Un dia con V. Gandia.

       Iată că am făcut prima ieșire din peisajul urban Valencian, ajungând în vecinătatea orășelului Utiel (centrul zonei vitivinicole Utiel-requena), situat la cam 60 de km de Valencia mamă.
       Peisajul abundă în palmieri, zone aride, zone pline de argilă roșie, arhitectură mediteraneană și nu în ultimul rând viță-de-vie. Soiul emblemă/nativ al zonei este Bobal și ocupă circa 90% din suprafața viilor, din acestă DO (denumire de origine), este al treilea soi din Spania, ca și suprafață cultivată, după Airen (varietate albă, însă cu niște calități mediocre) și Tempranillo. Sistemul de cultură cel mai folosit este En vaso, adică tufă, fără sistem de susținere.
        Prima oprire am făcut-o la gigantul Vicente Gandia, la una dintre cramele sale și anume Hoya de Cadenas. Vorbim despre o cramă tehnologizată pănâ în dinți, cu un control impecabil asupra fiecărui aspect din vinificație, de la igienă până la sistemul de adiție a gazelor inerte și controlul temperaturii. Au tancuri de oțel de capacitate mare și foarte mare (pana la 200000 litri/tanc), iar numărul de baricuri este absolut amețitor, țineți-vă bine...
17 000 de baricuri, unele mai noi, altele mai vechi. Crama are pregătit și un mic castel, pentru degustări, evenimente culturale și turism. Să trecem și la vinuri:
       SANDARA: Un vin spumos rose foarte ușor, cu doar 8% volum alcool, cred că puțin aromatizat, cu dioxid de carbon adăugat înainte de îmbuteliere și un zahăr rezidual de 80g/l. Sticla arată foarte bine, very eye-catching. Nasul dezvoltă arome intense de gem de căpșuni, mere și citrice. Gustativ este dulceag, catifelat cu note de gem de trandafiri, dar și un post-gust lung cu senzații de cireșe și căpșuni. Este o băutură reușită la cei 2 euro pe care îi cere producătorul, 3.5 euro în comerț,
5 stele din 7
       
       BO: În dialectul valencian, înseamnă bun, dar și Bobal, varietatea din care este făcut. Vintage:2012, culoare roșie cu nuanțe violete. Olfactiv este foarte potent, dezvoltă arome coapte de cireșe confiate, gem de prune afumat și ușoare accente vegetale(ardei gras). Are un atac moale, blând dar abundent ce dezbracă niște mirosuri calde de ciocolată, lemn de cedru și cafea(retro-nazal). Finish-ul aduce cu el note de piper, dar și o astringentă vioaie, conferită de niște taninuri cam necizelate, încă vreo 2 anișori la întuneric l-ar mai dezgheța. (6 euro prețul de raft)
5 stele și jumătate din 7

      CEREMONIA 2010, cupaj de Bobal cu Tempranillo și Cabernet Sauvignon. Se vrea a fi un fel de Super-Valencian :) . Să vedem dacă reușește... Note adânci, serioase de piper negru, ciocolată, mure, piele tăbăcită și lemn de cedru. Atacul este foarte taninos și face vinul foarte puțin prietenos. De asemenea este un dezechilibru gustativ, datorat acestor taninuri verzi și abundente, lipsa celor coapte și catifelate, corpolența medie și o aciditate ridicată. (12 euro prețul de raft)
5 stele din 7

      După vizita la Hoya de Cadenas, am ajuns la un alt producător uriaș/industrial de Cava (Metoda tradițională) de asemenea impecabil din toate punctele de vedere. Cu niște vinuri spumante absolut spectaculoase, în categoria lor de preț.

Hasta luego! Pe data viitoare!

Tinto del Pais

       Astăzi trecem în revisă ceea ce ar trebuii să fie un power-horse, Tempranillo-Ribera del Duero. Producătorul fiind unul mic Bodega Alto Miraltares numește arhaic acest soi, Tinto del Pais. Volum alcool 15%, baricare puțin peste 6 luni.
       Alto Mir Altares 2011 vine cu un nas ce abundă în sirop de coacăze, budincă de vanilie, însă are și un scent ciudat, sulfuros și puțină acetonă ce nu persistă prea mult. Corp mediu, cu taninuri agresive, gust puternic de cafea și cacao, final foarte piperat, tanic-uscat și lung.
        La nivel gustativ se simte ușor dezechilibrat nivelul de Glicerol, în loc să susțină taninurile verzi și aciditatea, parcă ar alerga pe o bandă solitară. Ca și nivel de preț se situează undeva în jurul a 5 euro.

5 stele din 7, motiv pentru care și review-ul este mai sărac.

Cabernet de Ostrov

       E primul review pe care îl fac, pentru un vin de la Domeniile Ostrov, cu toate că am avut plăcerea de a degusta vinurile lor, de nenumărate ori. Este vorba de un Cabernet Sauvignon, Reserve, 2011, 12,5% volum alcool, DOC-CMD Oltina, îmbuteliat în Septembrie 2012, a avut parte şi de o maturare în baricuri franţuzeşti, poposire nu prea lungă, dar nici de neglijat.
       Este un vin deosebit de uşor de înţeles şi de băut, nu are nici-un colţ ascuns. Aromele volatile, sunt în mare parte vegetale plus cîteva hint-uri de cafea măcinată, cacao, ciuperci, mure şi piper negru. Taninurile sunt destul de verzi, dar nu sunt dezagreabile, însă în combinaţie cu corpul robust şi lipsit de forţă, se creează un mic dezechilibru.
       Reluînd calea aromelor, găsim un iz înţepător de măr proaspăt tăiat şi căpşuni deteriorate, posibil din pricina unei uşoare fermentaţii manitice, dar şi iaurt de fructe, imprimat atît în nas cît şi în gust.
      Gustativ, lemnul îşi face simţită prezenţa din plin, prin aromele de ciocolată şi vanilie. Probabil că va arăta mai bine peste un an de zile.


      5 stele din 7

Din cetatea Clujului

        Încă un Pinot Noir şi din păcate încă un vin căruia îi lipseşte personalitatea cu desăvîrşire. PN, La Cetare 2010, al celor de la Crama Oprişor, îşi numeşte aromele îşi dă arama pe faţă, înţeapă cu ciocolată, vanilie, peperoncino, scorţişoară şi tiramisu.
       Ne înţălegem bine, dar nu exista nici o comunicare intimă la mijloc, nu-mi vorbeşte despre el, îmi vorbeşte doar în note şi arome comune, comune cu orişicare alt vin baricat, că-i Merlot că-i un Cabernet mediocru.
       Suculenţă are, însă îi lipseşte cu desăvîrşire eleganţa, stofa, îndemnul spre descîntec. În gură mai ceva tuse vegetale, mai ceva vanilie, cireaşă şi afine, cam atît.
       Poate e prea tînăr, suntem din generaţii diferite şi e normal să apară divergenţe, însă la înţelepţit se lasă doar mîndria şi bucuria ţării.
       Post-gustul săracul, şi-a uitat mărimea la pantofi, e prea scurt şi în aceeaşi notă cu restul peisajului.
       Una peste alta, este un vin la nivel mediu, la valoarea lui reala, în jur de 5 euro, după umila-mi părere.
       E un vin pe care-l voi uita repede cu sau fără voia mea.

P.S: Nu vreau să par răutăcios, e un vin corect, dar PN-ul e pasiunea mea numărul 1, în materia de soiuri/vinuri şi sunt tare exigent şi capricios la el, de acolo şi patosul meu...

       5 stele din 7

Întâia rouă de Lacerta

       În ultima perioadă, am lăsat scrierile recreaţionale, pe dreapta...but, I'm back. Am avut plăcerea de a participa la o degustare la restaurantul Aroma, din Cluj-Napoca, pe care vi-l recomand cu toată inima, pentru că locaţia şi localul este absolut încântător, iar preţurile sunt decente.
       Lacerta, unul dintre jucătorii de prestigiu din Dealu Mare, şi-a trimis pe teren cinci vinuri, printre care şi doua noutăţi: un Chardonnay proaspăt din 2013, doar inox şi un Rose 2013, vinificat 100% din Blaufrakisch. Line-up a fost completat de un Sauvignon Blanc 2011, un Pinot Noir 2010 şi un Cabernet Sauvignon din 2010.
       Bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreţinut atmosfera, a prezidat degustarea şi a făcut pairing-ul culinar. Chardonnay-ul a sclipit în pahar, tânăr şi potent cu reflexii galbene, aducea a Pecorino Romano. Aromele săreau din pahar, legau prospeţimea, cu notele de brânzeturi maturate, unt de casă, toast... iar peste ele, lime rece. Corpul vegetal, cu tente de gutuie amară, mai are nevoie de câteva luni de sticla, pentru a-şi mai aranja straiele domneşti.
       Rose-ul celor de la Lacerta, continuă să aibă un nivel ridicat de alcool, 14,7% volum alcool, însă spre surprinderea mea, aciditatea şi măiestria oenologica, îl fac de nevăzut, îl tot cauţi şi nu apare... poate la o temperatură mai ridicată... Culoarea vinului în pahar îţi fură privirea, parcă vezi o felie de somon proaspăt sau de ce nu, o coajă de ceapă roşie. Să fie clar, Rose-ul s-a servit la început, nu poate fi vorba despre un delir bahic încă...Alcoolul de care tot m-am plâns,a avut rolul lui, în a integra aromele plenare de grapefruit, fragi, căpşuni zdrobite, agrişe, zmeură, într-o notă de eleganţă şi subtilitate, nu e un rose vulgar, nici usor, nici spriţar, e un rose cu personalitate, iar gustul onctuos, crocant întăreşte conturul.
       Sauvignon Blanc-ul, e de departe un vin mult mai serios decât predecesoarele sale, lemnul, maturarea îşi spun cuvântul. Nasul e mult mai lung, mai avar, mai că ai impresia că a fost la plastician. Abundă în arome de soc, alune prăjite, brânză cu mucegai albastru, ceai de macieşe şi roşii cherry. În guriţă, presară o foiţă moale de ceară pe care presară note acide de ceai de tei.
       Trecerea la roşu, a fost una gravitaţională, întregul ansamblu organoleptic, fiind pregătit de spectacolul unic, al Pinot noir-ului. Pigment roşu, rubiniu fluid precum o mătase posedată de vânt. Împreunarea cu paharul îl face generos, împarte cu nonşalanţă arome de cireşe, vişine, lichior de ciocolata, piele tăbăcita, piept de raţă marinată, vanilie şi violete, toate, toate aşezate pe un pat de cerneală, de unde  anticipăm un corp mai mult eteric, decât fizic. Catifelarea este amprenta gustului acestui Pinot, catifelare ce întăreşte aromele mai sus menţionate şi îţi îmbrobodează mintea cu o sumedenie de senzaţii şi gânduri culinare, hedoniste. Vinul se stinge, într-un post-gust condimentat cu chilli, cuişoare şi merişoare.
       Ultimul cuvânt al serii i-a aparţinut Cabernetului, care şi-a uitat mantaua masculină şi a îmbrăţişat un corp de androgin, pe cale de desăvârşire, şi spun asta deoarece taninii masculi şi feroce tipici CS, au căpătat fineţea specifică unei case de modă, iar aciditatea şi aromele au urmat acest ton. Nasul tipic, de coacăze, vanilie, magiun de prune, e al unui CS, gustul însă, e dulceag, picant cu o astringenţă uşoară şi timidă cu note de mărar, piper şi marzipan. Finish-ul lung, abundent în acid şi note de cuişoare.

Chardonnay 2013 - 5 stele şi jumătate din 7
Sauvignon Blanc 2011 - 5 stele şi jumătate din 7
Rose 2013 - 6 stele din 7
Pinot Noir 2010 - 6 stele şi jumătate din 7
Cabernet Sauvignon 2010 - 6 stele din 7

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Cronica de pivnita #7:Cuvee Princess 2006

       Avem de-a face cu un cupaj deosebit, nu te întâlnești în fiecare zi, cu un triumvirat al puternicului Cabernet Sauvignon cu măicuța smerită ce-și ascunde lenjeria intimă uzată și roșie pe nume Pinot Noir, împreună cu... Cadarca, colega mea de liceu ce purta pe buzele-i roșiatice prospețimea tinereții și promisiunea maturității.
       Prințesa de Miniș, a căpătat în cei 3 ani de captivitate în cramă mea, o stofă de regină, a schimbat culoarea vie violacee a adolescenței, cu cea înțeleaptă, roșie, rubinie cu margini cărămizii. Pe șleau vorbind, nu a pornit la prima cheie, i-a trebuit 2 ore ca să se aranjeze. Dânsa e departe de noblețe, e ușor comună, nasul are o aromatică temperată de lemn umed-plouat, cerneală, cireșe, cacao și nucșoară.
      Vinul e încă în putere, mai are ce povestii, despre atacul său robust, taninii ușor zbârciți dar voioși și despre notele ușoare de fructe negre cu vanilie. M-a surprins în mod plăcut prințesa lui Geza.

      5 stele din 7

Eticheta nu substituie licoarea...

       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

Dunărea e roșie, văzută din Bulgaria.

       You're no good for me, baby, you're no good for me. Adică, atacul tău perfect rotund, m-a cucerit, însă post-gustul atât de astringet, mi-a tras o palmă, de control. Îmi spui că gustul, va ține pentru totdeauna, dar eu văd că sticla se golește rapid, mai spui că ești și diet-wine, cică caloriile tale nu se pot metaboliza în grăsime, de parcă pe mine m-ar interesa toate acestea.
       E de moment, tu trebuie să-mi alimentezi nebunia și să mă legi la ochii, când încalec marginea prăpastiei. Prezentarea ta e dezarmantă, linile tale îndeamnă la intimitate, aromele coapte de coacăze, mure și prune se întrepătrund vulgar cu cele vegetale de ardei gras și piper verde. Și ca și cum nu ar fi de ajuns, mai adaugi și un strop de ciocolată cu scorțișoară.
       Cu toate că ești un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, îmi aduci aminte de o Fetească Neagră de Dealu Mare. Inevitabil, contactul a avut loc, nesătul sunt în preajmă ta, însă rațiunea precum o lesă, mă ține legat, iar tu nu ai decât 750 ml, insuficient pentru a-i face față. Într-un fel noi doi ne asemănăm, pe mine m-au născut Carpații, iar tu fără Dunărea izvorâtă din Munții Pădurea Neagră, nu ai mai fii aici.
       Și gata, episodul se încheie aici, vei rămâne doar o pată roșie, la care mă voi întoarce atunci când pofta, mă va fi acaparat din nou. Vei rămâne o alegere mai mult decât decentă, pentru acei 20 de lei.

 5 stele din 7

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

Schimbarea la faţă a Cotnari-ului.

       Ce e Cotnari-ul? Este o podgorie, din regiunea viticolă, Moldova. În viziunea unora, este un soi de strugure nobil, un prenume, pentru cei mai mulţi este un producător, nu o podgorie, sau mai bine zis este ceva ce le-nsumează pe ambele. Am auzit despre Cotnari, ȋncă de pe vremea băncilor gimnaziului, despre "Grasa" ce aduce fericire şi bucurie, pentru că Grasa, era dulceagă, era paradoxal de suplă şi inexpresivă, şi cu toate că era cald afară, ea nu mirosea a sudoare prelinsă pe clisă de om. Obiectiv vorbind, Grasa pentru noi şi restul, era euforie şi "avioane".
       Acum să lăsăm la o parte această introducere, ȋn ditamai cultura vinului din Romania, şi să trecem la un episod, ce duce la normalizare. Vorbesc de Casa de vinuri Cotnari, un producător ce deţine 350 ha de vita-de-vie, ȋn podgoria Cotnari. Ce ȋmi place mie la nebunie, la ei, este că viile lor ştiu să vorbească doar pe limba, Feteştii Negre, Tămâioasei Româneşti, a Grasei de Cotnari, şi a incă câtorva soiuri de sorgine românească. Deviza aceasta: fără soiuri internaţionale, doar româneşti, momentan mi se pare extraordinară, cu toate că in viitor când viile şi vinurile vor căpăta ceva maturitate si notorietate, soiurile internationale, vor fi cele care in cupaj cu cele autohtone, vor deschide noi drumuri, in acele vremuri viitoare.

       În prezent cei de la Casa de vinuri Cotnari, ne ademenesc cu 2 game de vinuri premium şi anume: Cotnari Domenii şi Cotnari Colocviu. Personal cred că, felul ȋn care au fost branduite( atât numele cât şi etichetele) cele 2 game, nu se ridică la nivelul de calitate al vinului, şi ȋmi dau impresia că au fost pripit conturate. 
      Dar să trecem la vinuri şi la ce mi-au spus ele.

Colocviu la Atena -  Fetească Albă, DOC-CT, sec. 2011

       Nas: Echilibrat, timid şi proaspăt, cu arome de tei, grapefruit, iarbă, măr verde.
Gust: Vine ȋn continuarea nasului, aducând catifelare, corpolenţă dar şi o usoară lipsă de aciditate. Aşezate şi fine, apar notele de citrice şi cremene. Mi-a plăcut acesta Fetească Albă.

5 stele din 7

Colocviu la Moscova - Grasă de Cotnari, DOC-CT, sec. 2011

       Nasul iniţial, miroase a gaz metan, dar dispare după o aerisire accelerată. Odată ce se mai ȋncălzeşte şi se aeriseşte, vinul alinează mere, pere, struguri şi ceva fum. Grasa este onctuoasă, dublată de minerale, este darnică, aduce note de măr verde, carcei de viţă, pepene galben şi jeleu de fructe tropicale. La inceput a semănat prea tare cu un Riesling de Rhin. În condiţii optime de servire, punctajul ar fi fost mai mare, cu siguranţă.

5 stele din 7

Colocviu la Roma - Tămâioasă Românească, DOC-CT, sec. 2011

       Are o culoare frumoasă, galbenă cu tente verzui. Nasul este foarte parfumat, cu arome intense de tei, miere, zmeura, ananas. Tămâioasa, are un corp superb, bine lucrat, cu o aciditate crocantă, gust delicat şi arome de piersică şi ananas. Post-gust mediu, picant. Ce nu mi-a plăcut este nota de parfum comercial din nas, parcă aş avea o cămaşă Liuii Viuiton, ce stă strâmt ca naiba pe mine.

       I-aş fi dat 5 stele si jumatate din 7, poate peste incă 1 an de sticla. Acum tot 5 stele din 7 si pentru Tămâioasa Românească SEC ( felicitari pentru această abordare, care nu e tocmai floare la ureche pentru oricine, asta sună şi pentru Grasă )

Domenii - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, demi-sec, 2011

       Culoare: Cuprica, trandafirie, ştearsă.
Nasul: Fad, cu arome de căpsuni, mere verzi si trandafir. Gust: Se prezintă foate dulce şi proaspăt, parcă ar fi un amalgan de fructe exotice, insă dulceata aceasta impiedică exprimarea clară a notelor. 2012-le Insă a venit cu un nas mult mai proaspăt, mult mai clar şi plin de fruct şi floare.

5 stele din 7

Colocviu la Paris - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, sec, 2012

       Culoare, roză de coajă de ceapă. 
Nasul la ȋnceput te ȋnţeapă, apoi demarează cu arome de capşună supra-coaptă, lychee, busuioc şi ananas.
Gustativ, este plin, proaspăt, cu note de citrice, grapefruit, incă este prea crud. Post-gustul este lung şi acid.

5 stele şi jumatate din 7

Album foto aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545044722220193.1073741829.323490934375574&type=1

Pinot Noir, Prahova Valley

       Buna seara, Clujul freamata, in toate colturile sale, de pe urma TIFF-ului, frigul nu prea intelege zicala "omul vine, sta, dar mai si pleaca".
       Dupa antrenamentul costisitor de astazi, un rose sau un alb racoritor, nu si-a gasit loc in inima mea, asa ca am mers pe mana unui Pinot-Noir autohton, asezonat la prima vedere fortat, cu paste cu ciuperci si rosii cherry plus doua pizza improvizate. Pinot-ul este cel de la Halewood, gama Prahova Valley, Reserve, maturat in butoaie de stejar, anul 2011, volum alcool 13%.
       Culoarea sa este clasica, visinie, cu robustetea de rigoare, insa si o nota mai tenebroasa, luata din pielea stejarului cucerit. Nasul este copt si are un profil aromatic dominat de visine coapte, mure, compot de prune, piper si vanilie. Gustativ, este prietenos, cu un atac intepator, corp globulos fortificat de un tanin zburdalnic. Aromele nu se ingramadesc, nici nu trebuie, gasim putina mure, ceva visine si ciocolata. Post-gust mediu, usor alcoolic, cu umpic de gutuie, un plus de aciditate i-ar fi dat o cu totul alta stofa, dar nu a fost sa fie. Asocierea mea culinara, s-a dovedit delicioasa, vinul completand cu delicatete preparatele.

5 stele din 7

Alira ȋşi arată muşchii!

       Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor organoleptice ale vinului, nu vin din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate concreta, uneori luptand cu aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate intentionat sau accidental, in decursul vremii.

       Vinul trebuie privit ca o realitate organica vie, ca o existenta aparte, in care omul cu natura sa imponderabila, este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare, analiza vinului necesita o intrepatrundere a empirismului, rationalismului dar si a filozofiei si oenologiei. Prin aceasta scurta incursiune in trupul vinului, voiesc doar sa supun atentiei cititorului, o seama de probleme, legate de fiinta vinului.

       Acestea fiind spuse, va prezit si epicentrul articolului de astazi, si anume: Alira. Prin intermediul celor de la WineRo si echipei de la Crama Noastra, Clujul a avut inca odata ocazia de a degusta o sumedenie de vinuri, cu o personalitate aparte, in lumea vinului ce bantuie pietele locale. Degustarea a fost prezidata si insufletita de prezenta domnului Mircea Niculescu, care ajutat de vinurile, in mare parte incantatoare, a strans un buchet generos de zambete si buna-dispozitie, de la un public cunoscator si rafinat.

       Vinurile si ordinea de degustare a fost urmatoare: Rosé 2012, Fetească Neagră 2011, Tribun 2011, Cabernet Sauvignon 2010 si s-a incheiat cu Merlot 2011. 

      

       Rose-ul a incantat, multimea, printr-un echilibru suav intre fruct, aciditate si corp. A prezentat un nas, fresh cu arome de grapefruit, unt si marar. Gustativ, s-a dovedit rotund, dulceag, simplu, cu o usoara feminitate si eleganta, notele de grapefruit si capsuna, intarind senzatia descrisa. In post-gust, a adus cu el, o cupa de inghetata de fragute, dar si umpic de pimento. Ps: alcool 12,5%, ideal pentru a stinge o vara caniculara.

5 stele si jumatate din 7

 

       Feteasca Neagra. Baricata 10 luni. Culoare rosie, usoara, stralucitoare. Nasul este incantator, imprastie cu darnicie, arome de prune uscate, smochine, visine supracoapte, dar si un iz de sherry. La contactul inevitabil, cu palatinul, Feteasca, ridica coada si fuge, ca doar isi permite, are un corp robust, de fluiera Novacul dupa ea pe strada, are stofa, domnule, tanini deosebit de finuti, dar si o piele cu note de cireasa amara, ciocolata si ceva grasime, nu strica. Mi-a placut cel mai mult aceasta Feteasca Neagra, ii vad un potential foarte mare, avand in vedere ca e prima recolta, si deja m-am indragostit de ea.

5 stele si jumatate din 7, cu un potential de 6 stele, peste un an de zile la culcare.

       Tribun 2011. Cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot(majoritar), Feteasca Neagra. Nasul aduce cu el arome de fum, bacon, coarne si visina si e destul de fructat. In gura, este plin, copt, deosebit de versatil si baubil, feminin cu note de cirese, caise confiate dar si o delicata ciocolata neagra. Post-gust: scurt, simplu.

Best-buy Alert!( 30 lei )

5 stele si jumatate din 7

       Cabernet Sauvignon-ul celor de la WineRo, porneste cu arome simple de coacaze, prune, prajitura cu fructe si pasta de masline negre. Este corpolent, taninos cu un atac puternic si etaleaza arome de lemn si vanilie, precum si fructe de padure, destul de usor de baut si acest CS. Post-gustul, lipsit de complexitate.

5 stele din 7

       Merlot 2011. Din pacate, primele arome ce mi le-a soptit acest vin, au fost acelea de cartofi incoltiti. Ei insa pe masura ce l-am aerisit pasional, mai bine de 15 minute, a inceput sa capete arome de mure, pruna dar si o nuanta lactata. Gustativ, a fost moale, rotund, plin, a avut o tinuta frumoasa, brodata in note de mure coapta si menta. Post-gust taninos, lung.

  

5 stele din 7

Cronica de pivnita #3: Hua-la-la

       Vinul, poarta amprenta timpului, o amprenta, intotdeauna enigmatica. Un vin poate capata intelepciune, in pivnita, pe cand un altul poate da in senectute. 

       Vinul de astazi, e departe de a fi un giuvaier indescifrabil, el a fost faurit, pentru o cu totul alta soarta, si anume: Aceea de a isi exprima clar si simplu, originea, dar si aceea de, a potenta un fel principal, alcatuit din costite si alte carnuri, bine condimentate, gatite la gratar.  

       Argentinianul se numeste Huala, Malbec, 2008 si are 13,5% alcool. 30% din blend, a fost baricat timp de 6 luni. Dansul a fost incarcerat in pivnita, in luna martie 2012. Nasul la debusonare, este intens, imprastie scenturi de magiun si smochine. Primul nas este bogat in ciocolata neagra, porumbele si fum. Avem arome de fragute, iaurt si tarhon in plan secundar. Culoarea este un bordeaux tenebros, extractiv. Gustativ, avem un vin echilibrat, cu o aciditate ridicata, ce-i confera o suculenta apetisanta. Fundatia, este imbogatita cu arome, de mure si menta. Aceeasi savoare, o regasim si in post-gust, care este dominat de tanini rotunzi, ce se lungesc secunde bune. Este un Malbec, foarte usor de baut si inteles, nu se dezice cu nimic, de Lumea noua.

       L-am achizitionat la suma de 50 de lei, valoarea sa fiind undeva intre 20-30 lei, dupa umilele mele aprecieri.

5 stele din 7

Cronica de pivnita #2

       O intalnire cu fostii colegi de liceu, in cazul meu, este intotdeauna placuta si trecuta prin filtrul vinului, se lasa cu depanari de amintiri, mai mult decat incantatoare, ce fura zambete melancolice, zambete de bucurie, zambete pierdute in timp. Vinul a fost atent ales, legatura spirituala infiripandu-se, instantaneu, odata cu intrarea-n pivnita a oaspetilor. Un vin francez, a atins coardele sensibile ale prietenilor, precum si un Merlot, clasic de Dealu Mare.
       Astfel doua, efemere sticle de vin, s-au stins pentru a da viata unor clipe, ce sfideaza timpul. Un lambrusco bianco sanatos a fost servit, pe post de dezlegator de limbi, alaturi de cateva felii delicioase de cozonac de casa.
Francezul: Bru, Syrah, nascut in sudul Frantei, Vin de Pays d'Oc 2008, 13 vol. alc.
Romanul: Vinarte, Red Paradox, Merlot, DOC Dealu Mare, 2005, 13 vol. alc.


       Syrah-ul,  a fost incarcerat in pivnita in Iunie, 2010. Culoarea, inca vie, artagoasa, visinie ce vine catre tine. Aromele sunt sobre, incarcate de izuri animale, de vanat, trufe si magiun de prune. In gura, isi dezvaluie, echilibrul, caracterul prietenos, baubil, precum si notele retinute de cafea si mure. Eu, sincer ma asteptam sa fie mai fructat, probabil ca este umpic decazut. Vinul, a trecut, paharul a ramas, precum si depunerile masive, ce poarta marturie, stilului de vinificatie.

5 stele din 7

       Merlot-ul, a fost incarcerat in pivnita in Octombrie 2009. Colorat, elegant, stralucitor, nimic fortat. Nasul, surprinzator, cu iz-uri de trufe, ciuperci coapte si parmezan maturat din greu. Notele de cafea si ciocolata neagra, s-au topit in cele de lichior de visine, incantand palatinul, alaturi de corpul inca generos si usor taninos. Post-gust lung, poveste.

5 stele din 7

Un Arbois batran.

Subiectul de astazi, Rouge tradition, Jura, Arbois 2004 are 9 ani, 12,5% volum alcool si impreuneaza Pinot Noir cu Poulsard si Trousseau, ultimele doua fiind soiuri indigene din Jura, pe cand PN-ul a fost adoptat din apropiere, din Burgundia. Produs si imbuteliat de Domaine Rolet, acest vin are o culoare fada, caramizie, a trecut de ceva vreme de exuberantele tineretii. Producatorul recomanda, a servii vinul la o temperatura de 16 grade celsius. Nu vreti sa stiti ce gust a avut la 16-17 grade. Asa ca am luat batranelul din scaunelul sau si l-am scos afara in 12 grade, sa dardaie umpic. L-am trezit si
surescitat cat de mult s-a putut. In pahar nu prea a avut cu ce s-a danseze, avand picioare lungi, slabanoage si inegale. Aromatic, este sters cu note de iod, fier, ciuperci, cafea si ceva amintiri de fructe de padure. Gustativ este subtire usor acid, mai  rupe cateva note picante, toast si prune oparite. Finish-ul amar si mentolat, cred ca s-a plictisit vinul de mine.

Usor "vitaminizat" batranelul, a performat de 5 stele din 7.

Fruity-fresh by Corcova

Bine v-am regasit dragi prieteni. Va scriu, aflat fiind la adapostul primitor si calduros al odaii mele. Iata e 26 Martie, si Clujul este ALB, ca barba lui Nea' Craciun. Vinul Alb si Rose-ul, rece si fresh mai au de asteptat nitica, nu de alta, dar se pare ca iarna are inca, resurse nebanuite. In urma cu cateva zile am participat si eu la  o degustare, ce a avut loc la Corso, stiti voi, bistro-ul cochet din centrul Clujului. Producatorul de vinuri, Corcova Roy&Dâmboviceanu, a facut o stationare la noi la Cluj, in locul mai sus mentionat, incarcati de Muscat Ottonel, Chardonnay, Feteasca Neagra, un cupaj rosu Cabernet Sauvignon/Merlot si un...Rose.
Prezentarea vinurilor a fost facuta, de domnul Serban Dâmboviceanu in persoana. Sa va spun cate ceva despre Podgoria Corcova: Aceasta a cunoscut gloria, pe cand era mosia printului Anton Bibescu, iar pe vremea comunismului ea a fost lasata in paragina. Podgoria cuprinde 55 de hectare, DOC Mehedinți-Corcova. De cand a fost preluata de cei doi parteneri, podgoria a renascut din propria cenusa, precum Pasarea Phoenix. Oenologul si directorul tehnic, al celor de la Corcova, este domnul Laurent Pfeffer, care da este strain si nu este un flying winemaker, precum sunt multi oenologi ai unor producatori autohtoni, mai noi pe piata. Sa trecem la vinuri:

Muscat Ottonel 2011, sec, 12,2% alcool.
Vinul are o culoare galbena cu inflexiuni albe luminoase. Nasul debuteaza cu aromele tipice soiului, pepene galben, miere, alaturi de mar verde si numca. La impactul cu gura insetata, pregatita de razboi, el e subtire, bland, impaciuitor, precum un dac in fata mortii. La acest nivel domina notele de gref si piersica. Post-gustul aduce a coaja de portocală(amară). Lipsa de aciditate este compensata de elenganta, evident atat cat este posbil.
5 stele din 7

Chardonnay 2011, sec, 13,5% alcool.
Aici avea de-a face cu un Chardonnay baricat partial si anume 40% fermentat in baricuri timp de 8 luni iar 60% fermentat in tancuri de inox. Nasul este expresiv, cu arome de migdale, iarba, toast si gutuie verde. Gustativ, avem note timide, de unt, mar, agrise, cremene, ce se impletesc cu un corp mediu si o aciditate usor picanta. Post-gust mediu onctuos.
5 stele din 7

Rose 2012, sec, 13,5% alcool
Vorbim de un blend de Merlot(23%) cu Cabernet Sauvignon(77%). Este un Rose roz :), trandafiriu-palid. La nivel olfactiv, vinul isi face de cap, te poarta prin arome de capsuni fragezi, pepene rosu, zmeura, dar si diverse prajituri umplute cu fructe de padure. Palatinul este bombastic, dulceag cu note de mar rosu, zmeura, gref si inghetata de zuppa inglese
6 stele din 7

Feteasca Neagra, 2011, sec, 13,8% alcool

O FN, proaspata ce nu a intalnit baricul, ci doar inoxul(6 luni). Culoare visinie cu tente sangerii. Nasul este simplu, fructat, cu arome de iaurt, visine si piper. Gustativ, este rotund si prezinta note frumoase de ciocolata, cafea, coacaze, piper. Post-gustul, este de durata medie, avand arome de caramel si cafea. Mi-a placut mult aceasta FN, o consider ca fiind autentica si cu o personalitate aparte. Editile viitoare cu siguranta vor fi mult mai evoluate, avand in vedere ca anul 2011, a fost prima recolta a viei, de 3 ani pe atunci. Felicitari Oenologului, pentru alegerea drojdiilor naturale, in defavoarea celor selectionate.
5 stele si jumatate din 7

Cabernet Sauvignon+Merlot 2009, sec, 13,8% alcool
50% maturat in baricuri frantuzesti timp de 12 luni, 50% maturat in inox timp de 12 luni. Nasul este serios si prezinta arome de coacaze, lemn si ciocolata. In gura se impletesc armonios arome clare de stafide, visine si lemn. Post-gustul este jucaus, astingent si lung. Un vin asemuit cu falnic cavaler, ce-si etaleaza virilitatea prin blazonul Casei Cabernet Sauvignon, iar nobilitatea prin finetea portului de Merlot.
5 stele si jumatate din 7

Va doresc o zi superba!

Arrogant frog gets elegant!

Vinul de astazi s-a nascut in regiunea Laguedoc, din Sudul Frantei. El este imbracat intr-o roba, rebela, aroganta fata de valorile clasice ale Frantei. Incepand cu eticheta, continuand cu sticla si terminand cu screw-capul. Numele sau este Elegant Frog si este un Cabernet Sauvignon 100%, recolta 2010. Doar 20% din acest vin, a fost maturat in baricuri, timp de 4 luni, producatorul evidentand personalitatea produsului finit. Vinul radiaza sub efectul luminii si ne arata culoarea sa neagra, intensa. Nasul este FRUCTAT, intens, direct, lipsit de inhibitii, se deschide in arome de mirodenii, piper, fructe rosii, ciocolata, visina si turba. Ataca cavitatea bucala, doar e CS, dar taninii sunt fini, corpul este mediu, astfel se preteaza a  fi consumat, in cantitati ceva mai insemnate. Notele de menta si piper se imbina cu cele de tutun si prune. In Post-gust, este astringent cu tuse de cocos.
Done here, un vin placut!

5 stele din 7 

Un Cotes du Rhone rustic

Cotes du Rhone Villages reprezinta o imbunatatire fata de genericul Cotes du Rhone, implicand soluri argiloase-calcaroase sau pietroase, dar si strictete crescuta fata de productie, teoretic rezultand vinuri de o mai mare profunzime. Procentul de Grenache, Syrah, Mourvedre din cupaj este mai mare, iar productia permisa pe hectar este mai mica, fata de CdR. Denumirea de Villages acopera o sumedenie de comune din sudul Ronului, din care doar 19 au dreptul de a-si pune numele de Cotes du Rhone Villages pe eticheta. Acest vin este rosu, de obicei un cupaj de Grenache, Syrah, Mourvedre, Cinsault si Carignan, asa cum este si cazul de fata. Vorbim dupa cum ilusteaza si imaginea, de un Cotes du Rhone Villages, Rives & Terrasses, 2011, cu o tarie alcoolica de 13%. Culoare visinie cu borduri albastrui. L-am servit la o temperatura de 16 grade, nasul s-a deschis frumos, invaluind nasul in miros de capita de fan, piper, sange si zahar vanilat. In gura, corpul s-a dovedit robust, avand un gust autentic de struguri, o aciditate placuta, dar si note clare de coacaze, bacon si marmelada. Post-gustul, mediu si fresh cu tuse de ciocolata neagra.
Acest vin este un excelent companion alaturi de preparate la gratar. L-am asezonat cu un cotlet de porc la gratar, alaturi de o garnitura de cartofi fierti cu patrunjel si muraturi, nimic mai simplu.

5 stele din 7