Mediteraneo

       Astăzi avem un  Cabernet Sauvignon originar din sudul Franţei. Influenţa climei mediteranene, îşi spune cuvântul în caracterul general al vinului, atât suculenţa, gustul de fructe negre foarte coapte şi culoarea deosebit de închisă a vinului poartă amprenta locului.
       Bru este un CS simplu, nu ştie ce înseamnă să despici firul în minim 4, îşi poartă aromele de suc de coacaze, violete, mure coapte, piper negru, biftec tartar şi ciocolată într-o simplitate deosebit de reconfortantă intelectual.
       Cu toate că, este din 2008 ( organoleptic, nu depistez nici o maturare, învechire, la vase de lemn) culoarea e încă foarte închisă şi vivace, pentru un Vin de pays de 13% volum alcool. Şi având în vedere, că l-am ţinut în cramă din anul 2010, e clar care a fost cursul vieţii lui, fiind născut în 2008.
       Gustativ se regăsesc aromele mai sus menţionate, înfăşurate într-o păturică pufoasă de taninuri. Astringenţa îşi face simţită prezenţa cu precădere în post-gust, pe care nu ai cum să-l neglijezi, e destul de lung(10-13 secunde).
       E un vin simplu, tipic şi decent, uşor de băut şi înţeles. Suculenţa îl recomandă cu succes la pizza şi preparate pe bază de ciuperci.

5 stele şi jumătate din 7

Poligamia vinului

     Deseori m-am întrebat dacă rosile sau rose-urile degajă un potențial erotic mai puternic decât cel al albelor. Am ajuns la concluzia, că întrebarea e falsă: numai necunoscutele sunt erotice.

        Dorința nu tolerează situatile dobândite deja și nu cunoaște decât o singură lege și anume : schimbarea. Iar noutatea, poate conferi unui vin obișnuit un farmec pe care nu-l mai posedă un vin, cu care trăiești de multă vreme. Încurajez o "poligamie” nesimțită în ceea ce privește consumul de vin. Încercați câte puteți de multe, iar din când în când, vă veți îndrăgosti, vă veți amintii de copilărie, veți experimenta vinul prin viață și viața prin vin.

         Eu am întâlnit în această seară un Chianti Riserva, 2010. Voluptos, cu o pulpă de-un tanin elegant, rotund și suculent. Aromele nu au fost impresionat de prezente, m-am mai întâlnit cu ele și voi de asemenea: ciocolată albă, cireșe amare, castravete proaspăt din grădină(vegetal). Un vin frumos, nimic surprinzător, am primit cam ce așteptam. Nu e la apogeu încă, îl văd în formă maximă cam în 2 ani.

          Dacă ești un fan de Chianti, acesta nu e chiar vinul pentru tine. 

  

          5 stele și jumătate din 7 

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Cronica de pivnita #7:Cuvee Princess 2006

       Avem de-a face cu un cupaj deosebit, nu te întâlnești în fiecare zi, cu un triumvirat al puternicului Cabernet Sauvignon cu măicuța smerită ce-și ascunde lenjeria intimă uzată și roșie pe nume Pinot Noir, împreună cu... Cadarca, colega mea de liceu ce purta pe buzele-i roșiatice prospețimea tinereții și promisiunea maturității.
       Prințesa de Miniș, a căpătat în cei 3 ani de captivitate în cramă mea, o stofă de regină, a schimbat culoarea vie violacee a adolescenței, cu cea înțeleaptă, roșie, rubinie cu margini cărămizii. Pe șleau vorbind, nu a pornit la prima cheie, i-a trebuit 2 ore ca să se aranjeze. Dânsa e departe de noblețe, e ușor comună, nasul are o aromatică temperată de lemn umed-plouat, cerneală, cireșe, cacao și nucșoară.
      Vinul e încă în putere, mai are ce povestii, despre atacul său robust, taninii ușor zbârciți dar voioși și despre notele ușoare de fructe negre cu vanilie. M-a surprins în mod plăcut prințesa lui Geza.

      5 stele din 7

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011

       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7

Un Sauvignon Blanc, exuberant și intens.

       Bună dimineața. Știu că pentru mulți faptul că mă apucă pofta de vin, la 7 dimineața, e ceva cel puțin neobișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu. Vinul bun și setea de nou, la propriu și la figurat se împreunează perfect.
       Vinul de astăzi, e un Sauvignon Blanc, însă nu autohton, iar dacă ați băut doar Sauvignon Blanc ieșit de pe plaiurile mioritice, uitați de el. Și nu pentru că ar fi mai rău, decât cel de Noua Zeelandă, pe care vi-l aduc eu, ci pentru că e vorba de o experiență hedonistă complet diferită ( În general cel de Marlborough, dă clasă SB-ului românesc, dacă e să mă întrebați pe mine :) ).
       Inamicul se numește SB Two Peaks originar din Marlborough, Noua Zeelandă, e din 2012 și are 13% alcool. Dansul vinului, dăruiește vederii o culoare eleganță nobilă, de miere de salcâm, aproape transparentă. La nivel olfactiv, e foarte bine structurat, aromele dezvăluindu-se treptat, de la mare la mic, însă fiecare apucă să-și spună părerea. Primul cuvânt îl are soc-ul, floriile de tei, pepenele galben, apoi urmează, grapefruit, fructul pasiunii, unt și miere pe final. Linia elegantă, continuă și la nivel gustativ, unde notele moi de pepene galben copt, nectarine se îmbină armonios cu cele acide, de măr verde și iarbă.
       Post-gustul e un pic prea scurt și nu te poți bucura de arome pe deplin, ceea ce e păcat. Ca asezonare, merge de minune cu un pește gras și nesimțit, piept de pui, terfelit în unt, cu garnitură de broccoli sau ceva paste cu scoici.

Cu dărnicie, ardelenească: 6 stele din 7 
 
 
 

In cautarea sticlei perfecte!

        Subiectul degustarii de astazi isi are originea in Italia, in tinutul Umbria. Imbuteliat si produs de Terre De La Custodia. Exista un sistem DOC in regiune, care a ramas in esenta traditionalist, ceea ce inseamna ca producatorii care vor sa experimenteze soiuri alternative sunt obligati sa foloseasca eticheta IGT Umbria, care in acesta regiune ca si in restul Italiei cucereste tot mai multi simpatizanti, an de an. Insa astazi vorbim despre un vin alb DOC Colli Marani, provenit din strugui Grechetto(2011), care este un soi local. Invechit initial in tancuri de inox, iar mai apoi, 2 luni in sticla.

        Stiu ca suna superficial, dar ce m-a atras cel mai tare la aceasta sticla de vin, a fost…sticla, care este una deosebita. Purtand numele de Sibella, creata special pentru a gazduii, licoriile acestei crame. Sibella ne intampina cu practicalitatea ei evidenta, exprimata prin cele doua depresiuni, ce faciliteaza manevrarea buteliei.

        In pahar ne dezvaluie roba sa aurie si labartata. Nasul te cucereste treptat, nu are puterea unei armate romane nimicitoare, nici dulceata verbala a lui Cato. Primar, simtim arome de lime si grapefruit, insotite de senzatii de mar verde, pepene galben si migdale. Secundar: flori de liliac si miere. Gustativ este gras, suculent, onctuos si lasa un postgust memorabil prin catifelarea sa, mai nobila decat a unor Chardonnay-uri baricate. Palatinul este cuprins de cremene, iarba, dulceata de nuci si unt topit. Am ramas impresionat de acest vin, datorita corpului si aromelor sale deosebite si clare.

5 stele si jumatate din 7

La cetate, Feteasca neagra 2010

     Vin rosu, sec, 14,6% alcool. O realizare interesanta a celor de la Crama Oprisor, care au reusit sa insufle personalitate acestei F.N. care nu exceleaza la nici un capitol, dar tipicitatea de soi este prezenta. Culoare este intensa, de un rosu rubiniu cu reflexii violacee. Nazal debuteaza cu note de cirese, coacaze, scortisoara, iasomnie, rahat, totusi nu e o bomba de fruct, e rafinat si rotund. Gustativ primar, suntem acaparati de note de lemn, piper, dafin, iar secundar avem senzatii de menta si ciocolata cu marzipan. Post-gustul este bland si condimentat si nu se lungeste prea tare. Ei "buba", vine in cazul atacului, care este dezechilibrat de alcool, dar si de taninii inca verzi, in mod cert inca un an in pivnita nu i-ar strica.

4 stele si jumatate din 7 ( cu indulgenta pentru potential )