Experencia Verema Valencia

        XIV Experencia Verema Valencia 2015, un eveniment unic in Valencia, ce a reunit un număr foarte important de crame, de pe întreg teritoriul Spaniei, precum și o mână însemnată de profesioniști din domeniul vinului, de la Oenologi, patroni de crame la exportatori și importatori. Iubitorii împătimiți de vinuri, printre care mă număr și eu, au avut parte de o zi de neuitat, având posibilitatea de a degusta peste 600 de vinuri.

        Astăzi a fost o zi plină de intimitate, plină de surprize, prin intermediul vinurilor și al oamenilor, pământul misterios și fermecător al Spaniei s-a așezat lin și puternic în fața ochilor, nasului și papilelor mele. A fost o experiență absolut revelatoare și emoționantă, spun asta pentru că am intrat in comuniune cu niște vinuri ce trăiau într-un univers al lor, ele în sine, fiecare în parte, fiind un univers hedonistic ce așteapta să fie descoperit. 

        Înainte de a intra în vinuri, vreau să vă spun două cuvinte despre loc și oameni. 

       Hotelul care a găzduit evenimentul se numește, Balneario Las Arenas și e situat chiar pe plaja din Valencia. Toți reprezentanți cramelor, proprietari, oenologi, au fost foarte deschiși, în a ne prezenta absolut toate vinurile cu lux de amănunte, și-au luat timpul necesar, nu s-au și nu ne-au grăbit, totul foarte civilizat, relaxat și focalizat.

        Despre câteva vinuri, care mi s-au părut cele mai spectaculoase, voi vorbi în descriere în cadrul pozelor, în albumul de pe facebook, pentru fiecare vin în parte.

Cel mai interesat și important lucrur pentru mine a fost, să văd evoluția oenologiei Spaniole, o oenologie vie, care s-a împărțit in 3 categori: cea clasică, cea modernă (nu neapărat de lume nouă) și cea care a reușit să le însumeze pe amândouă (evident cea mai reușită), dar să vedem mai în detaliu ce însemană asta:

       RIOJA: Chiar și în ziua de astăzi DO Rioja, are o rezonanță istorică dar și de actulitate pentru lumea vinului de pretutindeni, vorbim despre niște vinuri cu o personalitate de sine stătătoare, o cultură vastă și foarte clar delimitată, precum și un stil propriu unic. Soiurile cele mai des întâlnite sunt Tempranillo și Graciano, Mazuelo, pe lângă acestea mai găsim pierdute câte un Cabernet Sauvignon, Syrah, Merlot și Cabernet Franc.

       În lini mari avem vinificația în stil classic, unde abundă arome de vanilie, suc de carne, marmeladă de fructe de pădure, piele tăbăcită și scorțișoară. Aceste vinuri sunt maturate o perioadă îndelungată de timp, începând de la 6 luni la 48 luni, în baricuri de stejar american și încă câțiva ani în sticlă (Crianza, Reserva, Gran Reserva). Acest stil classic, are o structură tanică foarte puternică, fapt ce permite o învechire îndelungată (nu este de neglijat nici volumul de alcool și aciditatea), însă cu siguranță nu este ceva pentru cosumatorul modern, este ceva ce necesită un efort cerebral considerabil, satisfacția fiind pe măsură.

       Pe de altă parte avem vinificația modernă, în care domină lemnul francez și se dă o deosebită importanță maturației fenolice a strugurilor. Fapt ce se transpune asupra vinului în modul următor: Nas dominat de arome de cocos, vanilie, prune uscate, dulceață și condimente. La nivel gustativ atacul, este fin, dens și elegant, taninurile sunt foarte coapte, dulcege și contribuie la o durată de viață mediocră a vinului, însă prezintă un mare plus în ceea ce privește băubilitatea față de stilul clasic.

        Spectaculoasa simbioză dintre aceste vinuri, creează un univers gustativ foarte complex, ce însumează aromele mai sus menționate și plusează cu note de lemn de cedru și alte combinați aromatice. Pentru mine această categorie de mijloc, este de neuitat, atât mirosul, cât și gustul și post-gustul sunt pe de-o parte foarte complexe și grele, pe de altă parte dulcege și senzuale, taninurile sunt dense, feminine, dar în post-gust vin și cele verzi ce dau o structură potentă vinului.

Suficient cu Rioja :).

       TORO, pentru mine Toro, este cea mai interesantă regiune a Spaniei, un DO ce are o creștere spectaculoasă în ultimul timp. Găsim aici o multitudine de vii prefiloxerice, bicentenare, vii cu un randament infim, însă cu o personalitate și un șarm ce-ți pătrunde până în tenebrele ființei.

       PRIORAT ȘI MONTSANT sunt o

altă zonă, cu niște prețuri destul de ridicate ale vinurilor, însă oferă un nivel de satisfacție peste măsura prețului cerut. Vinuri puternice, structurate, echilibrate, elaborate de cele mai multe ori din Garnacha și Carinena.

Priorat, Montsant

       JUMILLA. Aici e patria best-buy-urilor, vinuri extrem de comerciale, absolut delicioase, sunt în stare să te facă să bei câteva sticle, să jubilezi de fericire și încă să-ți mai dorești, iar dacă cumva paharul s-a golit, s-ar putea să-ți surprinzi o lacrimă solitară cum se naște în dreptul genelor. Aceste vinuri abundă în sirop de fructe de pădure, ciocolată și vanilie, iar la nivel de gust, au taninuri moi, elegante și mega-dense cu nemiluita. De cele mai mult ori sunt vinuri de autor, cu o structură similară. Soiul Monastrell, supranumit La reina del mediterraneo, este cel ce dă tonul în acestă zonă, o varietate ce cântă în ritmuri de fructe negre, vișine, cireșe amare și note afumate.

      O varietate absolut spectaculoasă ce-și face apariția și în Jumilla, este Garnacha tintorera, un soi tinctorial ce dăruiește niște vinuri deosebit de potente cu note generoase de prune, magiun de prune și epicarp de prune.

Restul zilei rămâne scrisă...în alte pagini...pentru alte ocazii.

Pozele și comentarile la vinuri aici:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.848765968514732.1073741831.323490934375574&type=1

P.S: săptămâna viitoare urmează cea super interesant, stay tuned!

Un dia con V. Gandia.

       Iată că am făcut prima ieșire din peisajul urban Valencian, ajungând în vecinătatea orășelului Utiel (centrul zonei vitivinicole Utiel-requena), situat la cam 60 de km de Valencia mamă.
       Peisajul abundă în palmieri, zone aride, zone pline de argilă roșie, arhitectură mediteraneană și nu în ultimul rând viță-de-vie. Soiul emblemă/nativ al zonei este Bobal și ocupă circa 90% din suprafața viilor, din acestă DO (denumire de origine), este al treilea soi din Spania, ca și suprafață cultivată, după Airen (varietate albă, însă cu niște calități mediocre) și Tempranillo. Sistemul de cultură cel mai folosit este En vaso, adică tufă, fără sistem de susținere.
        Prima oprire am făcut-o la gigantul Vicente Gandia, la una dintre cramele sale și anume Hoya de Cadenas. Vorbim despre o cramă tehnologizată pănâ în dinți, cu un control impecabil asupra fiecărui aspect din vinificație, de la igienă până la sistemul de adiție a gazelor inerte și controlul temperaturii. Au tancuri de oțel de capacitate mare și foarte mare (pana la 200000 litri/tanc), iar numărul de baricuri este absolut amețitor, țineți-vă bine...
17 000 de baricuri, unele mai noi, altele mai vechi. Crama are pregătit și un mic castel, pentru degustări, evenimente culturale și turism. Să trecem și la vinuri:
       SANDARA: Un vin spumos rose foarte ușor, cu doar 8% volum alcool, cred că puțin aromatizat, cu dioxid de carbon adăugat înainte de îmbuteliere și un zahăr rezidual de 80g/l. Sticla arată foarte bine, very eye-catching. Nasul dezvoltă arome intense de gem de căpșuni, mere și citrice. Gustativ este dulceag, catifelat cu note de gem de trandafiri, dar și un post-gust lung cu senzații de cireșe și căpșuni. Este o băutură reușită la cei 2 euro pe care îi cere producătorul, 3.5 euro în comerț,
5 stele din 7
       
       BO: În dialectul valencian, înseamnă bun, dar și Bobal, varietatea din care este făcut. Vintage:2012, culoare roșie cu nuanțe violete. Olfactiv este foarte potent, dezvoltă arome coapte de cireșe confiate, gem de prune afumat și ușoare accente vegetale(ardei gras). Are un atac moale, blând dar abundent ce dezbracă niște mirosuri calde de ciocolată, lemn de cedru și cafea(retro-nazal). Finish-ul aduce cu el note de piper, dar și o astringentă vioaie, conferită de niște taninuri cam necizelate, încă vreo 2 anișori la întuneric l-ar mai dezgheța. (6 euro prețul de raft)
5 stele și jumătate din 7

      CEREMONIA 2010, cupaj de Bobal cu Tempranillo și Cabernet Sauvignon. Se vrea a fi un fel de Super-Valencian :) . Să vedem dacă reușește... Note adânci, serioase de piper negru, ciocolată, mure, piele tăbăcită și lemn de cedru. Atacul este foarte taninos și face vinul foarte puțin prietenos. De asemenea este un dezechilibru gustativ, datorat acestor taninuri verzi și abundente, lipsa celor coapte și catifelate, corpolența medie și o aciditate ridicată. (12 euro prețul de raft)
5 stele din 7

      După vizita la Hoya de Cadenas, am ajuns la un alt producător uriaș/industrial de Cava (Metoda tradițională) de asemenea impecabil din toate punctele de vedere. Cu niște vinuri spumante absolut spectaculoase, în categoria lor de preț.

Hasta luego! Pe data viitoare!

Pământ Spaniol

      Bună dragilor, dat fiind faptul că firul vieții mele m-a adus în Binecuvântatul pământ al Valenciei, vă voi scrie în mod constant cam cum sunt vinurile aici, care e calitatea lor, în funcție de nivelul lor de preț.

       Rogu-vă, să nu aveți pretenția ca următoarele articole să prezinte doar o părere specializată, ci mai degrabă voi incerca să cuprind întregul spectru, de la consumator la oenolog.

       

       Pentru următoarele 5 luni, voi studia Oenologia într-un stil autentic spaniol (sper!), la Universitatea Politehnică din Valencia. Campusul e imens, plin de portocale și mandarine, toate decorative - am furat inofensiv una și e amară ca dracu’!

       Biblioteca este absolut încâtătoare, găsești o sumedenie de manuale de Oenologie și cărți despre vinuri și vinificare, atât in spaniolă cât și în engleză. Dar mai multe detalii vor veni cu următoarele articole, acum să trecem la un vin:

Juan de Juanes (adică Don Juan al Don Juan-ilor), soi: Petit Verdot, an: 2013. Ca și clasare geografică, vorbim evident de Valencia :D astăzi, DOC Vall Dels Alforins. Ca și bani vorbim de un vin de 5 euro, deci aproximativ 23 de lei.

       Culoare roșie, grasă, violacee. Nas fructat, cu arome de fructe negre, foarte curat lucrat, aduce și a căpșună cu frișcă/vanilie. Atac sprinten, cu note de mure și vanilie, corp mediu, post-gust intens taninos cu gust de clorofila, piper verde și peperoncino. Enologic și mirenește vorbind este o reușită în această categorie de preț. Întrunește cu brio, atât caracteristicile de soi, cât și rafinementul unui meșteșugar priceput (fie vorba între noi, se simte chipsul de stejar american, mi-e greu să cred că a văzut o baricare solidă, veritabilă, cu toate că producătorul susține că a fost maturat timp de 7 luni in barrique american și francez).

       Una peste alta, 5 stele și jumătate. See you next time!

Vinul tau de Dragobete...

Passion de Bobal 2010, asa se numeste vinul faurit din soiul de struguri Bobal. Soi originar din DO Utiel-Requena, regiunea Valencia, unde 90% din plantatiile de vita-de-vie sunt plantate cu Bobal. La nivelul Spaniei, este al treilea cel mai cultivat soi de struguri, dupa Airen si Tempranillo. Din descrierea sa mai aflam, ca mustul obtinut din acest soi, contine cantitati peste medie de resveratrol dar si un substrat substantial de tanini si antociani. Vinul a beneficiat si de o maturare in baricuri noi de stejar frantuzesc timp de 6 luni. La intalnirea cu peretii transparenti ai paharului, vinul se arata rosu intens cu o roba adanca si violeta. Nasul e ca si jocul de-a v-ati ascunselea, ba e plenar, ba e absent, ba cu arome de marmelada, visine si ciocolata neagra, ba cu senzatii de petale de trandafir si rahat. Atacul este unul catifelat, rotund, amintindu-i palatinului de bolta sa arcuita si improscata cu fructe rosii, jeleu de portocale si ciocolata. Finish-ul este mediu, cu tente vanilate si unt. Il gasit la magazinul La Chambre, din Cluj-Napoca, str. Napoca. Enjoy it!

5 stele din 7