Cronica de pivnita #5: Chianti

       Pivnita-mama, hraneste sugarul(vinul), cu esenta realitatii istorico-geografice, temporale, supuse simturilor animale, dar si cu esenta celeilalte lumi, ale spiritului, ale imaginarului. Unele vinuri, isi vor insusii aceste doua realitati, traind si daruind simultan, perechea de suflari ale vietii. Astfel, Ingurgitand vinul ales, propulsarea pe marginea prapastiei ce desparte cele doua realitati, naste un "Carpe Diem", profund ancorat intr-o dimensiune umana, sensibila si cu o identitate de sine statatoare.
      Luna iunie, capricioasa, stavileste valul de caldura, ce sta sa se asterne peste zari, fapt ce m-a directionat si pe mine, catre un vin rosu, italian, compus in cea mai mare parte tot din Sangiovese, de la care sincer nu am avut pretentii prea ridicate.  Chianti DOCG, Stazione di Posta, 2009, sec, 12,5 volum alcool. Pus la pastrare, in luna aprilie a anului 2010.
      In primele 24 de ore, vinul nu a spus nimic, nu tu arome, nu tu note, degeaba ma rugam eu de el, ca ba mi pofta, ba mi sete, ba mi-e drag, nu a cedat la nimic, al dracului de vin. Fara a avea vreo tragere de inima, i-am mai dat o zi, sa se obisnuiasca cu soarta, inevitabila. La expirarea termenului, a inceput sa mai arunce cu niste vorbe, ici pe colo, ba ca e "piu caldo, piu freddo".
      Pe langa fitze si bosumflari, cam asta am gasit in pahar: Un nas static, cu o aciditate volatila deranjanta insotita de arome de piele, ciocolata, capsuni si piper. Gustativ prezinta o textura atoasa, pesemne ca e dezechilibrat, taninii sunt vulgari si amari, iar aciditatea o simti din plin in stomac si in post-gust. Iti lasa impresia ca s-au imbatat, atat taninii cat si aciditatea si se bat cu pumnul in piept, care mai de care. Si sa nu fiu atat de acid, corpolenta este buna, ferma, iar aromele de ciocolata si coacaze, mai inmoaie atacul. Doamne ajuta, ma duc sa mai imi incerc norocul odata.

4 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #4: Femeia

       De multe ori imi place sa compar vinul cu o femeie frumoasa, care emana o fascinatie intensa si coplesitoare si care, uneori poate capata accentele delicate si seducatoare ale unei intalniri romantice, sau poate trezii un entuziasm molipsitor si plin de veselie. A savura, volutele acaparatoare, de gust, culoare si parfum ale vinului, poate avea aceeasi intensitate cu ascultatul de muzica, admirarea unei opere de arta, dar si lecturarea unei poezii si asta deoarece, in fond fiecare intalnire cu vinul, este un schimb de emotii, percepute prin vaz, miros, gust si desigur pipait.
       Intodeauna am gandit si am savurat vinul, fie el vulgar sau seducator, l-am privit ca fiind ceva special, extraordinar, unic. Uneori vad sudoarea muncitorului din vie, in lacrimile vinului, imaginatia si creativitatea oenologului, in complexitatea vinului, dar si maiestria, dedicarea, timpul si energia, inginerului viticultor.  
       Vinul iti transmite toate acestea, daca ai urechi sa auzi. Uneori iti povesteste, despre pamantul care l-a crescut, despre Soarele ce l-a mangaiat, despre ploaia ce l-a racorit, despre caldura care l-a calit si l-a fortat sa-si adune fortele si sa-si concentreze puterile.
       In aceasta seara, am mai debusonat un vin din pivnita si anume Lindemans, Bin 50, Shiraz, 2007, originar din Sud-Estul Australiei. Incarcerat in pivnita in luna lui Decembrie, anul 2009. In anumite cercuri din Cluj, aceasta recolta, este foarte bine vazuta, pretul unei sticle, trecand de 80 lei, in momentul de fata. Asa-dar, sa vedem ce are de spus si daca se ridica la inaltimea asteptarilor. Culoarea este inca potenta, desi bordurile caramizii si-au facut aparitia. Nasul este incantat de arome retinute si clare, de prune, piper, miere si biscuiti, dar si de o vanilie ceva mai prezenta. La nivel gustativ, isi etaleaza corpul intr-un galop, plin si destul de elegant, avand note simple si directe de piele, sunculita de porc, cirese. Post-gustul, este lung, viril si apropie cu nesimtire paharul de gura. E un Shiraz, foarte placut si merge de minune cu Pecorino Romano.                                                                                                                                                                                                                                  

6 stele din 7

Cronica de pivnita #3: Hua-la-la

       Vinul, poarta amprenta timpului, o amprenta, intotdeauna enigmatica. Un vin poate capata intelepciune, in pivnita, pe cand un altul poate da in senectute. 

       Vinul de astazi, e departe de a fi un giuvaier indescifrabil, el a fost faurit, pentru o cu totul alta soarta, si anume: Aceea de a isi exprima clar si simplu, originea, dar si aceea de, a potenta un fel principal, alcatuit din costite si alte carnuri, bine condimentate, gatite la gratar.  

       Argentinianul se numeste Huala, Malbec, 2008 si are 13,5% alcool. 30% din blend, a fost baricat timp de 6 luni. Dansul a fost incarcerat in pivnita, in luna martie 2012. Nasul la debusonare, este intens, imprastie scenturi de magiun si smochine. Primul nas este bogat in ciocolata neagra, porumbele si fum. Avem arome de fragute, iaurt si tarhon in plan secundar. Culoarea este un bordeaux tenebros, extractiv. Gustativ, avem un vin echilibrat, cu o aciditate ridicata, ce-i confera o suculenta apetisanta. Fundatia, este imbogatita cu arome, de mure si menta. Aceeasi savoare, o regasim si in post-gust, care este dominat de tanini rotunzi, ce se lungesc secunde bune. Este un Malbec, foarte usor de baut si inteles, nu se dezice cu nimic, de Lumea noua.

       L-am achizitionat la suma de 50 de lei, valoarea sa fiind undeva intre 20-30 lei, dupa umilele mele aprecieri.

5 stele din 7

Cronica de pivnita #2

       O intalnire cu fostii colegi de liceu, in cazul meu, este intotdeauna placuta si trecuta prin filtrul vinului, se lasa cu depanari de amintiri, mai mult decat incantatoare, ce fura zambete melancolice, zambete de bucurie, zambete pierdute in timp. Vinul a fost atent ales, legatura spirituala infiripandu-se, instantaneu, odata cu intrarea-n pivnita a oaspetilor. Un vin francez, a atins coardele sensibile ale prietenilor, precum si un Merlot, clasic de Dealu Mare.
       Astfel doua, efemere sticle de vin, s-au stins pentru a da viata unor clipe, ce sfideaza timpul. Un lambrusco bianco sanatos a fost servit, pe post de dezlegator de limbi, alaturi de cateva felii delicioase de cozonac de casa.
Francezul: Bru, Syrah, nascut in sudul Frantei, Vin de Pays d'Oc 2008, 13 vol. alc.
Romanul: Vinarte, Red Paradox, Merlot, DOC Dealu Mare, 2005, 13 vol. alc.


       Syrah-ul,  a fost incarcerat in pivnita in Iunie, 2010. Culoarea, inca vie, artagoasa, visinie ce vine catre tine. Aromele sunt sobre, incarcate de izuri animale, de vanat, trufe si magiun de prune. In gura, isi dezvaluie, echilibrul, caracterul prietenos, baubil, precum si notele retinute de cafea si mure. Eu, sincer ma asteptam sa fie mai fructat, probabil ca este umpic decazut. Vinul, a trecut, paharul a ramas, precum si depunerile masive, ce poarta marturie, stilului de vinificatie.

5 stele din 7

       Merlot-ul, a fost incarcerat in pivnita in Octombrie 2009. Colorat, elegant, stralucitor, nimic fortat. Nasul, surprinzator, cu iz-uri de trufe, ciuperci coapte si parmezan maturat din greu. Notele de cafea si ciocolata neagra, s-au topit in cele de lichior de visine, incantand palatinul, alaturi de corpul inca generos si usor taninos. Post-gust lung, poveste.

5 stele din 7

Cronica de pivnita #1

Cronica de pivnita, reprezinta o serie de articole( cel prezent inclusiv ), ce au ca si scop analiza organoleptica, a vinurilor ce au zabovit, cel putin un an de zile, in privnita cu care am fost blagoslovit. Prafuite, zgribulite, orbite de-un intuneric tenebros, unele au supravietuit calirii, iar altele s-au stins, sangerand, strigate de lacrimi rosii, lacrimi stirivte de-un zid de sticla rece si un ciot de lemn saracacios.
Astazi, aduc in fata dumneavoastra, pentru a fi supusi procesului ancestral, un vin bordolez, si unul autohton, din podgoria Murfatlar.

Trei Hectare, Cabernet Sauvignon 2004-DOC-CMD. sec, 13,5 vol. alcool. Imbuteliat la data de 07.05.07. Incarcerat in pivnita, in August, 2009.
Avem de-a face cu o oxidare a vinului, pe langa dop s-a prelins, suficient vin, pentru ca acest lucru sa se intample.
Culoare este inca vie, nasul insa este inchistat, sters, pute a sosete nespalate, parca mai ofteaza niste amintiri de cirese si condimente. Gustativ, este mort, oxidat, acru cu un post-gust ucigator si dezgustator.



Chateau la Caussade 2009, Cupaj majoritar de CS si Merlot, AOC Medoc. 13 vol. alcool. Incarcerat in pivnita, in Septembrie, 2011.
Prezinta o roba densa, visnie cu tente negricioase. Olfactiv, domina scentul de prune uscate si afumate precum si stofa tipica cupajului clasic bordolez, stofa brodata in arome picante dar si visina, cassis si fum.
In gura, este viril, corpolent, serios, frumos echilibrat, cu exceptia unor tanini amari si greoi, uitati. Ne delecteaza cu note de cafea, ciocolata neagra, piper si lemn. Post-gustul este mediu si este insotit de acei tanini amarui, sacaitori, dar, uneori tuturor ne place, sa mai fim sacaiti, cate umpic.

5 stele si jumatate din 7