei rotunzi, au fost cam jenați de cei rugoși și invers.

       Două vinuri cu o personalitate clară, ce îți ațâță instinctele primare umane. 6 stele din 7 pentru amândouă.