Pământ Spaniol

      Bună dragilor, dat fiind faptul că firul vieții mele m-a adus în Binecuvântatul pământ al Valenciei, vă voi scrie în mod constant cam cum sunt vinurile aici, care e calitatea lor, în funcție de nivelul lor de preț.

       Rogu-vă, să nu aveți pretenția ca următoarele articole să prezinte doar o părere specializată, ci mai degrabă voi incerca să cuprind întregul spectru, de la consumator la oenolog.

       

       Pentru următoarele 5 luni, voi studia Oenologia într-un stil autentic spaniol (sper!), la Universitatea Politehnică din Valencia. Campusul e imens, plin de portocale și mandarine, toate decorative - am furat inofensiv una și e amară ca dracu’!

       Biblioteca este absolut încâtătoare, găsești o sumedenie de manuale de Oenologie și cărți despre vinuri și vinificare, atât in spaniolă cât și în engleză. Dar mai multe detalii vor veni cu următoarele articole, acum să trecem la un vin:

Juan de Juanes (adică Don Juan al Don Juan-ilor), soi: Petit Verdot, an: 2013. Ca și clasare geografică, vorbim evident de Valencia :D astăzi, DOC Vall Dels Alforins. Ca și bani vorbim de un vin de 5 euro, deci aproximativ 23 de lei.

       Culoare roșie, grasă, violacee. Nas fructat, cu arome de fructe negre, foarte curat lucrat, aduce și a căpșună cu frișcă/vanilie. Atac sprinten, cu note de mure și vanilie, corp mediu, post-gust intens taninos cu gust de clorofila, piper verde și peperoncino. Enologic și mirenește vorbind este o reușită în această categorie de preț. Întrunește cu brio, atât caracteristicile de soi, cât și rafinementul unui meșteșugar priceput (fie vorba între noi, se simte chipsul de stejar american, mi-e greu să cred că a văzut o baricare solidă, veritabilă, cu toate că producătorul susține că a fost maturat timp de 7 luni in barrique american și francez).

       Una peste alta, 5 stele și jumătate. See you next time!

Toamna pe ritmuri bordoleze.

       Cu multă bucurie, vă spun cu mâna pe inimă, că acesta este unul dintre cele mai bune vinuri băute de mine vreodată. Aromele sunt foarte clare, nu prea puternice, aciditatea simplă și tăcută, taninii blajini și puternici, ce să mai, e perfect pentru o seară de Toamnă.
      Nasul îți face farmece, se joacă cu luciditatea și te pasează, ba imaginației, ba mentalului. Aruncă, cu generozitate arome de: Pământ reavăn, cassis, fum, cuisoare, scorțișoară, vanilie, mure, piper verde, pare o înșirare banală, dar vă asigur că ansamblul e sublim.
      Gustul nu numai, că nu dezamăgește, dar întărește cu putere prima impresie. Odată ce se scoboară în poalele gurii, îți dăruiește moliciunea cărnii, precum o fecioară. Apoi se deschide în fremete de ciocolată neagră, pâine neagră, cremă de smochine, fum, viorele și un pumn de fructe negre.
      Atacul este frate cu pacea morții, suav rotund, ai impresia că vine pumnalul către tine, dar plăcerea e atât de adâncă, încât suprimă instinctul de supravietuire.
       Finalul, este lung, suculent si îți trezește simțurile, dar îți închide ochii și te scoate din superficialul oferit de văz.
       Este un vin despre, care aș putea să scriu încontinuu, dar mă îndeamnă la liniște, la solitudine, la refugiu în sacru, așa că tot ce vă doresc este să va întâlniți și voi cu el, măcar odată în viață.

6 stele și jumătate din 7