Poligamia vinului

     Deseori m-am întrebat dacă rosile sau rose-urile degajă un potențial erotic mai puternic decât cel al albelor. Am ajuns la concluzia, că întrebarea e falsă: numai necunoscutele sunt erotice.

        Dorința nu tolerează situatile dobândite deja și nu cunoaște decât o singură lege și anume : schimbarea. Iar noutatea, poate conferi unui vin obișnuit un farmec pe care nu-l mai posedă un vin, cu care trăiești de multă vreme. Încurajez o "poligamie” nesimțită în ceea ce privește consumul de vin. Încercați câte puteți de multe, iar din când în când, vă veți îndrăgosti, vă veți amintii de copilărie, veți experimenta vinul prin viață și viața prin vin.

         Eu am întâlnit în această seară un Chianti Riserva, 2010. Voluptos, cu o pulpă de-un tanin elegant, rotund și suculent. Aromele nu au fost impresionat de prezente, m-am mai întâlnit cu ele și voi de asemenea: ciocolată albă, cireșe amare, castravete proaspăt din grădină(vegetal). Un vin frumos, nimic surprinzător, am primit cam ce așteptam. Nu e la apogeu încă, îl văd în formă maximă cam în 2 ani.

          Dacă ești un fan de Chianti, acesta nu e chiar vinul pentru tine. 

  

          5 stele și jumătate din 7 

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Cronica de pivnita #7:Cuvee Princess 2006

       Avem de-a face cu un cupaj deosebit, nu te întâlnești în fiecare zi, cu un triumvirat al puternicului Cabernet Sauvignon cu măicuța smerită ce-și ascunde lenjeria intimă uzată și roșie pe nume Pinot Noir, împreună cu... Cadarca, colega mea de liceu ce purta pe buzele-i roșiatice prospețimea tinereții și promisiunea maturității.
       Prințesa de Miniș, a căpătat în cei 3 ani de captivitate în cramă mea, o stofă de regină, a schimbat culoarea vie violacee a adolescenței, cu cea înțeleaptă, roșie, rubinie cu margini cărămizii. Pe șleau vorbind, nu a pornit la prima cheie, i-a trebuit 2 ore ca să se aranjeze. Dânsa e departe de noblețe, e ușor comună, nasul are o aromatică temperată de lemn umed-plouat, cerneală, cireșe, cacao și nucșoară.
      Vinul e încă în putere, mai are ce povestii, despre atacul său robust, taninii ușor zbârciți dar voioși și despre notele ușoare de fructe negre cu vanilie. M-a surprins în mod plăcut prințesa lui Geza.

      5 stele din 7

Eticheta nu substituie licoarea...

       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

Cronica de pivnita #5: Chianti

       Pivnita-mama, hraneste sugarul(vinul), cu esenta realitatii istorico-geografice, temporale, supuse simturilor animale, dar si cu esenta celeilalte lumi, ale spiritului, ale imaginarului. Unele vinuri, isi vor insusii aceste doua realitati, traind si daruind simultan, perechea de suflari ale vietii. Astfel, Ingurgitand vinul ales, propulsarea pe marginea prapastiei ce desparte cele doua realitati, naste un "Carpe Diem", profund ancorat intr-o dimensiune umana, sensibila si cu o identitate de sine statatoare.
      Luna iunie, capricioasa, stavileste valul de caldura, ce sta sa se asterne peste zari, fapt ce m-a directionat si pe mine, catre un vin rosu, italian, compus in cea mai mare parte tot din Sangiovese, de la care sincer nu am avut pretentii prea ridicate.  Chianti DOCG, Stazione di Posta, 2009, sec, 12,5 volum alcool. Pus la pastrare, in luna aprilie a anului 2010.
      In primele 24 de ore, vinul nu a spus nimic, nu tu arome, nu tu note, degeaba ma rugam eu de el, ca ba mi pofta, ba mi sete, ba mi-e drag, nu a cedat la nimic, al dracului de vin. Fara a avea vreo tragere de inima, i-am mai dat o zi, sa se obisnuiasca cu soarta, inevitabila. La expirarea termenului, a inceput sa mai arunce cu niste vorbe, ici pe colo, ba ca e "piu caldo, piu freddo".
      Pe langa fitze si bosumflari, cam asta am gasit in pahar: Un nas static, cu o aciditate volatila deranjanta insotita de arome de piele, ciocolata, capsuni si piper. Gustativ prezinta o textura atoasa, pesemne ca e dezechilibrat, taninii sunt vulgari si amari, iar aciditatea o simti din plin in stomac si in post-gust. Iti lasa impresia ca s-au imbatat, atat taninii cat si aciditatea si se bat cu pumnul in piept, care mai de care. Si sa nu fiu atat de acid, corpolenta este buna, ferma, iar aromele de ciocolata si coacaze, mai inmoaie atacul. Doamne ajuta, ma duc sa mai imi incerc norocul odata.

4 stele si jumatate din 7

Un Cotes du Rhone rustic

Cotes du Rhone Villages reprezinta o imbunatatire fata de genericul Cotes du Rhone, implicand soluri argiloase-calcaroase sau pietroase, dar si strictete crescuta fata de productie, teoretic rezultand vinuri de o mai mare profunzime. Procentul de Grenache, Syrah, Mourvedre din cupaj este mai mare, iar productia permisa pe hectar este mai mica, fata de CdR. Denumirea de Villages acopera o sumedenie de comune din sudul Ronului, din care doar 19 au dreptul de a-si pune numele de Cotes du Rhone Villages pe eticheta. Acest vin este rosu, de obicei un cupaj de Grenache, Syrah, Mourvedre, Cinsault si Carignan, asa cum este si cazul de fata. Vorbim dupa cum ilusteaza si imaginea, de un Cotes du Rhone Villages, Rives & Terrasses, 2011, cu o tarie alcoolica de 13%. Culoare visinie cu borduri albastrui. L-am servit la o temperatura de 16 grade, nasul s-a deschis frumos, invaluind nasul in miros de capita de fan, piper, sange si zahar vanilat. In gura, corpul s-a dovedit robust, avand un gust autentic de struguri, o aciditate placuta, dar si note clare de coacaze, bacon si marmelada. Post-gustul, mediu si fresh cu tuse de ciocolata neagra.
Acest vin este un excelent companion alaturi de preparate la gratar. L-am asezonat cu un cotlet de porc la gratar, alaturi de o garnitura de cartofi fierti cu patrunjel si muraturi, nimic mai simplu.

5 stele din 7

The amazing Lacerta-wine!

Lacerta este unul dintre producatorii relativ noi, pe piata de vinuri autohtona, insa notorietatea si-a luat picioarele la spinare si a atins niste cote ametitoare intr-un interval scurt de timp. Acesti domni si doamne, isi fauresc vinurile in zona viti-vinicola Dealu Mare, care alaturi de prestigioasele Bordeaux, Saint-Emilion si Toscana, isi impart paralela 45. Cuvantul care descrie cel mai bine vinul produs de Lacerta Winery, nu este lacerta(soparla) ci excelenta. O gasim in vie, in crama, in vin si nu in ultimul rand in oamenii dedicati acestui frumos proiect. Un lucru interesant si cred ca Lacerta este printre primii producatori din Romania, daca nu chiar primul, este utilizarea butoaielor de stejar rusesc de 225l pentru maturarea vinurilor. De ce gasesc acest lucru interesant? fiindca spre deosebire de stejarul francez, care este responsabil de arome vanilate cu tente picante( arome rezultate din compusii volatili: vanilina, eugenol etc.), cel rusesc imprima vinului note mai elegante si arome dulcege ( incercati vinurile de la Bodegas Valdelana, Agnus ). In premiera, fiind imbuteliate de 3 zile(rose Blaufrankisch, Pinot Gris si Muscat Ottonel) Lacerta si-a trimis copiii la joaca, in Cluj-Napoca, La Corso Bistro, alaturi de tutorele lor oficial Bogdan Raul Todor. Sa-i dam bice:

Rose 2012, 14% alcool, ceea ce din punctul meu de vedere, e mult prea mult, in arsita soarelui, el trebuie sa-mi astampere setea, si sa nu-mi incinga sangele, care deja e vai de capul lui. In orice caz acest vin trebuie servit rece, cateva grade celsius si nimic mai mult. Culoarea este roza aduce a petale de trandafiri, aparte. Nasul este ierbos si fresh, iar gustul abunda in capsuni si cirese, insa corpul este mult prea subtire pentru un alcool atat de tare. Avand in vedere ca vinul inca nu a avut timp sa se pupe cum trebuie cu sticla, cred ca un 5 stele din 7 ar trebuii sa fie atinse, in cateva saptamani.
Asezonare: salate usoare, peste alb, preparate light.

Pinot Gris 2012, sec, 14% tarie alcoolica. Culoare limpede alb cenusie. Olfactiv este incantator, insumand aromele usor citrice cu cele de flori de mac, flori albe de salcam si ananas. Gustativ este picant, fructat cu note de caise si papaya. Post-gustul fiind lung si piperat.
5 stele si jumatate din 7.
Asezonare: Gustari reci, branza de capra, peste slab, somon.

Muscat Ottonel 2012, sec fratiorilor. Nasul este fabulos, aromele de pepene galben, tasnind efectiv din pahar, provocand o avalansa de saliva in gura. Dar nu se opreste aici, din stanga te paleste zmeura iar din dreapta mai bland un pumn de dude albe. Se vede ca e Muscat Ottonel de la o posta. Gustul nu se lasa nici el mai prejos, tabarand cu note de mar verde, iasomnie, Chasselas Dore copt si agrise. Post-gustul fiind suav si dulceag. Abea astept sa vad evolutia acestui vin peste cateva luni. Nasul acesta ar trebuii prins si facut un parfum pentru femei din el. 6 stele din 7 cu un potential de 6 stele si jumatate din 7 in curand.
Acum sa trecem la categoria grea si anume vinurile rosii.

Pinot Noir 2010, sec. Maturat timp de 12 luni, in butoaie de stejar frantuzesc, austriac si rusesc, la prima si a doua utilizare. Culoare rosie eleganta si stralucitoare, aduce la catifea visinie. Ei bine, vinul acesta l-am baut cu nasul, cu ochii si cu cerul gurii. Am avut impresia ca am o gradina sub palatin. Si daca Dimitrie Cantemir se margineste numai la a lauda viile de la Cotnari, cutezand sa sustina ca vinul de aici »este mai ales si mai bun decat alte vinuri europenesti»motivul pentru care il omite, pe cel izvorat din Dealu Mare, este acela ca Descriptio Moldaviae se oprea cu descrierea la Dunare. Nasul te prinde intr-un vartej de visina, ciocolata si capsuni, aratandu-si stofa aleasa. Gustativ te adulmeca usor, mai intai cu-o visina carnoasa, apoi cu o pruna dulce, vinul se afla intr-o constelatie organoleptica complexa si bine inchegata. Post-gustul aduce a frisca cu fructe rosii si vanilie. Pe parcursul serii, tot sorbeam din Pinot-Noir-ul acesta, am ajuns la trei pahare si mi-am spus: vinul acesta nu te imbata, te invioreaza, te intinereste.
6 stele din 7 si este in urcare de forma.

Merlot 2010, sec, doar 1,6-2% zahar rezidual, 14% alcool. Baricat timp de 12 luni, iar mai apoi maturat alte 7 luni in pivnita. Culoare sangerie plina. Olfactiv aduce a mure,afine, magiun de prune, fum, toate adapostite intr-un beci rustic. Gustativ m-a luat prin surprindere cu tonalitate sa ridicata si austeritatea corpului. Aromele de tiramisu, visine dar si zahar ars au facut din acest vin unul delicios. Post-gustul, are atingeri de cuisoare si visinata.
5 stele si jumatate din 7

Restul fotografiilor le gasiti aici : Degustare Lacerta at Corso

Cotes du Rhone, La canole 2011

Va prezint astazi, un Cotes du Rhone, cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre.

Culoare rosie cu bordura violacee si picioare lungi alcoolice. Nasul este timid si sobru cu arome sterse de ciocolata neagra, bacon, ardei gras si trufe. Alcoolul sesizat inca din analiza vizuala, se evidentiaza puternic la nivel gustativ, fiind acompaniat de niste tanini prea amari si total depasiti. Corpolenta se afla sub semnul mediocritatii si amplifica dezechilibrul. Departe in zare, se disting note de visina, piper si lemn ud. Post-gustul este astringent, persistent si nu este deloc la locul lui, adica chiar asta mai lipsea vinului acesta!

3 stele din 7

Symposion ecologic la Corso

Subiectul degustarii de astazi, vine de la Crama Francu, Vifrana, la Corso, in atentia hedonistilor insetati. Crama Francu este un jucator relativ nou, pe piata vinului. Podgoria infiintata in 2006, este situata in vestita zona Adamclisi(dobrogea). Loc unde dacii si romanii, au cam uitat de Bachus si-au plecat urechea mai degraba catre Marte. Prea putin se stie si se vorbeste in Romania de vinul bio, de strugurii certificati

ecologic. Producatorul de fata cultiva strugurii in aceasta maniera, refuzand ingrăşăminte chimice, insecticide, fungicide şi erbicide de sinteză. Prezentarea si explicarea vinurilor a fost sustinuta de catre somelierul Delia Banga. Iata si impresiile lasate de inculpatii serii:

Patrician rose, 2012, ataca paharul cu fructul sau proaspat alaturi de culoarea roz-violacee. Topaie cu arome de grapefruit, capsuni, trandafir si lamaie. Gustativ este ierbos, fresh, dulceag(vinul nu este dulce), corp placut, ceea ce face vinul foarte baubil. Finish-ul este mineral, prea alcoolic. Una peste alta este un rose reusit dar cam lipsit de personalitate.

Symposion Chardonnay 2011, vine cu o culoare galben-pai, un nas citric cu senzatii de merisoare?! Dezvolta o aciditate foarte buna acompaniata de o onctuozitate pe masura si arome de unt, iarba, fragute si grapefruit.

Patrician Pinot noir 2010, culoare, bordo. In nas sesizam note de fructe rosii, zmeura, ciocolata si rugina. Pe palatin, gasim arome de iaurt, visinata, dude, coacaze si capsuni.

Symposion Feteasca neagra 2011, culoare rosie-vie. Din nou nazal sunt intampinat de aceasta aroma atat de insitenta si intensa de visina(visinata) precum si de piper, must, fum si ciuperci de padure. Gustativ denota arome de ghiciti...Visinata, excelent! compot, cacao si fum.

Symposion Cabernet sauvignon 2011, culoare rosu-intens. Nazal ne strapunge violent cu arome de iarba, fructe rosii, cirese, si un iz neplacut de sosete. Gustativ ne aminteste de cirese coapte si fan.

Symposion Syrah 2011,  culoare rosie cu borduri violacee. Vinul se deschide frumos in pahar, cu arome de trufe, piper si evident visine. In gura gasim note de visinata, compot, cacao si bacon.

Patrician rose-ul si Pinot-noir-ul, sunt de 4 stele din 7. Restul se claseaza cu mult sub. In toate vinurile rosii, se simte o nota comuna  si agresiva de visinata, pe care o atribui levurile selectionate folosite.