Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011

       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7

Un Sauvignon Blanc, exuberant și intens.

       Bună dimineața. Știu că pentru mulți faptul că mă apucă pofta de vin, la 7 dimineața, e ceva cel puțin neobișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu. Vinul bun și setea de nou, la propriu și la figurat se împreunează perfect.
       Vinul de astăzi, e un Sauvignon Blanc, însă nu autohton, iar dacă ați băut doar Sauvignon Blanc ieșit de pe plaiurile mioritice, uitați de el. Și nu pentru că ar fi mai rău, decât cel de Noua Zeelandă, pe care vi-l aduc eu, ci pentru că e vorba de o experiență hedonistă complet diferită ( În general cel de Marlborough, dă clasă SB-ului românesc, dacă e să mă întrebați pe mine :) ).
       Inamicul se numește SB Two Peaks originar din Marlborough, Noua Zeelandă, e din 2012 și are 13% alcool. Dansul vinului, dăruiește vederii o culoare eleganță nobilă, de miere de salcâm, aproape transparentă. La nivel olfactiv, e foarte bine structurat, aromele dezvăluindu-se treptat, de la mare la mic, însă fiecare apucă să-și spună părerea. Primul cuvânt îl are soc-ul, floriile de tei, pepenele galben, apoi urmează, grapefruit, fructul pasiunii, unt și miere pe final. Linia elegantă, continuă și la nivel gustativ, unde notele moi de pepene galben copt, nectarine se îmbină armonios cu cele acide, de măr verde și iarbă.
       Post-gustul e un pic prea scurt și nu te poți bucura de arome pe deplin, ceea ce e păcat. Ca asezonare, merge de minune cu un pește gras și nesimțit, piept de pui, terfelit în unt, cu garnitură de broccoli sau ceva paste cu scoici.

Cu dărnicie, ardelenească: 6 stele din 7 
 
 
 

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

The amazing Lacerta-wine!

Lacerta este unul dintre producatorii relativ noi, pe piata de vinuri autohtona, insa notorietatea si-a luat picioarele la spinare si a atins niste cote ametitoare intr-un interval scurt de timp. Acesti domni si doamne, isi fauresc vinurile in zona viti-vinicola Dealu Mare, care alaturi de prestigioasele Bordeaux, Saint-Emilion si Toscana, isi impart paralela 45. Cuvantul care descrie cel mai bine vinul produs de Lacerta Winery, nu este lacerta(soparla) ci excelenta. O gasim in vie, in crama, in vin si nu in ultimul rand in oamenii dedicati acestui frumos proiect. Un lucru interesant si cred ca Lacerta este printre primii producatori din Romania, daca nu chiar primul, este utilizarea butoaielor de stejar rusesc de 225l pentru maturarea vinurilor. De ce gasesc acest lucru interesant? fiindca spre deosebire de stejarul francez, care este responsabil de arome vanilate cu tente picante( arome rezultate din compusii volatili: vanilina, eugenol etc.), cel rusesc imprima vinului note mai elegante si arome dulcege ( incercati vinurile de la Bodegas Valdelana, Agnus ). In premiera, fiind imbuteliate de 3 zile(rose Blaufrankisch, Pinot Gris si Muscat Ottonel) Lacerta si-a trimis copiii la joaca, in Cluj-Napoca, La Corso Bistro, alaturi de tutorele lor oficial Bogdan Raul Todor. Sa-i dam bice:

Rose 2012, 14% alcool, ceea ce din punctul meu de vedere, e mult prea mult, in arsita soarelui, el trebuie sa-mi astampere setea, si sa nu-mi incinga sangele, care deja e vai de capul lui. In orice caz acest vin trebuie servit rece, cateva grade celsius si nimic mai mult. Culoarea este roza aduce a petale de trandafiri, aparte. Nasul este ierbos si fresh, iar gustul abunda in capsuni si cirese, insa corpul este mult prea subtire pentru un alcool atat de tare. Avand in vedere ca vinul inca nu a avut timp sa se pupe cum trebuie cu sticla, cred ca un 5 stele din 7 ar trebuii sa fie atinse, in cateva saptamani.
Asezonare: salate usoare, peste alb, preparate light.

Pinot Gris 2012, sec, 14% tarie alcoolica. Culoare limpede alb cenusie. Olfactiv este incantator, insumand aromele usor citrice cu cele de flori de mac, flori albe de salcam si ananas. Gustativ este picant, fructat cu note de caise si papaya. Post-gustul fiind lung si piperat.
5 stele si jumatate din 7.
Asezonare: Gustari reci, branza de capra, peste slab, somon.

Muscat Ottonel 2012, sec fratiorilor. Nasul este fabulos, aromele de pepene galben, tasnind efectiv din pahar, provocand o avalansa de saliva in gura. Dar nu se opreste aici, din stanga te paleste zmeura iar din dreapta mai bland un pumn de dude albe. Se vede ca e Muscat Ottonel de la o posta. Gustul nu se lasa nici el mai prejos, tabarand cu note de mar verde, iasomnie, Chasselas Dore copt si agrise. Post-gustul fiind suav si dulceag. Abea astept sa vad evolutia acestui vin peste cateva luni. Nasul acesta ar trebuii prins si facut un parfum pentru femei din el. 6 stele din 7 cu un potential de 6 stele si jumatate din 7 in curand.
Acum sa trecem la categoria grea si anume vinurile rosii.

Pinot Noir 2010, sec. Maturat timp de 12 luni, in butoaie de stejar frantuzesc, austriac si rusesc, la prima si a doua utilizare. Culoare rosie eleganta si stralucitoare, aduce la catifea visinie. Ei bine, vinul acesta l-am baut cu nasul, cu ochii si cu cerul gurii. Am avut impresia ca am o gradina sub palatin. Si daca Dimitrie Cantemir se margineste numai la a lauda viile de la Cotnari, cutezand sa sustina ca vinul de aici »este mai ales si mai bun decat alte vinuri europenesti»motivul pentru care il omite, pe cel izvorat din Dealu Mare, este acela ca Descriptio Moldaviae se oprea cu descrierea la Dunare. Nasul te prinde intr-un vartej de visina, ciocolata si capsuni, aratandu-si stofa aleasa. Gustativ te adulmeca usor, mai intai cu-o visina carnoasa, apoi cu o pruna dulce, vinul se afla intr-o constelatie organoleptica complexa si bine inchegata. Post-gustul aduce a frisca cu fructe rosii si vanilie. Pe parcursul serii, tot sorbeam din Pinot-Noir-ul acesta, am ajuns la trei pahare si mi-am spus: vinul acesta nu te imbata, te invioreaza, te intinereste.
6 stele din 7 si este in urcare de forma.

Merlot 2010, sec, doar 1,6-2% zahar rezidual, 14% alcool. Baricat timp de 12 luni, iar mai apoi maturat alte 7 luni in pivnita. Culoare sangerie plina. Olfactiv aduce a mure,afine, magiun de prune, fum, toate adapostite intr-un beci rustic. Gustativ m-a luat prin surprindere cu tonalitate sa ridicata si austeritatea corpului. Aromele de tiramisu, visine dar si zahar ars au facut din acest vin unul delicios. Post-gustul, are atingeri de cuisoare si visinata.
5 stele si jumatate din 7

Restul fotografiilor le gasiti aici : Degustare Lacerta at Corso

In cautarea sticlei perfecte!

        Subiectul degustarii de astazi isi are originea in Italia, in tinutul Umbria. Imbuteliat si produs de Terre De La Custodia. Exista un sistem DOC in regiune, care a ramas in esenta traditionalist, ceea ce inseamna ca producatorii care vor sa experimenteze soiuri alternative sunt obligati sa foloseasca eticheta IGT Umbria, care in acesta regiune ca si in restul Italiei cucereste tot mai multi simpatizanti, an de an. Insa astazi vorbim despre un vin alb DOC Colli Marani, provenit din strugui Grechetto(2011), care este un soi local. Invechit initial in tancuri de inox, iar mai apoi, 2 luni in sticla.

        Stiu ca suna superficial, dar ce m-a atras cel mai tare la aceasta sticla de vin, a fost…sticla, care este una deosebita. Purtand numele de Sibella, creata special pentru a gazduii, licoriile acestei crame. Sibella ne intampina cu practicalitatea ei evidenta, exprimata prin cele doua depresiuni, ce faciliteaza manevrarea buteliei.

        In pahar ne dezvaluie roba sa aurie si labartata. Nasul te cucereste treptat, nu are puterea unei armate romane nimicitoare, nici dulceata verbala a lui Cato. Primar, simtim arome de lime si grapefruit, insotite de senzatii de mar verde, pepene galben si migdale. Secundar: flori de liliac si miere. Gustativ este gras, suculent, onctuos si lasa un postgust memorabil prin catifelarea sa, mai nobila decat a unor Chardonnay-uri baricate. Palatinul este cuprins de cremene, iarba, dulceata de nuci si unt topit. Am ramas impresionat de acest vin, datorita corpului si aromelor sale deosebite si clare.

5 stele si jumatate din 7

Symposion ecologic la Corso

Subiectul degustarii de astazi, vine de la Crama Francu, Vifrana, la Corso, in atentia hedonistilor insetati. Crama Francu este un jucator relativ nou, pe piata vinului. Podgoria infiintata in 2006, este situata in vestita zona Adamclisi(dobrogea). Loc unde dacii si romanii, au cam uitat de Bachus si-au plecat urechea mai degraba catre Marte. Prea putin se stie si se vorbeste in Romania de vinul bio, de strugurii certificati

ecologic. Producatorul de fata cultiva strugurii in aceasta maniera, refuzand ingrăşăminte chimice, insecticide, fungicide şi erbicide de sinteză. Prezentarea si explicarea vinurilor a fost sustinuta de catre somelierul Delia Banga. Iata si impresiile lasate de inculpatii serii:

Patrician rose, 2012, ataca paharul cu fructul sau proaspat alaturi de culoarea roz-violacee. Topaie cu arome de grapefruit, capsuni, trandafir si lamaie. Gustativ este ierbos, fresh, dulceag(vinul nu este dulce), corp placut, ceea ce face vinul foarte baubil. Finish-ul este mineral, prea alcoolic. Una peste alta este un rose reusit dar cam lipsit de personalitate.

Symposion Chardonnay 2011, vine cu o culoare galben-pai, un nas citric cu senzatii de merisoare?! Dezvolta o aciditate foarte buna acompaniata de o onctuozitate pe masura si arome de unt, iarba, fragute si grapefruit.

Patrician Pinot noir 2010, culoare, bordo. In nas sesizam note de fructe rosii, zmeura, ciocolata si rugina. Pe palatin, gasim arome de iaurt, visinata, dude, coacaze si capsuni.

Symposion Feteasca neagra 2011, culoare rosie-vie. Din nou nazal sunt intampinat de aceasta aroma atat de insitenta si intensa de visina(visinata) precum si de piper, must, fum si ciuperci de padure. Gustativ denota arome de ghiciti...Visinata, excelent! compot, cacao si fum.

Symposion Cabernet sauvignon 2011, culoare rosu-intens. Nazal ne strapunge violent cu arome de iarba, fructe rosii, cirese, si un iz neplacut de sosete. Gustativ ne aminteste de cirese coapte si fan.

Symposion Syrah 2011,  culoare rosie cu borduri violacee. Vinul se deschide frumos in pahar, cu arome de trufe, piper si evident visine. In gura gasim note de visinata, compot, cacao si bacon.

Patrician rose-ul si Pinot-noir-ul, sunt de 4 stele din 7. Restul se claseaza cu mult sub. In toate vinurile rosii, se simte o nota comuna  si agresiva de visinata, pe care o atribui levurile selectionate folosite.