Un Cotes du Rhone rustic

Cotes du Rhone Villages reprezinta o imbunatatire fata de genericul Cotes du Rhone, implicand soluri argiloase-calcaroase sau pietroase, dar si strictete crescuta fata de productie, teoretic rezultand vinuri de o mai mare profunzime. Procentul de Grenache, Syrah, Mourvedre din cupaj este mai mare, iar productia permisa pe hectar este mai mica, fata de CdR. Denumirea de Villages acopera o sumedenie de comune din sudul Ronului, din care doar 19 au dreptul de a-si pune numele de Cotes du Rhone Villages pe eticheta. Acest vin este rosu, de obicei un cupaj de Grenache, Syrah, Mourvedre, Cinsault si Carignan, asa cum este si cazul de fata. Vorbim dupa cum ilusteaza si imaginea, de un Cotes du Rhone Villages, Rives & Terrasses, 2011, cu o tarie alcoolica de 13%. Culoare visinie cu borduri albastrui. L-am servit la o temperatura de 16 grade, nasul s-a deschis frumos, invaluind nasul in miros de capita de fan, piper, sange si zahar vanilat. In gura, corpul s-a dovedit robust, avand un gust autentic de struguri, o aciditate placuta, dar si note clare de coacaze, bacon si marmelada. Post-gustul, mediu si fresh cu tuse de ciocolata neagra.
Acest vin este un excelent companion alaturi de preparate la gratar. L-am asezonat cu un cotlet de porc la gratar, alaturi de o garnitura de cartofi fierti cu patrunjel si muraturi, nimic mai simplu.

5 stele din 7

The amazing Lacerta-wine!

Lacerta este unul dintre producatorii relativ noi, pe piata de vinuri autohtona, insa notorietatea si-a luat picioarele la spinare si a atins niste cote ametitoare intr-un interval scurt de timp. Acesti domni si doamne, isi fauresc vinurile in zona viti-vinicola Dealu Mare, care alaturi de prestigioasele Bordeaux, Saint-Emilion si Toscana, isi impart paralela 45. Cuvantul care descrie cel mai bine vinul produs de Lacerta Winery, nu este lacerta(soparla) ci excelenta. O gasim in vie, in crama, in vin si nu in ultimul rand in oamenii dedicati acestui frumos proiect. Un lucru interesant si cred ca Lacerta este printre primii producatori din Romania, daca nu chiar primul, este utilizarea butoaielor de stejar rusesc de 225l pentru maturarea vinurilor. De ce gasesc acest lucru interesant? fiindca spre deosebire de stejarul francez, care este responsabil de arome vanilate cu tente picante( arome rezultate din compusii volatili: vanilina, eugenol etc.), cel rusesc imprima vinului note mai elegante si arome dulcege ( incercati vinurile de la Bodegas Valdelana, Agnus ). In premiera, fiind imbuteliate de 3 zile(rose Blaufrankisch, Pinot Gris si Muscat Ottonel) Lacerta si-a trimis copiii la joaca, in Cluj-Napoca, La Corso Bistro, alaturi de tutorele lor oficial Bogdan Raul Todor. Sa-i dam bice:

Rose 2012, 14% alcool, ceea ce din punctul meu de vedere, e mult prea mult, in arsita soarelui, el trebuie sa-mi astampere setea, si sa nu-mi incinga sangele, care deja e vai de capul lui. In orice caz acest vin trebuie servit rece, cateva grade celsius si nimic mai mult. Culoarea este roza aduce a petale de trandafiri, aparte. Nasul este ierbos si fresh, iar gustul abunda in capsuni si cirese, insa corpul este mult prea subtire pentru un alcool atat de tare. Avand in vedere ca vinul inca nu a avut timp sa se pupe cum trebuie cu sticla, cred ca un 5 stele din 7 ar trebuii sa fie atinse, in cateva saptamani.
Asezonare: salate usoare, peste alb, preparate light.

Pinot Gris 2012, sec, 14% tarie alcoolica. Culoare limpede alb cenusie. Olfactiv este incantator, insumand aromele usor citrice cu cele de flori de mac, flori albe de salcam si ananas. Gustativ este picant, fructat cu note de caise si papaya. Post-gustul fiind lung si piperat.
5 stele si jumatate din 7.
Asezonare: Gustari reci, branza de capra, peste slab, somon.

Muscat Ottonel 2012, sec fratiorilor. Nasul este fabulos, aromele de pepene galben, tasnind efectiv din pahar, provocand o avalansa de saliva in gura. Dar nu se opreste aici, din stanga te paleste zmeura iar din dreapta mai bland un pumn de dude albe. Se vede ca e Muscat Ottonel de la o posta. Gustul nu se lasa nici el mai prejos, tabarand cu note de mar verde, iasomnie, Chasselas Dore copt si agrise. Post-gustul fiind suav si dulceag. Abea astept sa vad evolutia acestui vin peste cateva luni. Nasul acesta ar trebuii prins si facut un parfum pentru femei din el. 6 stele din 7 cu un potential de 6 stele si jumatate din 7 in curand.
Acum sa trecem la categoria grea si anume vinurile rosii.

Pinot Noir 2010, sec. Maturat timp de 12 luni, in butoaie de stejar frantuzesc, austriac si rusesc, la prima si a doua utilizare. Culoare rosie eleganta si stralucitoare, aduce la catifea visinie. Ei bine, vinul acesta l-am baut cu nasul, cu ochii si cu cerul gurii. Am avut impresia ca am o gradina sub palatin. Si daca Dimitrie Cantemir se margineste numai la a lauda viile de la Cotnari, cutezand sa sustina ca vinul de aici »este mai ales si mai bun decat alte vinuri europenesti»motivul pentru care il omite, pe cel izvorat din Dealu Mare, este acela ca Descriptio Moldaviae se oprea cu descrierea la Dunare. Nasul te prinde intr-un vartej de visina, ciocolata si capsuni, aratandu-si stofa aleasa. Gustativ te adulmeca usor, mai intai cu-o visina carnoasa, apoi cu o pruna dulce, vinul se afla intr-o constelatie organoleptica complexa si bine inchegata. Post-gustul aduce a frisca cu fructe rosii si vanilie. Pe parcursul serii, tot sorbeam din Pinot-Noir-ul acesta, am ajuns la trei pahare si mi-am spus: vinul acesta nu te imbata, te invioreaza, te intinereste.
6 stele din 7 si este in urcare de forma.

Merlot 2010, sec, doar 1,6-2% zahar rezidual, 14% alcool. Baricat timp de 12 luni, iar mai apoi maturat alte 7 luni in pivnita. Culoare sangerie plina. Olfactiv aduce a mure,afine, magiun de prune, fum, toate adapostite intr-un beci rustic. Gustativ m-a luat prin surprindere cu tonalitate sa ridicata si austeritatea corpului. Aromele de tiramisu, visine dar si zahar ars au facut din acest vin unul delicios. Post-gustul, are atingeri de cuisoare si visinata.
5 stele si jumatate din 7

Restul fotografiilor le gasiti aici : Degustare Lacerta at Corso

Sunrise goes with moon shine!

Inca un best-buy venit de pe meleagurile natale ale lui Pablo Neruda, un vin onest si un shiraz tipic! Sunrise, creatia celor de la Concha y Toro, nascut in anul 2008, avand o tarie alcoolica de 13,5%. 65% din vin a fost tinut in tancuri de otel inoxidabil, iar restul de 35% in baricuri de stejar american timp de 5 luni. Avem de-a face un un vin evident fructat, cei 5 ani de maturitate nu au reusit sa astampere aromele intense izvorate din aceasta licoare. Culoarea de asemenea este de un rosu viu cu maluri albastrui. Nasul explodeaza efectiv in arome de cafea, fiind completat de scenturi atragatoare de bacon, coacaze, piper si ciocolata neagra. Gustul este insa cu o nota mai timid, corpul mai suplu, astringenta inca potenta, dezvaluie note de prosciutto crudo, boia, piper negru macinat si aceasi ciocolata neagra. Finish-ul este vibrant si picant cu note de stafide.
Daca vinul este poezie...ei na, noapte buna prietene:

5 stele din 7

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.

Pablo Neruda

Vinul tau de Dragobete...

Passion de Bobal 2010, asa se numeste vinul faurit din soiul de struguri Bobal. Soi originar din DO Utiel-Requena, regiunea Valencia, unde 90% din plantatiile de vita-de-vie sunt plantate cu Bobal. La nivelul Spaniei, este al treilea cel mai cultivat soi de struguri, dupa Airen si Tempranillo. Din descrierea sa mai aflam, ca mustul obtinut din acest soi, contine cantitati peste medie de resveratrol dar si un substrat substantial de tanini si antociani. Vinul a beneficiat si de o maturare in baricuri noi de stejar frantuzesc timp de 6 luni. La intalnirea cu peretii transparenti ai paharului, vinul se arata rosu intens cu o roba adanca si violeta. Nasul e ca si jocul de-a v-ati ascunselea, ba e plenar, ba e absent, ba cu arome de marmelada, visine si ciocolata neagra, ba cu senzatii de petale de trandafir si rahat. Atacul este unul catifelat, rotund, amintindu-i palatinului de bolta sa arcuita si improscata cu fructe rosii, jeleu de portocale si ciocolata. Finish-ul este mediu, cu tente vanilate si unt. Il gasit la magazinul La Chambre, din Cluj-Napoca, str. Napoca. Enjoy it!

5 stele din 7

Minima Moralia!

20 februarie 2013, o zi ca oricare alta, timpul nu s-a oprit, poporul nu s-a oprit din muncit, energia cinetica, cat si cea potentiala, nu si-au incetat congruenta. Candva cuvantul avea putere, avea aripi, taia, vindeca, transfigura, alchimiza. Candva cuvantul, ´´putea´´, dar ce altceva decat sangele, insufleteste lesul uman, va spun si ce altceva decat virtutea confera duh cuvantului. Si ce altceva reprezinta mai bine virtutea decat plaiurile tarii, stropite cu sange de dac. Ei, pentru o zi pamantul Segarcei, cununat cu zestrele sale ancestrale, s-a mutat in cetatea de pe Somes, Cluj-Napoca. Vinul romanesc, imbracat in straiele si in pielea Domeniului Coroanei Segarcea, ni se arata stralucitor si plin de nadejde. Daca vinul romanesc de pana acum, s-a refugiat pe o insula dezmostenita de comunism, cautandu-si si intuindu-si identitatea si rolul, vinul romanesc de astazi, licoarea ce zace sclipitoare, in paharul meu, nu este altceva decat un deschizator de drumuri, un strigat de libertate elaborat. Vinul celor de la Segarcea, sub egida Minima Moralia, a refuzat supunerea, a refuzat realitatea, ce apasa cotidianul neindurator si gol. Va vorbesc despre un vin cu personalitate, care nu e mic lucru, in aceasta era a globalizarii. Minima Moralia ni se arata in 6 strigate inaltatoare si anume: Sinceritate, Onoare, Speranta, Daruire, Respect, Recunostinta. Lansarea acestor vinuri, a avut loc la, Cazinoul proaspat renovat din Parcul central. Evenimentul s-a aflat permanent, sub insemnele elgantei si sinceritatii. Din punct de vedere ampelografic, mi-a captat atentia soiul Marselan, aflat in cupajele rosii. Nu foarte des se intampla ca un soi nou sa-si faca aparitia. Totusi, cand se intampla acest lucru, trebuie sa-i acordam atentia cuvenita. Nu spun ca Marselanul este de azi de ieri, istoria lui luand nastere in 1961, unde altundeva decat in franta. Dar este un soi nou pentru Romania. El este rezultatul unei ameliorari dintre Cabernet Sauvignon si Grenache purtand amprenta celor doua. Fiind folosit in cele doua cupaje, Respect si Daruire, putem sa-i deducem caracterul doar prin metoda eliminarii.
Respect 2009: este un cupaj din Marselan si Cabernet Sauvignon, unde CS da tonul. Expresia vinului la nivel olfactiv este una complexa si bogata, debordand cu arome de piper, scortisoara, rozinchine si afine. La impactul cu papilele gustative, licoarea cameleonica, ia forma senzatiilor de dude, ciocolata neagra, lichior, portocala coapta, etalandu-si taninii deosebit de versati. In post-gust visina si lemnul tanar isi croiesc un drum lung si savuros. Un vin care prin fiecare picatura a sa exprima complexitate.
6 stele din 7
Daruire 2010: un cupaj realizat din Syrah, Cabernet Sauvignon si Marselan. Intalnirea cu paharul ne-a descoperit culoarea sa rosie cu borduri violacee. Nasul abunda in arome de magiun de prune, scortisoara si cirese. Gustativ dezvolta o puzderie de mirodenii, precum si arome de lemn ars si ciocolata. Corpul este unul mediu cu o aciditate buna, parca orice urma de defect, intr-o clipita a si disparut. Finishul mediu cu note de visina.
5 stele si jumatate din 7
Recunostinta 2008: Este un Cabernet Sauvignon pur sange, viril, puternic, expresiv si vartos, de-o culoare bordo inchisa. Nasul este cuprins de arome de cirese, vanilie, tiramisu, prajitura cu mere calda, iar gustul surprinde note de prune uscate si piper macinat. Finishul aduce cu el note de ciocolata si lemn, durata sa ramanand chiar si in aceasta clipa necunoscuta. Este un vin reusit, dar ca traire se situeaza sub Respect.
6 stele din 7
A venit si momentul desconspirarii vinurilor albe: Sinceritate, Onoare.
Sinceritate 2011: Un cupaj inedit din Vioignier baricat si nebaricat si Tamaioasa Romaneasca. Culoare, galbena cu tente verzuii. Nasul aduce a mar verde, nuci si caise confiate. Gustul e surprinzator de elegant, onctuos si armonios, avand note de lime si iarba. Post-gustul este lung si crocant.
6 stele din 7
Onoare 2011: Feteasca Alba, Chardonnay baricat si nebaricat, Sauvignon Blanc, Pinot Gris. Culoare galben aurie acompaniata de un nas fresh cu arome de citrice, poame necoapte, unt si pielita de strugure. Gustul este plin, rotund si picant cu note de agrise si gutui verde. Finish-ul este moale si scurt, lasa o senzatie de apa, pesemne ca e de la Pinot Gris. Este un vin mai auster, de familie buna.
5 stele si jumatate din 7
Seria este completata de un Roze, numit:
Speranta 2011: un alt cupaj neobisnut si interesant, alcatuit din Pinot Noir, Pinot Gris si Cabernet Sauvignon baricat. Vizual, poarta o roba roza cu tente trandafirii. Olfactiv, este usor alcoolic cu arome de capsuni, nucifere si mied. Gustativ dezvolta arome de iaurt de trandafiri si caju, lasand un post-gust obez cu note de nuci, fistic si alune de padure. Nasul, gustul, finishul se situeaza toate, pe aceeasi paralela senzoriala.
5 stele si jumatate din 7

Pinot Noir Florenta

Timpul trece infailibil, nascand, ucigand, transformand totul. E o duminca frumoasa in Cluj-Napoca. Soarele drogheaza intreaga viata, cu gandul sau intretinator de vise. Inspirat fiind de acest spectacol, m-am decis sa explorez si colturile mai putin vizible ale cramei, ce se afla la subsolul casei. Apasat, aproape sufocat de numarul de sticle insiruite deasupra sa si de stratul substantial de praf, butelia aleasa mi s-a aratat. Aplecandu-ma asupra ei, am simtit un junghi departat, ce ingloba competitia dintre toti locuitorii cramei, dintre totii copii sai adoptivi. Fiecare dintr-un alt colt al lumii, fiecare cu alt suflu, fiecare cu povestea sa si cu suferintele sale, dar absolut fiecare conditionat de Soare. Aceasta zi, insorita si racoroasa de 17 februarie, a fost aleasa, pentru a consemna sfarsitul dar si intrarea in eternitate a unui Pinot Noir ce s-a nascut in anul 2002, pe terasele Dunarii, Vanju mare, Starmina. Vinul a fost realizat de Vinarte, fiind fermentat in baricuri de stejar frantuzesc. Iata si povestea sa:

Cele 11 coloane grele ale timpului, i-au lasat vinului co culoare rosie, destul de intensa si cu borduri caramizii. Dopul de pluta nu da semne de obosela. Arome de ciuperci, cafea, fragute, mucegai si petrol alcatuiesc buchetul de-o simplitate ancestrala. La impactul cu papilele, licoare isi arata corpul subtire si taninii, inca fortosi acompaniati de note de menta, alune si gutuie verde. Post-gustul este usor picant si astringent. Acompaniaza excelent, o rata la cuptor cu gutui.

5 stele si jumatate din 7

Nomibo și un strop de sânge.

        A trecut un an de la prima si ultima mea vizita, in compania vinului celor de la Nomibo. Astazi am sacrificat o sticla, pentru a-i putea urmarii evolutia, suferita de-a lungul pastrarii in crama. Este vorba despre o Feteasca Neagra Single Vineyard, 2009, 16,4% tarie, baricata cu mult bun simt. Pentru a-i putea facilita capacitatea de comunicare si pentru a trece peste timiditatea tipica, am apelat la ajutorul decantorului. Astel, inca de la debusonarea sticlei, aromele vinului au inceput sa zburde prin incapere, improscand o aroma atat de autentica si reala de gem de capsuni. Dopul din pluta intreaga, era impregnat in proportie de jumatate de milimetru cu vin. Prelingandu-se licoarea pe marginea recipientului, ne-a etalat culoarea sa rosie bordo cu borduri caramizii, iar in pahar si-a dezgolit picioarele lungi si grele, apasate de alcool.

        Dupa 15 minute, vinul avand o temperatura de 15-16 grade :

Nasul s-a deschis frumos, cu arome de caramel, cirese, visinata si gem de smochine. La intalnirea cu insetata gura, a inceput sa denseze in ritmuri dulcege, cu pasi de lichior, ciocolata si lemn, artandu-mi corpul sau suplu si generos, perfect echilibrat. Finishul este frate cu eternitatea, acompaniat de note picante, dulci si fierbinti, senzuale. Interesant cum alcoolul este bine ascuns, cu toate ca isi poarta amprenta-i puternica in fiecare strop.

        Dupa 60 de minute, vinul avand o temperatura de 16-17 grade :

Nasul se imbogateste cu arome de fum de trabuc si piper. Gustativ detectam cireasa amara si peltea de gutui.

La o temperatura de peste 18 grade, o ia razna vinul, fiind violat de alcool.

Mi-a placut foarte mult personalitatea distincta, unica a acestui vin. Nu seamana cu nimic din ce am mai baut pana acuma, nu se incadreaza in tipare si totusi este o Feteasca Neagra tipica. Suflul sau este naravas, il simti invartosandu-ti venele, nelasandu-te sa dormi ore-n sir, energiziandu-ti extremitatile. Este puternic solar, viril, dar si feminin prin diversitatea si intensitatea aromelor si corpul robust. Nu stiu daca as putea sa adug ceva acestui vin si asta pentru ca fiecare piesa din acest puzzle pare sa fie la locul sau. Nu este un vin perfect dar este bizar de frumos! Un lucru e cert : urmatoarea intalnire ne va gasii pe amandoi mai batrani si mai nestiutori.

6 stele din 7

Valpolicella classico.

        Va prezint inca un vin italian, de aceasta data rosu si din zona Veneto, DOC Valpolicella. Lamberti Santepietre, Valpolicella Classico, este un cupaj traditional ( fiind tradat doar de merlot-ul din sange ) de : Corvina( 70% ), Rondinella( 20% ), Molinara( 5% ) si Merlot( 5%). Vinurile provenite de pe dealurile Veronei, detin monopolul in regiunea Veneto. Soave si Valpolicella, zonele cu cei mai multi producatori importanti, insumeaza impreuna 40% din productia DOC, din regiune.

        Reglementarile DOC-ului Valpolicella, permit producatorilor sa realizeze patru vinuri rosii diferite, din aceleasi podgorii si din acelasi cupaj de baza : Corvina, Molinara si Rondinella. De la cele mai usoare la cele mai consistente, vinurile sunt : Valpolicella(classico), Valpocicella superiore, amarone si recioto.

Classico fiind zona originara pentru Valpolicella din centrul actualului DOC, reglementata in 1968 si care detine acum mai putin de jumatate din productia zonala.          Inca de la debusonarea sticlei, vinul se arata neastamparat, emanand arome de magiun de prune, ciocolata si caramel. Ei bine nasul este cu totul o alta poveste, departe de a fi un vin fructat, ci mai degraba unul clasic( dupa cum sugereaza si denumirea ), sobru si echilibrat. Etaleaza senzatii de piper, coacaze, cornata, ciuperci si lemn. La intalnirea cu papilele si cavitatea bucala nu a venit cu mana goala, ci cu o cutie simpla, ce isi cunoaste menirea de a fi doar o cutie si nimic altceva. Inauntrul cutiei, vinul s-a deschins in note de iaurt de cirese( care il pun pe seama Corvinei ), amareala de zahar ars, pielita de prune si ciocolata neagra. Finishul de durata medie, suav cu tente picante.

4 stele si jumatate din 7

In cautarea sticlei perfecte!

        Subiectul degustarii de astazi isi are originea in Italia, in tinutul Umbria. Imbuteliat si produs de Terre De La Custodia. Exista un sistem DOC in regiune, care a ramas in esenta traditionalist, ceea ce inseamna ca producatorii care vor sa experimenteze soiuri alternative sunt obligati sa foloseasca eticheta IGT Umbria, care in acesta regiune ca si in restul Italiei cucereste tot mai multi simpatizanti, an de an. Insa astazi vorbim despre un vin alb DOC Colli Marani, provenit din strugui Grechetto(2011), care este un soi local. Invechit initial in tancuri de inox, iar mai apoi, 2 luni in sticla.

        Stiu ca suna superficial, dar ce m-a atras cel mai tare la aceasta sticla de vin, a fost…sticla, care este una deosebita. Purtand numele de Sibella, creata special pentru a gazduii, licoriile acestei crame. Sibella ne intampina cu practicalitatea ei evidenta, exprimata prin cele doua depresiuni, ce faciliteaza manevrarea buteliei.

        In pahar ne dezvaluie roba sa aurie si labartata. Nasul te cucereste treptat, nu are puterea unei armate romane nimicitoare, nici dulceata verbala a lui Cato. Primar, simtim arome de lime si grapefruit, insotite de senzatii de mar verde, pepene galben si migdale. Secundar: flori de liliac si miere. Gustativ este gras, suculent, onctuos si lasa un postgust memorabil prin catifelarea sa, mai nobila decat a unor Chardonnay-uri baricate. Palatinul este cuprins de cremene, iarba, dulceata de nuci si unt topit. Am ramas impresionat de acest vin, datorita corpului si aromelor sale deosebite si clare.

5 stele si jumatate din 7

Cotes du Rhone, La canole 2011

Va prezint astazi, un Cotes du Rhone, cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre.

Culoare rosie cu bordura violacee si picioare lungi alcoolice. Nasul este timid si sobru cu arome sterse de ciocolata neagra, bacon, ardei gras si trufe. Alcoolul sesizat inca din analiza vizuala, se evidentiaza puternic la nivel gustativ, fiind acompaniat de niste tanini prea amari si total depasiti. Corpolenta se afla sub semnul mediocritatii si amplifica dezechilibrul. Departe in zare, se disting note de visina, piper si lemn ud. Post-gustul este astringent, persistent si nu este deloc la locul lui, adica chiar asta mai lipsea vinului acesta!

3 stele din 7