Un dia con V. Gandia.

       Iată că am făcut prima ieșire din peisajul urban Valencian, ajungând în vecinătatea orășelului Utiel (centrul zonei vitivinicole Utiel-requena), situat la cam 60 de km de Valencia mamă.
       Peisajul abundă în palmieri, zone aride, zone pline de argilă roșie, arhitectură mediteraneană și nu în ultimul rând viță-de-vie. Soiul emblemă/nativ al zonei este Bobal și ocupă circa 90% din suprafața viilor, din acestă DO (denumire de origine), este al treilea soi din Spania, ca și suprafață cultivată, după Airen (varietate albă, însă cu niște calități mediocre) și Tempranillo. Sistemul de cultură cel mai folosit este En vaso, adică tufă, fără sistem de susținere.
        Prima oprire am făcut-o la gigantul Vicente Gandia, la una dintre cramele sale și anume Hoya de Cadenas. Vorbim despre o cramă tehnologizată pănâ în dinți, cu un control impecabil asupra fiecărui aspect din vinificație, de la igienă până la sistemul de adiție a gazelor inerte și controlul temperaturii. Au tancuri de oțel de capacitate mare și foarte mare (pana la 200000 litri/tanc), iar numărul de baricuri este absolut amețitor, țineți-vă bine...
17 000 de baricuri, unele mai noi, altele mai vechi. Crama are pregătit și un mic castel, pentru degustări, evenimente culturale și turism. Să trecem și la vinuri:
       SANDARA: Un vin spumos rose foarte ușor, cu doar 8% volum alcool, cred că puțin aromatizat, cu dioxid de carbon adăugat înainte de îmbuteliere și un zahăr rezidual de 80g/l. Sticla arată foarte bine, very eye-catching. Nasul dezvoltă arome intense de gem de căpșuni, mere și citrice. Gustativ este dulceag, catifelat cu note de gem de trandafiri, dar și un post-gust lung cu senzații de cireșe și căpșuni. Este o băutură reușită la cei 2 euro pe care îi cere producătorul, 3.5 euro în comerț,
5 stele din 7
       
       BO: În dialectul valencian, înseamnă bun, dar și Bobal, varietatea din care este făcut. Vintage:2012, culoare roșie cu nuanțe violete. Olfactiv este foarte potent, dezvoltă arome coapte de cireșe confiate, gem de prune afumat și ușoare accente vegetale(ardei gras). Are un atac moale, blând dar abundent ce dezbracă niște mirosuri calde de ciocolată, lemn de cedru și cafea(retro-nazal). Finish-ul aduce cu el note de piper, dar și o astringentă vioaie, conferită de niște taninuri cam necizelate, încă vreo 2 anișori la întuneric l-ar mai dezgheța. (6 euro prețul de raft)
5 stele și jumătate din 7

      CEREMONIA 2010, cupaj de Bobal cu Tempranillo și Cabernet Sauvignon. Se vrea a fi un fel de Super-Valencian :) . Să vedem dacă reușește... Note adânci, serioase de piper negru, ciocolată, mure, piele tăbăcită și lemn de cedru. Atacul este foarte taninos și face vinul foarte puțin prietenos. De asemenea este un dezechilibru gustativ, datorat acestor taninuri verzi și abundente, lipsa celor coapte și catifelate, corpolența medie și o aciditate ridicată. (12 euro prețul de raft)
5 stele din 7

      După vizita la Hoya de Cadenas, am ajuns la un alt producător uriaș/industrial de Cava (Metoda tradițională) de asemenea impecabil din toate punctele de vedere. Cu niște vinuri spumante absolut spectaculoase, în categoria lor de preț.

Hasta luego! Pe data viitoare!

White Thracia, Castra Rubra

       Bună seară, știu long time no see, dar winemaking-ul mi-a solicitat până și ultima picătură de sânge-vin-creativitate.
       Vinoteca celor de la Real, din Constanța este absolut impresionantă pentru un Hypermarket. Mi-a făcut cu ochiul, printre statuile din Rhodos, ale vinurilor mari și foarte mari de Bordeaux și Toscana, un vin bulgăresc, alb, sec alcătuit din Sauvignon Blac și Semillon, creat de crama Castra Rubra, tocmai din valea Tracică. So that sounds preety goooood.    
       Sticla arată chiar bine, e impunătoare, cu un cocoș!? pe eticheta, predomină culorile închise. Totuși este prea grea și prea impunătoare, pentru un vin alb ce nu a pupat lemnul nici măcar din greșeală. Să vedem ce are vinul de spus:
       Nas blând ca și o adiere de vânt, curat precum aerul de munte cu pufuri joviale de mere, coajă de lămâie, rodie, flori de soc și o construcție schilodită, intrigantă de vanilie și scorțișoară. Gura îți este cucerită instant, ai impresia că o pară williams se topește încet și-ți îmbracă limba. O limbă ce capitulează în fața acestui eros gustativ.
       Corpul este amplu și proaspăt, precum un templu ce abundă în ferestre deschise. Aciditatea e și ea o fată morgană, o vezi o simți, vrei să muști din ea plin de nesațietate, însă ea repede se scurge în dunele corpolenței...lăsând loc unui fior complex și echilibrat.
       Aromatic aduce aminte de pomello, miere, corcodușe galbene coapte și mere Granny Smith. Dacă cumva, ești la fel de greu de cucerit precum Sarmizegetuza, atunci cu siguranță post-gustul are să-ți vină de hac, acesta e lung, mineral, puternic-șarmant și delicios. Culoarea la final: galben-verzuie, light ușor ceroasă.
       Culinar văd acest vin susținând foarte bine un preparat clasic pentru sudul Italiei și anume Linguine con le cozze.

       5 stele și jumătate din 7

Liliac's Twilight!

       La fel precum femeile, așa și vinurile care te marchează, nu sosesc, ele pur și simplu apar și instalează în jurul lor un câmp sferic de groază și magnetism, iar tu cazi pradă unui spasm la nivelul plexului, o senzație de sufocare, inima intră într-un galop nestăvilit, te afli brusc într-o constelație orbitor de luminoasă și...închizi ochii.

         Ei bine așa mi s-a întâmplat, într-una din zilele de Crăciun, când am fost servit cu un pahar de vin roșu...și atât. Conform traiectoriei milenare, am dus pocalul către nas, însă cerneala aceasta, nu a așteptat să inspir și eu domol, educat, din pudoarea ei, că mi-a și trăznit bustul generos în față, ia de-aici arome umflate de scorțișoară, nucșoară, vanilie, piper, cireșe și nuga. Cum m-am mai dezmeticit un pic, m-am adăpat din zeama de liliac ca și cum aș fi fost un nimfoman în deșert.

         Tot calculatorul meu a fost dat peste cap de corpul robust, deosebit de rotund și cărnos, echilibrat nemțește. Fiecare petic din gură a fost dezmierdat, de notele delicate, de cireșe afumate, lemn dulce, ciocolată, cafea, scorțișoară și mure.

         Nici finish-ul nu a fost de aruncat, la lungimea și virilitatea dulce de care a dat dovadă. După această furtună hedonistică, mi-au aruncat ca unui câine turbat..." e Liliac, Crepuscul, Merlot cu Fetească Neagră 2012 ! "...

      l-am și trântit, la colțul nesimțitelor ce m-au cucerit. 

  

 6 stele din 7 

Un Sauvignon Blanc, exuberant și intens.

       Bună dimineața. Știu că pentru mulți faptul că mă apucă pofta de vin, la 7 dimineața, e ceva cel puțin neobișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu. Vinul bun și setea de nou, la propriu și la figurat se împreunează perfect.
       Vinul de astăzi, e un Sauvignon Blanc, însă nu autohton, iar dacă ați băut doar Sauvignon Blanc ieșit de pe plaiurile mioritice, uitați de el. Și nu pentru că ar fi mai rău, decât cel de Noua Zeelandă, pe care vi-l aduc eu, ci pentru că e vorba de o experiență hedonistă complet diferită ( În general cel de Marlborough, dă clasă SB-ului românesc, dacă e să mă întrebați pe mine :) ).
       Inamicul se numește SB Two Peaks originar din Marlborough, Noua Zeelandă, e din 2012 și are 13% alcool. Dansul vinului, dăruiește vederii o culoare eleganță nobilă, de miere de salcâm, aproape transparentă. La nivel olfactiv, e foarte bine structurat, aromele dezvăluindu-se treptat, de la mare la mic, însă fiecare apucă să-și spună părerea. Primul cuvânt îl are soc-ul, floriile de tei, pepenele galben, apoi urmează, grapefruit, fructul pasiunii, unt și miere pe final. Linia elegantă, continuă și la nivel gustativ, unde notele moi de pepene galben copt, nectarine se îmbină armonios cu cele acide, de măr verde și iarbă.
       Post-gustul e un pic prea scurt și nu te poți bucura de arome pe deplin, ceea ce e păcat. Ca asezonare, merge de minune cu un pește gras și nesimțit, piept de pui, terfelit în unt, cu garnitură de broccoli sau ceva paste cu scoici.

Cu dărnicie, ardelenească: 6 stele din 7 
 
 
 

Spätburgunder aka PN

       Bună seara dragilor, am găsit un biet vin nemțesc în Aldi, știu că nu e foarte ortodox să cumperi vin de acolo, dar eram în trece și am zis că nu am nimic de pierdut, eventual 4 euro.
       Clientul se numește Spätburgunder, cunoscut lumii întregi, sub pseudonimul de Pinot Noir și se trage din zona Baden. El este un Qualitätswein din 2012, nu este ceva pretențios, nu are lemn și nici nu îi trebuie. Îmi place că au specificat temperatura de servire, la 14-16 grade și nu la 16-18.
       Vinul e rubiniu deschis, așa cum îi șade bine unui PN, e strălucitor cu o opacitate infimă. Încă din nas, ne spune de aciditatea sa ridicată, de fructele roșii, în special coacăze, de ușorul iz de sulf și de un amalgam de fier, cupru și sânge.  Strecurându-se în gură, precum un șarpe veninos, te mușca cu aciditatea sa înviorătoare de citrice, însă corpul ușor și sprinten te mai vindecă. Aromele de coacăze și mure sunt umpic deraiate din cauza alcoolului(13 procente), care și la temperatura asta de servire de 16 grade, are un cuvânt de spus. Gustul nu e tocmai armonios și echilibrat, e cam țărănesc și îmi aduce aminte de un vin făcut din hibridul Nova. Îl văd mergând foarte bine cu niște brânzeturi condimentare, de capră.
 
 4 stele și jumătate din 7

Noile șopârle de la Fine Wine.

       Iată că Lacerta, vine cu o nouă gamă pe piață, cu o abordare oarecum asemănătoare, însă cu prețuri mai mici. Evenimentul a avut loc la Crama Noastră, în Cluj-Napoca, chiar înainte să-mi iau tălpășița din țara mea iubită. Atmosfera a fost una dintre cele mai plăcute, Sommelierul și bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreținut focul vinului iar noi, publicul, ne-am încălzit inimile cu bucurie.
       Sincer, mă așteptăm ca degustarea să fie cam dificiala, având în vedere puhoiul de oameni însetați care erau așteptați la eveniment, dar și faptul că degustarea avea să fie desfășurată într-un spațiu mic și destul de prost aerisit, în situația dată. Ei, odată ajuns la locul faptei, am avut plăcerea să mă înșel, asta și deoarece a fost o după-masă, seară răcoroasă.
       Dar să trecem la partea importantă și anume la vinuri: Green, White, Red, Black. trebuie să mărturisesc, că m-au surprins plăcut aceste cupaje, în special cel de Fetească Albă cu Sauvignon Blanc(White) și Fetească Neagră cu Syrah(Black).

       Green 2012: Cupaj de Chardonnay cu Rhein Riesling, cu o culoare albă cu reflexii gălbui. Nasul a fost unul discret, rotund, cu arome de budincă de vanilie, unt, agrișe și metan. Corpul foarte fresh dar și cu un gram de eleganță, iar în gust au predominat notele de caisă necoaptă, măr verde, cârcei și unt.

       White 2012: Mi-a plăcut foarte mult, a fost un vin care m-a surpins, a avut eleganță și personalitate de la Fetească Albă, dar și arome înviorătoare de la Sauvignon Blanc. Culoare, galben-păi cu un nas fresh, ce descoperă arome de alune, soc, ananas și piersica. Gustul e unul foarte prietenos și puțin pretențios, cu note de mere și pere verzi. Post-gust acrișor, ce aduce a strugure. E un vin alb foarte versatil.

       Red 2011: Cupaj clasic, de Merlot cu Cabernet Sauvignon. Red, e un vin foarte simplu, pe înțelesul tuturor, e plin de arome de vanilie, rom, piper, mușcată, coacăze, scorțișoară. Are o structură bună, dublată de arome de vișină, ciocolată și coacăze coapte. Iar finish-ul este lung, taninos cu senzații de magiun de prune.


       Black 2011: cupaj inedit de Fetească Neagră cu Shiraz. Vinul vine, cu un nas deșertic, de prune și cireșe amare uscate și fum de brad. La nivel gustativ, se deschide frumos și are o suculență aparte precum și o astringență plăcută. O notă vegetală și licoroasa. Post-gustul este notabil, taninos.

5 stele pentru Green si Red

5 stele si jumatate pentru White si Black

 
 

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

Tămâioasa Românescă

       Feteasca, e ceva aparte pe această scenă a teatrului hedonist românesc. E mai vorbăreață și năstrușnică draga de ea. Nu mă dezic de orgoliul meu, face parte din suflul meu și îmi conturează personalitatea. Eu sunt mai aromatică, înțeleg mai bine valențele naturii umane. Păcatele ei nu-i permit să acompanieze un distins desert, zahărul necesar, ar ucide-o, ar face-o de neînțeles și cine mai știe câte altele. Cu toate că lumea mă vede ca o artistă, din pricina parfumului meu natural, eu vă spun că sunt mai degrabă o măicuță, o soră, o stareță. Chiar și o Mantis Religiosa(Călugăriță), care se roagă pentru Soare(hrană) și pentru iertarea păcatelor semenilor, fiind însă prima care comit aceste păcate ritualice. Ei!... eu nu-mi voi ucide semenii devorând trupul acestora, pentru a-mi îndeplinii destinul, să nu vă gândiți la așa ceva.
       Eu duc o mare povară de arome, zahăr și fragilitate. Eu aș vrea ca lumea să-și verse-n mine toate păcatele sale, aș vrea să fiu pentru păcatele oamenilor, cum este acea bandă lipicioasă pentru muște. Cum altcumva poți îndrepta păcatele comise, împotriva semenilor, decât purtând povara acestor păcate. Poate fi o sarcină mistică păcătuirea,  păcătuirea intensă și frecventă, pentru a epuiza încărcătura de rele, pe care demonul, le pretinde de la omenire, în consecință pentru a-i despovăra pe frații și surorile noastre mai slabe, neînstare să exorcizeze aceste tumori ce i-au înrobit. Doresc să fiu tămâia ce atrage răul, îl înghite și îl trimite înapoi în neant, nu tămâia ce alungă întunericul prin lumina sa.
       De aceea astăzi, vin  purtând insemnele celor două extreme, cea seacă și cea dulce. Cea dulce, născută în 2011, iar cea seacă(sec) în 2012.
       În anul 2012, m-am dus la supracoacere, astfel am căpătat o culoare portocalie, atipică, ce aduce a Tămâioasă bătrână. Mi-am format un profil aromatic, bogat, original, dulceața atingerilor senzuale de miere de tei, soc și stafide, trădând vinificarea în sec. În gură, glicerolul mă va îndulcii și-ți va învăluii întreaga cavitate bucală, lăsând doar o bucățică de limbă, nesimțită în fața acestui spectacol gustativ. Aciditatea este atât de bine integrată, încât ți-ai amintii de ea, doar în lipsă ei.
       În anul 2011, am acumulat peste 320 grame de zahăr, a fost un an tare bun, aș putea spune că m-am iluminat. Vinificată în dulce, consider că sunt exprimarea perfectă a unei Tămâioase Românești. Culoarea, este galbenă plină precum fânul. Zarea o sfințesc cu multă tămâie, apoi atac cu arome de flori de tei și soc, precum și senzații de pomello și lychee. Gura ți-o ling, cu multă miere, ananas și floare de salcâm, totul într-o notă de delicatețe și finețe. Durata post-gustului nu poate fi determinată, deoarece, gura este mereu alimentată de o nouă înghițitură hapsână. Să vă mai spun ceva, după 24 de ore, lăsată singură să zac în pahar, în cramă, am fost aceeași Tămâioasă, plus câteva arome noi, cum ar fi piersica coaptă și deloc note oxidative.
       Nu mi-am spus numele, până acuma, din orgoliu, ar fi trebuit să mă cunoașteți, până acuma, dar fie, Tămâioasă Românescă, Nomibo, Dealu Mare.

Partea I: http://dariuswine.blogspot.ro/2013/07/feteasca-neagra.html

Feteasca Neagră

       Mă simt intru cȃtva, ȋncurcată apucându-mă de scris, poate că mi-am pierdut îndemânarea de la atâta fier, lemn și sticlă. Ba parcă, mi-ar poruncii cineva, să mă avântur în pahar și să-mi dau drumul la limbă. Nu! La naiba, eu am nevoie preludiu, pentru a mă putea exprima, la nivelul meu aristocratic. Ori cum vreau eu, ori deloc. Nu sunt un pișat de 10 lei, pe care să-l vâri în pahar, măi tembelule. Degeaba mă tot presezi, că nu vei scoate nimic de la mine, decât 750 ml de dezamăgire.
       Dar totuși cine sunt eu? nu vă grăbiți să întrebați naratorul, este la fel de habarnist ca și voi. Poate ar fi mai de folos, să mă întreb despre patimile mele, decât despre faptele vieții mele.Ciclul vieții mele, îl știm cu toții, sunt supusă nașterii și inevitabil morții. Sunt febrilă, nărăvașă, țigancă decadentă și o doamnă aleasă, doar cu cei ce se obosesc, să vadă mai departe, de dimensiunea mea profană, cărnoasă. Iubesc să intru în acest dans hipnotic, în care sunt vânată și transfigurată într-o fărâmă de viață de om.
       Ca să nu va lungesc agonia flăcăilor, sunt Feteasca Neagră ( grijă mare la impostoare ). Am să mă prezint vouă, în doi ani diferiți și în trei ipostaze de sine stătătoare. Însă nu am venit sigură, ci alături de mult-bârfită Tămâioasă Românească. Ea este o artistă, catalogată, ca fiind de-un orgoliu infernal. Cică, de câte ori își face apariția, se uită-n jur ca să priceapă, dacă vre-un băietan din public îndrăznește să n-o recunoască. Inițial, băietanii se-apropie din curiozitate, însă văzându-se prinși în parfumurile amețitoare, apropierea capătă o frecvență de viciu.
       Dar să revenim, la mine: am fost crescută, într-un"cartier" sărăcăcios din Dealu Mare, sărăcăcios pentru că solul din care m-am hrănit, era din calcar, cretă, piatră. Ve-ți spune că am devenit mai puternică, călită...poate aveți dreptate. Cu toate că solul este cum v-am spus, de soare nu am dus lipsă. Cocoțată pe colina Istriței, zilnic mă scălda Domnul în văpaie fierbinte de miere cerească. 
Nu vreau să mă plâng, dar acoperiș deasupra capului nu am avut niciodată, nici că mi-ar fi trebuit, noapte de noapte, luna și stele mi-au fost acoperământ. De multe ori însă am suferit, de pe urma ploilor, secetei și bolilor-dăunătorilor aferenți, precum și din pricina grindinei devastatoare. Poate că nu e bine, că sunt atât de săracă, dar nici să ai tot ce-ți trebuie nu e bine. Strămoșii mei, erau mai săraci și mai fericiți, pentru că rămâneau în contact cu natura.
       Privirea mea e arzătoare, ochii de catifea, iar carnația vișinie. În ipostazele din 2012, predomină violetul, iar în cea din 2009 cărămiziul. În prima ipostază(2012), sunt proaspăt ieșită din butoi de stejar românesc de 225 de litri, la a doua trecere. De îndată ce vei îmbuca din mine, îmi vei simții vigoarea febrilă, dar mai-nainte ai să te apropii de mine, iar aromele mele intense, de scorțișoară, piper, curry și vișinată, au să te facă să mă vrei în pieptul tău de mai multe ori. Iar eu voi veni de fiecare dată, cu câte ceva în plus, fie că e mentă sau coajă de portocală. Gura am să ți-o atac, blând, am să te las să-mi guști din voluptate, din coapsele-mi rotunde și dulci, apoi vei visa la ciocolată, magiun de prune, scorțișoară și vișină. Sunt puternică, te vei simții tot mai atras de mine, vei vrea să devii neatent, însă îți recomand să ai rațiunea și vigilența la îndemână, pentru mine 15 grade alcoolice, înseamnă o fetișcană de rând, eu am fost lăsată la supra-coacere, știu ce înseamnă zahărul și deshidratarea și forța pe care o capeți prin acest regim ascetic.
       Ce-a dea doua ipostază, mă găsește proaspăt dezgolită din protectorul butoi de stejar, care spre deosebire de cel menționat anterior, este nou. La vedere sunt la fel de prețioasă, însă spre deosebire de sora mea, care și-a păstrat tipicitatea cu capul sus, eu din conviețuirea cu lemnul nou, am căpătat arome de vanilie și ciocolată albă, precum și o scorțișoară mai accentuată. În timp, vei vedea că o voi depășii, ca și complexitate. Infruptandu-te din mine, gura ta va devenii sclava corpolenței mele, elegante și năbădăioase, vei fi intrigat de aceste contraste precum și de nota pură de cireașă amară.
       Ultima ipostază și cea dintâi întrupare, mă găsește matură, cu straie cărămizii. Aromele mele nu mai sunt, obraznice, ci sunt decadente, cu toate că abundă în caramel, gem de vișine, scorțișoară și amaretto. Eu nu mă mulțumesc doar să-ți ademenesc papilele, trebuie să-ți cuceresc fiecare petic de carne și să-mi las amprenta de vigoare și armonie asupra fiecărei biete celule.
       Aș fi vrut să-și așterne gândurile și Tămâioasa, dar e prea orgolioasă, pentru a contura un articol în comun cu mine, așa că rămâne pe următoarea dată. 

Partea II : http://dariuswine.blogspot.ro/2013/08/tamaioasa-romanesca.html

Schimbarea la faţă a Cotnari-ului.

       Ce e Cotnari-ul? Este o podgorie, din regiunea viticolă, Moldova. În viziunea unora, este un soi de strugure nobil, un prenume, pentru cei mai mulţi este un producător, nu o podgorie, sau mai bine zis este ceva ce le-nsumează pe ambele. Am auzit despre Cotnari, ȋncă de pe vremea băncilor gimnaziului, despre "Grasa" ce aduce fericire şi bucurie, pentru că Grasa, era dulceagă, era paradoxal de suplă şi inexpresivă, şi cu toate că era cald afară, ea nu mirosea a sudoare prelinsă pe clisă de om. Obiectiv vorbind, Grasa pentru noi şi restul, era euforie şi "avioane".
       Acum să lăsăm la o parte această introducere, ȋn ditamai cultura vinului din Romania, şi să trecem la un episod, ce duce la normalizare. Vorbesc de Casa de vinuri Cotnari, un producător ce deţine 350 ha de vita-de-vie, ȋn podgoria Cotnari. Ce ȋmi place mie la nebunie, la ei, este că viile lor ştiu să vorbească doar pe limba, Feteştii Negre, Tămâioasei Româneşti, a Grasei de Cotnari, şi a incă câtorva soiuri de sorgine românească. Deviza aceasta: fără soiuri internaţionale, doar româneşti, momentan mi se pare extraordinară, cu toate că in viitor când viile şi vinurile vor căpăta ceva maturitate si notorietate, soiurile internationale, vor fi cele care in cupaj cu cele autohtone, vor deschide noi drumuri, in acele vremuri viitoare.

       În prezent cei de la Casa de vinuri Cotnari, ne ademenesc cu 2 game de vinuri premium şi anume: Cotnari Domenii şi Cotnari Colocviu. Personal cred că, felul ȋn care au fost branduite( atât numele cât şi etichetele) cele 2 game, nu se ridică la nivelul de calitate al vinului, şi ȋmi dau impresia că au fost pripit conturate. 
      Dar să trecem la vinuri şi la ce mi-au spus ele.

Colocviu la Atena -  Fetească Albă, DOC-CT, sec. 2011

       Nas: Echilibrat, timid şi proaspăt, cu arome de tei, grapefruit, iarbă, măr verde.
Gust: Vine ȋn continuarea nasului, aducând catifelare, corpolenţă dar şi o usoară lipsă de aciditate. Aşezate şi fine, apar notele de citrice şi cremene. Mi-a plăcut acesta Fetească Albă.

5 stele din 7

Colocviu la Moscova - Grasă de Cotnari, DOC-CT, sec. 2011

       Nasul iniţial, miroase a gaz metan, dar dispare după o aerisire accelerată. Odată ce se mai ȋncălzeşte şi se aeriseşte, vinul alinează mere, pere, struguri şi ceva fum. Grasa este onctuoasă, dublată de minerale, este darnică, aduce note de măr verde, carcei de viţă, pepene galben şi jeleu de fructe tropicale. La inceput a semănat prea tare cu un Riesling de Rhin. În condiţii optime de servire, punctajul ar fi fost mai mare, cu siguranţă.

5 stele din 7

Colocviu la Roma - Tămâioasă Românească, DOC-CT, sec. 2011

       Are o culoare frumoasă, galbenă cu tente verzui. Nasul este foarte parfumat, cu arome intense de tei, miere, zmeura, ananas. Tămâioasa, are un corp superb, bine lucrat, cu o aciditate crocantă, gust delicat şi arome de piersică şi ananas. Post-gust mediu, picant. Ce nu mi-a plăcut este nota de parfum comercial din nas, parcă aş avea o cămaşă Liuii Viuiton, ce stă strâmt ca naiba pe mine.

       I-aş fi dat 5 stele si jumatate din 7, poate peste incă 1 an de sticla. Acum tot 5 stele din 7 si pentru Tămâioasa Românească SEC ( felicitari pentru această abordare, care nu e tocmai floare la ureche pentru oricine, asta sună şi pentru Grasă )

Domenii - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, demi-sec, 2011

       Culoare: Cuprica, trandafirie, ştearsă.
Nasul: Fad, cu arome de căpsuni, mere verzi si trandafir. Gust: Se prezintă foate dulce şi proaspăt, parcă ar fi un amalgan de fructe exotice, insă dulceata aceasta impiedică exprimarea clară a notelor. 2012-le Insă a venit cu un nas mult mai proaspăt, mult mai clar şi plin de fruct şi floare.

5 stele din 7

Colocviu la Paris - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, sec, 2012

       Culoare, roză de coajă de ceapă. 
Nasul la ȋnceput te ȋnţeapă, apoi demarează cu arome de capşună supra-coaptă, lychee, busuioc şi ananas.
Gustativ, este plin, proaspăt, cu note de citrice, grapefruit, incă este prea crud. Post-gustul este lung şi acid.

5 stele şi jumatate din 7

Album foto aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545044722220193.1073741829.323490934375574&type=1

Alira ȋşi arată muşchii!

       Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor organoleptice ale vinului, nu vin din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate concreta, uneori luptand cu aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate intentionat sau accidental, in decursul vremii.

       Vinul trebuie privit ca o realitate organica vie, ca o existenta aparte, in care omul cu natura sa imponderabila, este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare, analiza vinului necesita o intrepatrundere a empirismului, rationalismului dar si a filozofiei si oenologiei. Prin aceasta scurta incursiune in trupul vinului, voiesc doar sa supun atentiei cititorului, o seama de probleme, legate de fiinta vinului.

       Acestea fiind spuse, va prezit si epicentrul articolului de astazi, si anume: Alira. Prin intermediul celor de la WineRo si echipei de la Crama Noastra, Clujul a avut inca odata ocazia de a degusta o sumedenie de vinuri, cu o personalitate aparte, in lumea vinului ce bantuie pietele locale. Degustarea a fost prezidata si insufletita de prezenta domnului Mircea Niculescu, care ajutat de vinurile, in mare parte incantatoare, a strans un buchet generos de zambete si buna-dispozitie, de la un public cunoscator si rafinat.

       Vinurile si ordinea de degustare a fost urmatoare: Rosé 2012, Fetească Neagră 2011, Tribun 2011, Cabernet Sauvignon 2010 si s-a incheiat cu Merlot 2011. 

      

       Rose-ul a incantat, multimea, printr-un echilibru suav intre fruct, aciditate si corp. A prezentat un nas, fresh cu arome de grapefruit, unt si marar. Gustativ, s-a dovedit rotund, dulceag, simplu, cu o usoara feminitate si eleganta, notele de grapefruit si capsuna, intarind senzatia descrisa. In post-gust, a adus cu el, o cupa de inghetata de fragute, dar si umpic de pimento. Ps: alcool 12,5%, ideal pentru a stinge o vara caniculara.

5 stele si jumatate din 7

 

       Feteasca Neagra. Baricata 10 luni. Culoare rosie, usoara, stralucitoare. Nasul este incantator, imprastie cu darnicie, arome de prune uscate, smochine, visine supracoapte, dar si un iz de sherry. La contactul inevitabil, cu palatinul, Feteasca, ridica coada si fuge, ca doar isi permite, are un corp robust, de fluiera Novacul dupa ea pe strada, are stofa, domnule, tanini deosebit de finuti, dar si o piele cu note de cireasa amara, ciocolata si ceva grasime, nu strica. Mi-a placut cel mai mult aceasta Feteasca Neagra, ii vad un potential foarte mare, avand in vedere ca e prima recolta, si deja m-am indragostit de ea.

5 stele si jumatate din 7, cu un potential de 6 stele, peste un an de zile la culcare.

       Tribun 2011. Cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot(majoritar), Feteasca Neagra. Nasul aduce cu el arome de fum, bacon, coarne si visina si e destul de fructat. In gura, este plin, copt, deosebit de versatil si baubil, feminin cu note de cirese, caise confiate dar si o delicata ciocolata neagra. Post-gust: scurt, simplu.

Best-buy Alert!( 30 lei )

5 stele si jumatate din 7

       Cabernet Sauvignon-ul celor de la WineRo, porneste cu arome simple de coacaze, prune, prajitura cu fructe si pasta de masline negre. Este corpolent, taninos cu un atac puternic si etaleaza arome de lemn si vanilie, precum si fructe de padure, destul de usor de baut si acest CS. Post-gustul, lipsit de complexitate.

5 stele din 7

       Merlot 2011. Din pacate, primele arome ce mi le-a soptit acest vin, au fost acelea de cartofi incoltiti. Ei insa pe masura ce l-am aerisit pasional, mai bine de 15 minute, a inceput sa capete arome de mure, pruna dar si o nuanta lactata. Gustativ, a fost moale, rotund, plin, a avut o tinuta frumoasa, brodata in note de mure coapta si menta. Post-gust taninos, lung.

  

5 stele din 7

Gramma cuvanteaza!

       Hristos a Inviat. Urarile de rigoare le auziti din toate partile, eu va doresc acea pace primordiala a inimii si spiritului, acea pace ce naste uraganul tacerii, acea pace, care noaptea, intr-un cimitir surd, din inima padurii, topeste frica si reda viata.
       Masa de Paste, nu ar fi fost la fel de bogata fara, Feteasca Regala 2012, a celor de la Gramma. Feteasca noastre, galopeaza rapid spre fundul paharului, in straie galbene, precum mierea de salcam. Olfactiv este verde, cu arome de agrise, soc, mar verde si o adiere de grapefruit. Gustativ avem o extractie buna, corpolenta sustinuta de o aciditate ferma, precum si acea onctuozitate, fermecatoare, tipca vinurilor de la Gramma, ce insufla vinului eleganta si noblete.
       Gura este impartasita, cu tuse de piersica si pepene galben, necopt. Post gust deulceag, acrisor, lin. Telemeaua de oaie si vaca, slaninuta, muschiuletul de porc maturat si nu in ultimul rand ouale rosii, s-au impacat de minune cu FR, Gramma.

5 stele si jumatate din 7.

Lacerta: Evolution

Trebuie sa incep acesta insemnarea, prin ai multumii Sommelierului Bogdan Raul Todor, pentru inca o experienta hedonista, de neuitat. Prin ambasadorul sau mai mult decat cunoscut, Lacerta a mai punctat cu inca o degustarea( putin spus degustare ) reusita, pe harta evenimentelor aferente lumii vinului, in Cluj-Napoca, de aceasta data la hotel Golden Tulip: Ana Dome. Seara-ntreaga a fost atent desenata, incepand cu locatia si staff-ul hotelului, continuand cu vinurile si preparatele culinare si sfarsind cu publicul. Vinurile sacrificate, au fost urmatoarele in ordinea servirii lor:  Rose( Blaufrankisch/Burgund Mare ) 2012, Pinot Gris/Pinot Grigio 2012, Cuvee X 2011, Blaufrankisch 2010, Cabernet Sauvignon/ Shiraz 2010. Rose-ul l-am degustat si acum o luna, pe vremea aceea fiind proaspat imbuteliat de 2 zile.

Iata evolutia rose-ului dupa 1 luna in plus de sticla:

Din punct de vedere al cromaticii, vinul aduce a petale roz frante, nimic schimbat fata de cel precedent. Aromatic, vinul s-a mai echilibrat in ceea ce priveste fructul, scenturile de citrice, grapefruit, imbinandu-se armonios cu cele de capsuni si coacaze. Gustativ, a devenit mai moale, mai prietenos, a castigat un dram de eleganta, notele de mar, pomelo, asparagus si visina parand mai asezate. Una peste alta, vinul a castigat in eleganta, stralucire, echilibru, eu l-as servii ca aperitiv.

5 stele si jumatate din 7

Pinot Gris, a fost la aceeasi inaltime ca si la degustarea precedenta.

Cuvee X 2011, sec. Dragilor avem de-a face cu un cupaj inedit si indraznet si anume: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rheinriesling. Si asta nu este tot, fiecare vin in parte a fost maturat in butoaie de steajar(225l). Oenologul celor de la Lacerta, s-a jucat cu aceste soiuri, cu combinatiile dintre ele si diverse butoaie de stejar, cu fiecare inghititura de vin, revenea o frantura din entuziasmul chimic nebun, al acestui oenolog inovator, inginerul Mihai Banita. Cu fiecare inghititura, vedeam scene din batalia Reginei impuse Chardonnay si al Reginei indragite atat de mult de nobilime si anume Rheinrieling. Rezultatul a fost unul epic: Adica chiar trebuie sa te duca capul, ca iei ce e mai bun din aceste 4 soiuri, si le aduci la un numitor comun si sa la convingi sa traiasca in acelasi corp si sa respire acelasi aer. Frankenstein, avea fata galbena, asa, ca de coaja de lamaie razalita. Nasul cat se poate de aparte cu un ton aristocratic, oferind arome de branzeturi nobile, maturate, citrice si grapefruit. Palatinul este pur si simplu in extaz, odata ce strange la pipet acesta licoare, gustul este de-un echilibru rar, aciditatea este puternica, rezervata si plina de incredere-n fortele proprii. Si tabloul nu ar fi complet, fara o atingere de onctuozitate, delicioasa, ce aduce gustului o dimensiune crocanta, cu note de rucola si pere verzi. Post-gustul, vrea si el un loc fruntas, prezentandu-se lung, citric cu note de aluat de paine.

 

6 stele din 7
THE RED'S:

Blaufrankisch 2012, 14,2% alc. A petrecut 9-13 luni in croaziera baricului.

Culoare rosie, stralucitoare, cu borduri tenebroase. Nasul plin de fructe negre, coacaze, ciocolata, prune uscate, cirese si fum, o nebunie. Gustativ, avem note picante de visine, trufe si amaretto, dublate de o aciditate revigoranta. Finish-ul usor astingent cu aluzii de doaga de butoi.

6 stele din 7

Ultimul vin si anume CS/Shiraz 2010 (60/40 %), ma dat gata si asta deoarece Bogdan sa cam jucat cu vinul, ba aveam in pahar vin decantat, ba direct din sticla, ba trecut prin cheia timpului de 5 ani. Sa vedem: 

Culoare rosie violacee vanoasa. Nasul initial dominant Shiraz, cu arome de toast, prosciutto crudo, cassis si ardei gras. Apoi "celalat" vin, a venit cu arome de afumate de tutun si piele. Notele de coacaze, mure, ciocolata si ardei iute, imbraca palatinul intr-o plapuma vie. Post-gustul prezinta atingeri de visine si ciocolata.

6 stele din 7, in mare parte datorate maiestriei, sommelierului.

Fruity-fresh by Corcova

Bine v-am regasit dragi prieteni. Va scriu, aflat fiind la adapostul primitor si calduros al odaii mele. Iata e 26 Martie, si Clujul este ALB, ca barba lui Nea' Craciun. Vinul Alb si Rose-ul, rece si fresh mai au de asteptat nitica, nu de alta, dar se pare ca iarna are inca, resurse nebanuite. In urma cu cateva zile am participat si eu la  o degustare, ce a avut loc la Corso, stiti voi, bistro-ul cochet din centrul Clujului. Producatorul de vinuri, Corcova Roy&Dâmboviceanu, a facut o stationare la noi la Cluj, in locul mai sus mentionat, incarcati de Muscat Ottonel, Chardonnay, Feteasca Neagra, un cupaj rosu Cabernet Sauvignon/Merlot si un...Rose.
Prezentarea vinurilor a fost facuta, de domnul Serban Dâmboviceanu in persoana. Sa va spun cate ceva despre Podgoria Corcova: Aceasta a cunoscut gloria, pe cand era mosia printului Anton Bibescu, iar pe vremea comunismului ea a fost lasata in paragina. Podgoria cuprinde 55 de hectare, DOC Mehedinți-Corcova. De cand a fost preluata de cei doi parteneri, podgoria a renascut din propria cenusa, precum Pasarea Phoenix. Oenologul si directorul tehnic, al celor de la Corcova, este domnul Laurent Pfeffer, care da este strain si nu este un flying winemaker, precum sunt multi oenologi ai unor producatori autohtoni, mai noi pe piata. Sa trecem la vinuri:

Muscat Ottonel 2011, sec, 12,2% alcool.
Vinul are o culoare galbena cu inflexiuni albe luminoase. Nasul debuteaza cu aromele tipice soiului, pepene galben, miere, alaturi de mar verde si numca. La impactul cu gura insetata, pregatita de razboi, el e subtire, bland, impaciuitor, precum un dac in fata mortii. La acest nivel domina notele de gref si piersica. Post-gustul aduce a coaja de portocală(amară). Lipsa de aciditate este compensata de elenganta, evident atat cat este posbil.
5 stele din 7

Chardonnay 2011, sec, 13,5% alcool.
Aici avea de-a face cu un Chardonnay baricat partial si anume 40% fermentat in baricuri timp de 8 luni iar 60% fermentat in tancuri de inox. Nasul este expresiv, cu arome de migdale, iarba, toast si gutuie verde. Gustativ, avem note timide, de unt, mar, agrise, cremene, ce se impletesc cu un corp mediu si o aciditate usor picanta. Post-gust mediu onctuos.
5 stele din 7

Rose 2012, sec, 13,5% alcool
Vorbim de un blend de Merlot(23%) cu Cabernet Sauvignon(77%). Este un Rose roz :), trandafiriu-palid. La nivel olfactiv, vinul isi face de cap, te poarta prin arome de capsuni fragezi, pepene rosu, zmeura, dar si diverse prajituri umplute cu fructe de padure. Palatinul este bombastic, dulceag cu note de mar rosu, zmeura, gref si inghetata de zuppa inglese
6 stele din 7

Feteasca Neagra, 2011, sec, 13,8% alcool

O FN, proaspata ce nu a intalnit baricul, ci doar inoxul(6 luni). Culoare visinie cu tente sangerii. Nasul este simplu, fructat, cu arome de iaurt, visine si piper. Gustativ, este rotund si prezinta note frumoase de ciocolata, cafea, coacaze, piper. Post-gustul, este de durata medie, avand arome de caramel si cafea. Mi-a placut mult aceasta FN, o consider ca fiind autentica si cu o personalitate aparte. Editile viitoare cu siguranta vor fi mult mai evoluate, avand in vedere ca anul 2011, a fost prima recolta a viei, de 3 ani pe atunci. Felicitari Oenologului, pentru alegerea drojdiilor naturale, in defavoarea celor selectionate.
5 stele si jumatate din 7

Cabernet Sauvignon+Merlot 2009, sec, 13,8% alcool
50% maturat in baricuri frantuzesti timp de 12 luni, 50% maturat in inox timp de 12 luni. Nasul este serios si prezinta arome de coacaze, lemn si ciocolata. In gura se impletesc armonios arome clare de stafide, visine si lemn. Post-gustul este jucaus, astingent si lung. Un vin asemuit cu falnic cavaler, ce-si etaleaza virilitatea prin blazonul Casei Cabernet Sauvignon, iar nobilitatea prin finetea portului de Merlot.
5 stele si jumatate din 7

Va doresc o zi superba!

Piticul porno, wtf?!

        Dragii mei iubitori de vinuri bune si alese, astazi am pentru voi o licoare, descendenta din samanta lui Eros. Ea izvoraste dintr-o coasta(doaga), a celebrului, arhi-mondialului, bossu-lui, stapanului, jupanului, Sange de Taur. Vinul acesta, zace intr-o sticla neagra, care dupa port seamna cu un Riesling Alsacian, are o eticheta cu care ne-am obisnuit de mult, caracterizata printr-o simplitate tipic masculina.     Dar chiar nu vreau sa vorbesc despre sticla si eticheta care, sunt si asa vai de capul lor. Este trist daca acest vin, a fost proiectat pentru o piata, formata din masculi si femele, care in lipsa unei intelegeri profunde si sacre a relatiei dintre un barbat si femeie, apeleaza la aceasta licoare pentru, a da o oarecare bogatie in saracie, sarutului dintre ei. Cat de bine poate sa oglindeasca nivelul de constiinta al poporului, aceasta segment de vinuri.
        Dopul este de pluta indesata, inscriptionat cu Sange de Taur. La debusonarea sticlei, am avut parte de un lucru neasteptat si anume de un bum, urmat de o degajare de gaz, datorata imbogatirii din plin cu dioxid de carbon si nici vorba sa fie specificat acest lucru pe eticheta. Numele este unul epic, si provine din campul lexical alcatuit din cuvintele: lant, aur, platina, bani, dusmani, ghiul, euroi, ceafa, porc, viloca, fumei si anume STF, care in nici, dar in nici un caz nu inseamna, Sa te...felicit, ci bineinteles Sange de Taur Forte. Ei bine, STF este un vin?! dulce, de masa, care se consuma de preferinta rece. Cu toate ca este de masa, el are 12% tarie alcoolica si este un Appelation Vin Comunitaire Controlee, imbuteliat la data Binecuvantata de 10 mai 2012. Incet, tiptil, m-am apropiat de paharul ce adapostea licoarea spumeganda, si cand credeam ca imi voi intalnii sfarsitul, surpriza! Surpriza pe dracu'! Nu e nas, e ceva intepator, e acetona, cu miros de butoi nespalat, sulf, miros de boasca statuta plina de viespi si ceva ce seamana cu un parfum de prostituate. Are chiar multe de zis, pacat ca spune doar prostii, tot vorbeste de ceva soi de mucegai de pereti si alcool cu ceva ierburi mistice.
        Sa trecem la partea cea mai infricosatoare, intalnirea cu papilele gustative. Corp mediu, usor spritar, dulce, ceva ce seamana cu niste tanin, dar vai ce post-gust, e clar ca vinul a fost baricat, in baricuri de stejar frantuzesc nobil de prin 1800 toamna. Nu reusesc sa disting mare lucru de dulceata asta fortata, decat amareala si ceva care ar trebuii sa fie un gem cu continut de fructe rosii de 5%. Totusi gustativ este mai placut decat oflactiv. Asociere culinara: O Shaorma cu multa maioneza! 
        Din motive lesne de inteles vinul de fata, nu intra in sistemul de evaluare specific. Vinul a costat 12 lei!!! La jumatate de pret imi luam un vin facut din struguri, imi cer scuze de pleonasm. Dar mai bine, sa uitati prostiile ce le-am debitat mai sus, fiindca trebuie sa fiu obiectiv si acest vin are o culoare chiar frumoasa, as putea spune, specifica soiului si stilului de vinificatie, lucru ce nu poate fi treacut cu vederea, de un connaisseur.

Un videoclip sugerat de Mihai Oprea, o asociere de minune as spune eu.
Va multumesc de vizita, sper ca v-am fost de folos.

PS: Acest articol, reprezinta doar o parere personala, lipsita de orice interes financiar si reflecta opinia mea, asupra acestui produs.