La fel precum femeile, așa și vinurile care te marchează, nu sosesc, ele pur și simplu apar și instalează în jurul lor un câmp sferic de groază și magnetism, iar tu cazi pradă unui spasm la nivelul plexului, o senzație de sufocare, inima intră într-un galop nestăvilit, te afli brusc într-o constelație orbitor de luminoasă și...închizi ochii.
Ei bine așa mi s-a întâmplat, într-una din zilele de Crăciun, când am fost servit cu un pahar de vin roșu...și atât. Conform traiectoriei milenare, am dus pocalul către nas, însă cerneala aceasta, nu a așteptat să inspir și eu domol, educat, din pudoarea ei, că mi-a și trăznit bustul generos în față, ia de-aici arome umflate de scorțișoară, nucșoară, vanilie, piper, cireșe și nuga. Cum m-am mai dezmeticit un pic, m-am adăpat din zeama de liliac ca și cum aș fi fost un nimfoman în deșert.
Tot calculatorul meu a fost dat peste cap de corpul robust, deosebit de rotund și cărnos, echilibrat nemțește. Fiecare petic din gură a fost dezmierdat, de notele delicate, de cireșe afumate, lemn dulce, ciocolată, cafea, scorțișoară și mure.
Nici finish-ul nu a fost de aruncat, la lungimea și virilitatea dulce de care a dat dovadă. După această furtună hedonistică, mi-au aruncat ca unui câine turbat..." e Liliac, Crepuscul, Merlot cu Fetească Neagră 2012 ! "...
l-am și trântit, la colțul nesimțitelor ce m-au cucerit.
6 stele din 7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu