Tămâioasa Românescă

       Feteasca, e ceva aparte pe această scenă a teatrului hedonist românesc. E mai vorbăreață și năstrușnică draga de ea. Nu mă dezic de orgoliul meu, face parte din suflul meu și îmi conturează personalitatea. Eu sunt mai aromatică, înțeleg mai bine valențele naturii umane. Păcatele ei nu-i permit să acompanieze un distins desert, zahărul necesar, ar ucide-o, ar face-o de neînțeles și cine mai știe câte altele. Cu toate că lumea mă vede ca o artistă, din pricina parfumului meu natural, eu vă spun că sunt mai degrabă o măicuță, o soră, o stareță. Chiar și o Mantis Religiosa(Călugăriță), care se roagă pentru Soare(hrană) și pentru iertarea păcatelor semenilor, fiind însă prima care comit aceste păcate ritualice. Ei!... eu nu-mi voi ucide semenii devorând trupul acestora, pentru a-mi îndeplinii destinul, să nu vă gândiți la așa ceva.
       Eu duc o mare povară de arome, zahăr și fragilitate. Eu aș vrea ca lumea să-și verse-n mine toate păcatele sale, aș vrea să fiu pentru păcatele oamenilor, cum este acea bandă lipicioasă pentru muște. Cum altcumva poți îndrepta păcatele comise, împotriva semenilor, decât purtând povara acestor păcate. Poate fi o sarcină mistică păcătuirea,  păcătuirea intensă și frecventă, pentru a epuiza încărcătura de rele, pe care demonul, le pretinde de la omenire, în consecință pentru a-i despovăra pe frații și surorile noastre mai slabe, neînstare să exorcizeze aceste tumori ce i-au înrobit. Doresc să fiu tămâia ce atrage răul, îl înghite și îl trimite înapoi în neant, nu tămâia ce alungă întunericul prin lumina sa.
       De aceea astăzi, vin  purtând insemnele celor două extreme, cea seacă și cea dulce. Cea dulce, născută în 2011, iar cea seacă(sec) în 2012.
       În anul 2012, m-am dus la supracoacere, astfel am căpătat o culoare portocalie, atipică, ce aduce a Tămâioasă bătrână. Mi-am format un profil aromatic, bogat, original, dulceața atingerilor senzuale de miere de tei, soc și stafide, trădând vinificarea în sec. În gură, glicerolul mă va îndulcii și-ți va învăluii întreaga cavitate bucală, lăsând doar o bucățică de limbă, nesimțită în fața acestui spectacol gustativ. Aciditatea este atât de bine integrată, încât ți-ai amintii de ea, doar în lipsă ei.
       În anul 2011, am acumulat peste 320 grame de zahăr, a fost un an tare bun, aș putea spune că m-am iluminat. Vinificată în dulce, consider că sunt exprimarea perfectă a unei Tămâioase Românești. Culoarea, este galbenă plină precum fânul. Zarea o sfințesc cu multă tămâie, apoi atac cu arome de flori de tei și soc, precum și senzații de pomello și lychee. Gura ți-o ling, cu multă miere, ananas și floare de salcâm, totul într-o notă de delicatețe și finețe. Durata post-gustului nu poate fi determinată, deoarece, gura este mereu alimentată de o nouă înghițitură hapsână. Să vă mai spun ceva, după 24 de ore, lăsată singură să zac în pahar, în cramă, am fost aceeași Tămâioasă, plus câteva arome noi, cum ar fi piersica coaptă și deloc note oxidative.
       Nu mi-am spus numele, până acuma, din orgoliu, ar fi trebuit să mă cunoașteți, până acuma, dar fie, Tămâioasă Românescă, Nomibo, Dealu Mare.

Partea I: http://dariuswine.blogspot.ro/2013/07/feteasca-neagra.html

Feteasca Neagră

       Mă simt intru cȃtva, ȋncurcată apucându-mă de scris, poate că mi-am pierdut îndemânarea de la atâta fier, lemn și sticlă. Ba parcă, mi-ar poruncii cineva, să mă avântur în pahar și să-mi dau drumul la limbă. Nu! La naiba, eu am nevoie preludiu, pentru a mă putea exprima, la nivelul meu aristocratic. Ori cum vreau eu, ori deloc. Nu sunt un pișat de 10 lei, pe care să-l vâri în pahar, măi tembelule. Degeaba mă tot presezi, că nu vei scoate nimic de la mine, decât 750 ml de dezamăgire.
       Dar totuși cine sunt eu? nu vă grăbiți să întrebați naratorul, este la fel de habarnist ca și voi. Poate ar fi mai de folos, să mă întreb despre patimile mele, decât despre faptele vieții mele.Ciclul vieții mele, îl știm cu toții, sunt supusă nașterii și inevitabil morții. Sunt febrilă, nărăvașă, țigancă decadentă și o doamnă aleasă, doar cu cei ce se obosesc, să vadă mai departe, de dimensiunea mea profană, cărnoasă. Iubesc să intru în acest dans hipnotic, în care sunt vânată și transfigurată într-o fărâmă de viață de om.
       Ca să nu va lungesc agonia flăcăilor, sunt Feteasca Neagră ( grijă mare la impostoare ). Am să mă prezint vouă, în doi ani diferiți și în trei ipostaze de sine stătătoare. Însă nu am venit sigură, ci alături de mult-bârfită Tămâioasă Românească. Ea este o artistă, catalogată, ca fiind de-un orgoliu infernal. Cică, de câte ori își face apariția, se uită-n jur ca să priceapă, dacă vre-un băietan din public îndrăznește să n-o recunoască. Inițial, băietanii se-apropie din curiozitate, însă văzându-se prinși în parfumurile amețitoare, apropierea capătă o frecvență de viciu.
       Dar să revenim, la mine: am fost crescută, într-un"cartier" sărăcăcios din Dealu Mare, sărăcăcios pentru că solul din care m-am hrănit, era din calcar, cretă, piatră. Ve-ți spune că am devenit mai puternică, călită...poate aveți dreptate. Cu toate că solul este cum v-am spus, de soare nu am dus lipsă. Cocoțată pe colina Istriței, zilnic mă scălda Domnul în văpaie fierbinte de miere cerească. 
Nu vreau să mă plâng, dar acoperiș deasupra capului nu am avut niciodată, nici că mi-ar fi trebuit, noapte de noapte, luna și stele mi-au fost acoperământ. De multe ori însă am suferit, de pe urma ploilor, secetei și bolilor-dăunătorilor aferenți, precum și din pricina grindinei devastatoare. Poate că nu e bine, că sunt atât de săracă, dar nici să ai tot ce-ți trebuie nu e bine. Strămoșii mei, erau mai săraci și mai fericiți, pentru că rămâneau în contact cu natura.
       Privirea mea e arzătoare, ochii de catifea, iar carnația vișinie. În ipostazele din 2012, predomină violetul, iar în cea din 2009 cărămiziul. În prima ipostază(2012), sunt proaspăt ieșită din butoi de stejar românesc de 225 de litri, la a doua trecere. De îndată ce vei îmbuca din mine, îmi vei simții vigoarea febrilă, dar mai-nainte ai să te apropii de mine, iar aromele mele intense, de scorțișoară, piper, curry și vișinată, au să te facă să mă vrei în pieptul tău de mai multe ori. Iar eu voi veni de fiecare dată, cu câte ceva în plus, fie că e mentă sau coajă de portocală. Gura am să ți-o atac, blând, am să te las să-mi guști din voluptate, din coapsele-mi rotunde și dulci, apoi vei visa la ciocolată, magiun de prune, scorțișoară și vișină. Sunt puternică, te vei simții tot mai atras de mine, vei vrea să devii neatent, însă îți recomand să ai rațiunea și vigilența la îndemână, pentru mine 15 grade alcoolice, înseamnă o fetișcană de rând, eu am fost lăsată la supra-coacere, știu ce înseamnă zahărul și deshidratarea și forța pe care o capeți prin acest regim ascetic.
       Ce-a dea doua ipostază, mă găsește proaspăt dezgolită din protectorul butoi de stejar, care spre deosebire de cel menționat anterior, este nou. La vedere sunt la fel de prețioasă, însă spre deosebire de sora mea, care și-a păstrat tipicitatea cu capul sus, eu din conviețuirea cu lemnul nou, am căpătat arome de vanilie și ciocolată albă, precum și o scorțișoară mai accentuată. În timp, vei vedea că o voi depășii, ca și complexitate. Infruptandu-te din mine, gura ta va devenii sclava corpolenței mele, elegante și năbădăioase, vei fi intrigat de aceste contraste precum și de nota pură de cireașă amară.
       Ultima ipostază și cea dintâi întrupare, mă găsește matură, cu straie cărămizii. Aromele mele nu mai sunt, obraznice, ci sunt decadente, cu toate că abundă în caramel, gem de vișine, scorțișoară și amaretto. Eu nu mă mulțumesc doar să-ți ademenesc papilele, trebuie să-ți cuceresc fiecare petic de carne și să-mi las amprenta de vigoare și armonie asupra fiecărei biete celule.
       Aș fi vrut să-și așterne gândurile și Tămâioasa, dar e prea orgolioasă, pentru a contura un articol în comun cu mine, așa că rămâne pe următoarea dată. 

Partea II : http://dariuswine.blogspot.ro/2013/08/tamaioasa-romanesca.html

Nomibo și un strop de sânge.

        A trecut un an de la prima si ultima mea vizita, in compania vinului celor de la Nomibo. Astazi am sacrificat o sticla, pentru a-i putea urmarii evolutia, suferita de-a lungul pastrarii in crama. Este vorba despre o Feteasca Neagra Single Vineyard, 2009, 16,4% tarie, baricata cu mult bun simt. Pentru a-i putea facilita capacitatea de comunicare si pentru a trece peste timiditatea tipica, am apelat la ajutorul decantorului. Astel, inca de la debusonarea sticlei, aromele vinului au inceput sa zburde prin incapere, improscand o aroma atat de autentica si reala de gem de capsuni. Dopul din pluta intreaga, era impregnat in proportie de jumatate de milimetru cu vin. Prelingandu-se licoarea pe marginea recipientului, ne-a etalat culoarea sa rosie bordo cu borduri caramizii, iar in pahar si-a dezgolit picioarele lungi si grele, apasate de alcool.

        Dupa 15 minute, vinul avand o temperatura de 15-16 grade :

Nasul s-a deschis frumos, cu arome de caramel, cirese, visinata si gem de smochine. La intalnirea cu insetata gura, a inceput sa denseze in ritmuri dulcege, cu pasi de lichior, ciocolata si lemn, artandu-mi corpul sau suplu si generos, perfect echilibrat. Finishul este frate cu eternitatea, acompaniat de note picante, dulci si fierbinti, senzuale. Interesant cum alcoolul este bine ascuns, cu toate ca isi poarta amprenta-i puternica in fiecare strop.

        Dupa 60 de minute, vinul avand o temperatura de 16-17 grade :

Nasul se imbogateste cu arome de fum de trabuc si piper. Gustativ detectam cireasa amara si peltea de gutui.

La o temperatura de peste 18 grade, o ia razna vinul, fiind violat de alcool.

Mi-a placut foarte mult personalitatea distincta, unica a acestui vin. Nu seamana cu nimic din ce am mai baut pana acuma, nu se incadreaza in tipare si totusi este o Feteasca Neagra tipica. Suflul sau este naravas, il simti invartosandu-ti venele, nelasandu-te sa dormi ore-n sir, energiziandu-ti extremitatile. Este puternic solar, viril, dar si feminin prin diversitatea si intensitatea aromelor si corpul robust. Nu stiu daca as putea sa adug ceva acestui vin si asta pentru ca fiecare piesa din acest puzzle pare sa fie la locul sau. Nu este un vin perfect dar este bizar de frumos! Un lucru e cert : urmatoarea intalnire ne va gasii pe amandoi mai batrani si mai nestiutori.

6 stele din 7

NOMIBO

În după masa zilei de 17 martie în cadrul festivalului ProVino, am avut deosebita ocazie să mă întâlnesc cu vinurile și povestea celor de la crama Nomibo. Departe de pânza inchizitorie a globalizării, în satul Bădeni, dealul Istrița, cineva și-a adus aminte de vinul ce l-au băut dacii.

În primul rând ce este si ce nu este vinul celor de la Nomibo. Este autenticitate și tipicitate în formă pură. Nu este Machiavelli, nu e Don Quijote și nu e Teilhard de Chardin. E Lucian Blaga, e Mircea Eliade, e Constantin Brâncoveanu, e tatăl și bunicul meu. În fiecare butelie de Fetească Neagră, Merlot, Feteasca Alba sau Tămâioasa Românească, sălășluiește o taină, ce insuflă vinului caracter, originalitate, apartenență. Vinul acesta nu este un vin”Carpe diem”, vinul acesta își cunoaște părinții, strămoșii, valoriile. Nu tu drojdii selecționate, nu tu sulf, nu tu mașinării care sa bruscheze strugurele, mustul sau vinul.

 

Fetească Neagră, 16,4% Alcool, anul recoltei 2009,nefiltrat, sec(1 gram rest de zahar), Single Vineyard, lot de aproximativ 2000 de sticle. A fost supus unei baricari timp de 12 luni, in baric de stejar românesc lucrat manual.Un vin ce te cucerește la prima vedere, odata ce ai gustat din buzele cărnoase de prună țărănească ale acestei fetesti, vei vrea să vezi ce se ascunde sub iia ei joviala. Astfel primul pahar, te suplică să-i faci loc celui de-al doilea...

 

Culoarea este de-un rosu-rubiniu dens, buchetul este serios, pregnant, cu note de condimente, piper si coacaze. Atacul este absolut seducator, te cuprinde un gust de magiun de prune adevarat. Echilibrul este generat de sinergia dintre aciditate si corpolența medie.  Retro-nazal se percept arome de lemn dulce. Post-gustul este vibrant, lung, iti lasa impresia ca se topesc coacaze, pe limbă, în gât.

 

Merlot, 15,5% Alcool, anul recoltei 2009,nefiltrat, sec(1 gram rest de zahar), Single Vineyard, lot de aproximativ 2000 de sticle. A fost supus unei baricari timp de 12 luni, in baric de stejar românesc lucrat manual.

Acest vin este de-o culoare vișinie, întunecată, anunțând dintr-un strigăt hotarat, corpolența sa. În nas sesizăm arome de vanilie și ciocolată caldă, dar și piper macinat și cireste. Corpul este vioi, iar construcția vinului este echilibrata făra urme de fortare. În gura se percep clar arome de visină bine pârguită și proaspătă. Vișina aceasta hapsână, îți cucerește și hipnotizează simțurile, alunecând în post-gust, împletindu-se cu senzații de ciocolată.

 

 Tamaioasa Romaneasca, 14% Alcool,anul recoltei 2011, dulce (aprox 70 gram rest de zahar), Single Vineyard. Tamaioasa noastra are o culoare vie, aurie. Buchetul este deschis, floral cu arome de grapefruit si busuioc, de exceptie. Gustul este mieros cu note de soc si minerale(sare). Aciditatea este sustinuta. Post-gustul este suav si delicat, de tinut minte.