duminică, 27 octombrie 2013

Toamna pe ritmuri bordoleze.

       Cu multă bucurie, vă spun cu mâna pe inimă, că acesta este unul dintre cele mai bune vinuri băute de mine vreodată. Aromele sunt foarte clare, nu prea puternice, aciditatea simplă și tăcută, taninii blajini și puternici, ce să mai, e perfect pentru o seară de Toamnă.
      Nasul îți face farmece, se joacă cu luciditatea și te pasează, ba imaginației, ba mentalului. Aruncă, cu generozitate arome de: Pământ reavăn, cassis, fum, cuisoare, scorțișoară, vanilie, mure, piper verde, pare o înșirare banală, dar vă asigur că ansamblul e sublim.
      Gustul nu numai, că nu dezamăgește, dar întărește cu putere prima impresie. Odată ce se scoboară în poalele gurii, îți dăruiește moliciunea cărnii, precum o fecioară. Apoi se deschide în fremete de ciocolată neagră, pâine neagră, cremă de smochine, fum, viorele și un pumn de fructe negre.
      Atacul este frate cu pacea morții, suav rotund, ai impresia că vine pumnalul către tine, dar plăcerea e atât de adâncă, încât suprimă instinctul de supravietuire.
       Finalul, este lung, suculent si îți trezește simțurile, dar îți închide ochii și te scoate din superficialul oferit de văz.
       Este un vin despre, care aș putea să scriu încontinuu, dar mă îndeamnă la liniște, la solitudine, la refugiu în sacru, așa că tot ce vă doresc este să va întâlniți și voi cu el, măcar odată în viață.

6 stele și jumătate din 7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu