Pământ Spaniol

      Bună dragilor, dat fiind faptul că firul vieții mele m-a adus în Binecuvântatul pământ al Valenciei, vă voi scrie în mod constant cam cum sunt vinurile aici, care e calitatea lor, în funcție de nivelul lor de preț.

       Rogu-vă, să nu aveți pretenția ca următoarele articole să prezinte doar o părere specializată, ci mai degrabă voi incerca să cuprind întregul spectru, de la consumator la oenolog.

       

       Pentru următoarele 5 luni, voi studia Oenologia într-un stil autentic spaniol (sper!), la Universitatea Politehnică din Valencia. Campusul e imens, plin de portocale și mandarine, toate decorative - am furat inofensiv una și e amară ca dracu’!

       Biblioteca este absolut încâtătoare, găsești o sumedenie de manuale de Oenologie și cărți despre vinuri și vinificare, atât in spaniolă cât și în engleză. Dar mai multe detalii vor veni cu următoarele articole, acum să trecem la un vin:

Juan de Juanes (adică Don Juan al Don Juan-ilor), soi: Petit Verdot, an: 2013. Ca și clasare geografică, vorbim evident de Valencia :D astăzi, DOC Vall Dels Alforins. Ca și bani vorbim de un vin de 5 euro, deci aproximativ 23 de lei.

       Culoare roșie, grasă, violacee. Nas fructat, cu arome de fructe negre, foarte curat lucrat, aduce și a căpșună cu frișcă/vanilie. Atac sprinten, cu note de mure și vanilie, corp mediu, post-gust intens taninos cu gust de clorofila, piper verde și peperoncino. Enologic și mirenește vorbind este o reușită în această categorie de preț. Întrunește cu brio, atât caracteristicile de soi, cât și rafinementul unui meșteșugar priceput (fie vorba între noi, se simte chipsul de stejar american, mi-e greu să cred că a văzut o baricare solidă, veritabilă, cu toate că producătorul susține că a fost maturat timp de 7 luni in barrique american și francez).

       Una peste alta, 5 stele și jumătate. See you next time!

Întâia rouă de Lacerta

       În ultima perioadă, am lăsat scrierile recreaţionale, pe dreapta...but, I'm back. Am avut plăcerea de a participa la o degustare la restaurantul Aroma, din Cluj-Napoca, pe care vi-l recomand cu toată inima, pentru că locaţia şi localul este absolut încântător, iar preţurile sunt decente.
       Lacerta, unul dintre jucătorii de prestigiu din Dealu Mare, şi-a trimis pe teren cinci vinuri, printre care şi doua noutăţi: un Chardonnay proaspăt din 2013, doar inox şi un Rose 2013, vinificat 100% din Blaufrakisch. Line-up a fost completat de un Sauvignon Blanc 2011, un Pinot Noir 2010 şi un Cabernet Sauvignon din 2010.
       Bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreţinut atmosfera, a prezidat degustarea şi a făcut pairing-ul culinar. Chardonnay-ul a sclipit în pahar, tânăr şi potent cu reflexii galbene, aducea a Pecorino Romano. Aromele săreau din pahar, legau prospeţimea, cu notele de brânzeturi maturate, unt de casă, toast... iar peste ele, lime rece. Corpul vegetal, cu tente de gutuie amară, mai are nevoie de câteva luni de sticla, pentru a-şi mai aranja straiele domneşti.
       Rose-ul celor de la Lacerta, continuă să aibă un nivel ridicat de alcool, 14,7% volum alcool, însă spre surprinderea mea, aciditatea şi măiestria oenologica, îl fac de nevăzut, îl tot cauţi şi nu apare... poate la o temperatură mai ridicată... Culoarea vinului în pahar îţi fură privirea, parcă vezi o felie de somon proaspăt sau de ce nu, o coajă de ceapă roşie. Să fie clar, Rose-ul s-a servit la început, nu poate fi vorba despre un delir bahic încă...Alcoolul de care tot m-am plâns,a avut rolul lui, în a integra aromele plenare de grapefruit, fragi, căpşuni zdrobite, agrişe, zmeură, într-o notă de eleganţă şi subtilitate, nu e un rose vulgar, nici usor, nici spriţar, e un rose cu personalitate, iar gustul onctuos, crocant întăreşte conturul.
       Sauvignon Blanc-ul, e de departe un vin mult mai serios decât predecesoarele sale, lemnul, maturarea îşi spun cuvântul. Nasul e mult mai lung, mai avar, mai că ai impresia că a fost la plastician. Abundă în arome de soc, alune prăjite, brânză cu mucegai albastru, ceai de macieşe şi roşii cherry. În guriţă, presară o foiţă moale de ceară pe care presară note acide de ceai de tei.
       Trecerea la roşu, a fost una gravitaţională, întregul ansamblu organoleptic, fiind pregătit de spectacolul unic, al Pinot noir-ului. Pigment roşu, rubiniu fluid precum o mătase posedată de vânt. Împreunarea cu paharul îl face generos, împarte cu nonşalanţă arome de cireşe, vişine, lichior de ciocolata, piele tăbăcita, piept de raţă marinată, vanilie şi violete, toate, toate aşezate pe un pat de cerneală, de unde  anticipăm un corp mai mult eteric, decât fizic. Catifelarea este amprenta gustului acestui Pinot, catifelare ce întăreşte aromele mai sus menţionate şi îţi îmbrobodează mintea cu o sumedenie de senzaţii şi gânduri culinare, hedoniste. Vinul se stinge, într-un post-gust condimentat cu chilli, cuişoare şi merişoare.
       Ultimul cuvânt al serii i-a aparţinut Cabernetului, care şi-a uitat mantaua masculină şi a îmbrăţişat un corp de androgin, pe cale de desăvârşire, şi spun asta deoarece taninii masculi şi feroce tipici CS, au căpătat fineţea specifică unei case de modă, iar aciditatea şi aromele au urmat acest ton. Nasul tipic, de coacăze, vanilie, magiun de prune, e al unui CS, gustul însă, e dulceag, picant cu o astringenţă uşoară şi timidă cu note de mărar, piper şi marzipan. Finish-ul lung, abundent în acid şi note de cuişoare.

Chardonnay 2013 - 5 stele şi jumătate din 7
Sauvignon Blanc 2011 - 5 stele şi jumătate din 7
Rose 2013 - 6 stele din 7
Pinot Noir 2010 - 6 stele şi jumătate din 7
Cabernet Sauvignon 2010 - 6 stele din 7

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.