Secretul...

       Noapte aduce ȋn  văpaia sa, un nou secret, de aceasta data sub forma unui vin, născut din pămantul Siciliei. Numele de scena, este Planeta - La segreta 2011. Cu toate că strigarea, il recomandă ca fiind un cufăr cu secrete, el ni se dezvăluie direct, fără nici o urma de pudicitate, insă plin de voluptate si suculenta.

      Avem de-a face cu un IGT si asta deoarece, oenologul s-a jucat, alăturand indigenului Nero d'Avola, internationalele: Merlot, Syrah si Cabernet Franc. In centrul edificiului oenologic, domneste in aliura sa nobilă, celebrul Nero d'Avola, care se reflectă in fiecare strop rosiatic.

      Licoarea intalneste văzul, intr-o robă visinie intensă, cu tente ciocolatii. Nasul este direct, aromele năpădesc către tine, departe de a fi niste fuste, ce ascund secrete efemere. El ne invaluie, in arome de fum, ciocolată, coacăze si bacon, precum si o atingere fină de suc de mure. E un vin atat de usor de băut si de inteles, cu toate că este complex. Textura sa este absolut dementiala, fină, rotundă, coaptă, insă cu un atac viril si totusi delicat, e precum un roller-coaster. Această textură, este completată de arome, de foie gras, piper măcinat, cuisoare, măsline verzi si gem de afine, e un adevărat deliciu, aduce a bazar turcesc si gemul bunicii. Aceasta nota de foie gras, e chiar persistenta, dominantă, e ceva ce nu am mai intalnit pană acum.

       E un vin, destinat consumului, de tanăr, structura sa nu se pretează imbatranirii. Merge de minune, cu ciocolata neagră insă si gustari reci, cas si suncă de casă, precum si multe altele, datorită versatilitatii sale.

5 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #5: Chianti

       Pivnita-mama, hraneste sugarul(vinul), cu esenta realitatii istorico-geografice, temporale, supuse simturilor animale, dar si cu esenta celeilalte lumi, ale spiritului, ale imaginarului. Unele vinuri, isi vor insusii aceste doua realitati, traind si daruind simultan, perechea de suflari ale vietii. Astfel, Ingurgitand vinul ales, propulsarea pe marginea prapastiei ce desparte cele doua realitati, naste un "Carpe Diem", profund ancorat intr-o dimensiune umana, sensibila si cu o identitate de sine statatoare.
      Luna iunie, capricioasa, stavileste valul de caldura, ce sta sa se asterne peste zari, fapt ce m-a directionat si pe mine, catre un vin rosu, italian, compus in cea mai mare parte tot din Sangiovese, de la care sincer nu am avut pretentii prea ridicate.  Chianti DOCG, Stazione di Posta, 2009, sec, 12,5 volum alcool. Pus la pastrare, in luna aprilie a anului 2010.
      In primele 24 de ore, vinul nu a spus nimic, nu tu arome, nu tu note, degeaba ma rugam eu de el, ca ba mi pofta, ba mi sete, ba mi-e drag, nu a cedat la nimic, al dracului de vin. Fara a avea vreo tragere de inima, i-am mai dat o zi, sa se obisnuiasca cu soarta, inevitabila. La expirarea termenului, a inceput sa mai arunce cu niste vorbe, ici pe colo, ba ca e "piu caldo, piu freddo".
      Pe langa fitze si bosumflari, cam asta am gasit in pahar: Un nas static, cu o aciditate volatila deranjanta insotita de arome de piele, ciocolata, capsuni si piper. Gustativ prezinta o textura atoasa, pesemne ca e dezechilibrat, taninii sunt vulgari si amari, iar aciditatea o simti din plin in stomac si in post-gust. Iti lasa impresia ca s-au imbatat, atat taninii cat si aciditatea si se bat cu pumnul in piept, care mai de care. Si sa nu fiu atat de acid, corpolenta este buna, ferma, iar aromele de ciocolata si coacaze, mai inmoaie atacul. Doamne ajuta, ma duc sa mai imi incerc norocul odata.

4 stele si jumatate din 7

Sangele lui Jupiter.

       Nu stiu de ce, dar un Sangiovese bine facut, parfumat, delicat si gustos, isi face mereu loc, in paharul meu, in noptile tarzii, adanci, cand lumina monitorului devine obositoare si-ti cauti taina intr-o lumanare. Acest soi, intotdeauna intelege si completeaza muzica, ii da profunzime si dezmeticeste gandul si limba. Ei! nu spun, ca doar Sangiovese face asta, asa se nimereste mai nou, la mine.
       Totusi istoria este de partea lui, iar dupa cateva pahare, asocierea cu "sangele lui Jupiter" nu mai pare atat de metaforica.
       Culoare este rosie rubinie si-ti absoarbe privirea, aromele nu se lasa mai prejos, alcatuiesc un buchet, de capsuni, coacaze, scortisoara si putin aluat. Toscanul, iti invaluie gura, iti alinta papilele cu note de menta, gem de afine, ciocolata si cafea, aromele frumos insirate pe-o catifea lina. Apoi continua, cu un post-gust mediu, gemos, taninos.
       Si sa nu uit producatorul este Rio Cassero, vinul are IGT Toscana, este din recolta din 2010 si are 13,5 volum alcool. Il gasiti la Metro, la 25 Ron. Si da, este un best-buy.

5 stele si jumatate din 7

Pinot Noir, Prahova Valley

       Buna seara, Clujul freamata, in toate colturile sale, de pe urma TIFF-ului, frigul nu prea intelege zicala "omul vine, sta, dar mai si pleaca".
       Dupa antrenamentul costisitor de astazi, un rose sau un alb racoritor, nu si-a gasit loc in inima mea, asa ca am mers pe mana unui Pinot-Noir autohton, asezonat la prima vedere fortat, cu paste cu ciuperci si rosii cherry plus doua pizza improvizate. Pinot-ul este cel de la Halewood, gama Prahova Valley, Reserve, maturat in butoaie de stejar, anul 2011, volum alcool 13%.
       Culoarea sa este clasica, visinie, cu robustetea de rigoare, insa si o nota mai tenebroasa, luata din pielea stejarului cucerit. Nasul este copt si are un profil aromatic dominat de visine coapte, mure, compot de prune, piper si vanilie. Gustativ, este prietenos, cu un atac intepator, corp globulos fortificat de un tanin zburdalnic. Aromele nu se ingramadesc, nici nu trebuie, gasim putina mure, ceva visine si ciocolata. Post-gust mediu, usor alcoolic, cu umpic de gutuie, un plus de aciditate i-ar fi dat o cu totul alta stofa, dar nu a fost sa fie. Asocierea mea culinara, s-a dovedit delicioasa, vinul completand cu delicatete preparatele.

5 stele din 7

Faunus: Nero d'Avola

       Va prezint, un vin Sicilian, de exceptie, cu un RPC de clasa, o licoare coapta, ce prezinta adieri in fiecare colt din fiecare strop. Faunus, Nero d'Avola din paharul meu, s-a nascut in 2010 si are un nivel de alcool, de 13%, care impreuna cu structura fina, este inghitita intr-un corp sanatos. Aromele sale sunt clare, povestea lui de asemenea, dar e atat de complexa si suna cam asa: "Bre', ti-e cam gol paharul".
       Sa incepem cu felul principal, nasul: prezinta arome de banana, cirese si mure, precum si o senzatie de condimente(piper macinat). Aceste arome, sunt coapte, blande, nu sunt in competitie, ci una-n completarea celeilalte. Felul secundar: ne aduce un corp solid, insa deosebit de prietenos si elegant ce are din plin acel vino-ncoa'. Notele  de visine si cafea sunt si ele prezente, insa nu se inghesuie. Post-gustul este mediu si are un iz metalic.
       Acum ca v-am spus povestea sa, trebuie sa va spun si pretul: 5 euro. Dar, vinul din pacate nu se gaseste pe piata noastra, il gasiti la nemti. Faunus, este foarte prietenos si cu stomacul, pentru cei care sunt mai sensibili, in aceasta directie. Il vad stand, atat de bine alaturi, de carne rosie la gratar.

5 stele si jumatate din 7

Alira ȋşi arată muşchii!

       Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor organoleptice ale vinului, nu vin din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate concreta, uneori luptand cu aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate intentionat sau accidental, in decursul vremii.

       Vinul trebuie privit ca o realitate organica vie, ca o existenta aparte, in care omul cu natura sa imponderabila, este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare, analiza vinului necesita o intrepatrundere a empirismului, rationalismului dar si a filozofiei si oenologiei. Prin aceasta scurta incursiune in trupul vinului, voiesc doar sa supun atentiei cititorului, o seama de probleme, legate de fiinta vinului.

       Acestea fiind spuse, va prezit si epicentrul articolului de astazi, si anume: Alira. Prin intermediul celor de la WineRo si echipei de la Crama Noastra, Clujul a avut inca odata ocazia de a degusta o sumedenie de vinuri, cu o personalitate aparte, in lumea vinului ce bantuie pietele locale. Degustarea a fost prezidata si insufletita de prezenta domnului Mircea Niculescu, care ajutat de vinurile, in mare parte incantatoare, a strans un buchet generos de zambete si buna-dispozitie, de la un public cunoscator si rafinat.

       Vinurile si ordinea de degustare a fost urmatoare: Rosé 2012, Fetească Neagră 2011, Tribun 2011, Cabernet Sauvignon 2010 si s-a incheiat cu Merlot 2011. 

      

       Rose-ul a incantat, multimea, printr-un echilibru suav intre fruct, aciditate si corp. A prezentat un nas, fresh cu arome de grapefruit, unt si marar. Gustativ, s-a dovedit rotund, dulceag, simplu, cu o usoara feminitate si eleganta, notele de grapefruit si capsuna, intarind senzatia descrisa. In post-gust, a adus cu el, o cupa de inghetata de fragute, dar si umpic de pimento. Ps: alcool 12,5%, ideal pentru a stinge o vara caniculara.

5 stele si jumatate din 7

 

       Feteasca Neagra. Baricata 10 luni. Culoare rosie, usoara, stralucitoare. Nasul este incantator, imprastie cu darnicie, arome de prune uscate, smochine, visine supracoapte, dar si un iz de sherry. La contactul inevitabil, cu palatinul, Feteasca, ridica coada si fuge, ca doar isi permite, are un corp robust, de fluiera Novacul dupa ea pe strada, are stofa, domnule, tanini deosebit de finuti, dar si o piele cu note de cireasa amara, ciocolata si ceva grasime, nu strica. Mi-a placut cel mai mult aceasta Feteasca Neagra, ii vad un potential foarte mare, avand in vedere ca e prima recolta, si deja m-am indragostit de ea.

5 stele si jumatate din 7, cu un potential de 6 stele, peste un an de zile la culcare.

       Tribun 2011. Cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot(majoritar), Feteasca Neagra. Nasul aduce cu el arome de fum, bacon, coarne si visina si e destul de fructat. In gura, este plin, copt, deosebit de versatil si baubil, feminin cu note de cirese, caise confiate dar si o delicata ciocolata neagra. Post-gust: scurt, simplu.

Best-buy Alert!( 30 lei )

5 stele si jumatate din 7

       Cabernet Sauvignon-ul celor de la WineRo, porneste cu arome simple de coacaze, prune, prajitura cu fructe si pasta de masline negre. Este corpolent, taninos cu un atac puternic si etaleaza arome de lemn si vanilie, precum si fructe de padure, destul de usor de baut si acest CS. Post-gustul, lipsit de complexitate.

5 stele din 7

       Merlot 2011. Din pacate, primele arome ce mi le-a soptit acest vin, au fost acelea de cartofi incoltiti. Ei insa pe masura ce l-am aerisit pasional, mai bine de 15 minute, a inceput sa capete arome de mure, pruna dar si o nuanta lactata. Gustativ, a fost moale, rotund, plin, a avut o tinuta frumoasa, brodata in note de mure coapta si menta. Post-gust taninos, lung.

  

5 stele din 7

Bis for Saperavi.

       De mult incerc sa pun mana, pe un Saperavi, soiul national al Georgiei. Se zvoneste, ca genetica l-ar fi gasit vinovat de nasterea Novacului. Am gasit vinul, ascunzadu-se pe rafturile Realului, sub eticheta producatorului, Tiflisi Marani, la un pret decent de 25 de lei. Acesta este vinul si povestea sa:
       Saperavi, imbraca paharul intr-o roba visinie, intensa si robusta. Olfactiv, se prezinta, intens dar in acelasi timp sobru, aromele sale fiind cladite in 3 trepte, imbinand scenturile de trabuc, cafea boabe, carne cu cele de visina coapta, dar si condiment(tarhon). Palatinul, dezvaluie corpul subtire, iute si sprinten, cu note de cireasa amara si ciocolata neagra. In Post-gust devine artagos si astringent.
       Soiul il gasesc absolut superb, feminin, iar acea nota de carne, les, poarta spiritul aproape de taramul indepartat al zeitei Kali, taramul  cugetului dezrobitor, al mortii. Mi-a placut mult acest vin.

5 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #4: Femeia

       De multe ori imi place sa compar vinul cu o femeie frumoasa, care emana o fascinatie intensa si coplesitoare si care, uneori poate capata accentele delicate si seducatoare ale unei intalniri romantice, sau poate trezii un entuziasm molipsitor si plin de veselie. A savura, volutele acaparatoare, de gust, culoare si parfum ale vinului, poate avea aceeasi intensitate cu ascultatul de muzica, admirarea unei opere de arta, dar si lecturarea unei poezii si asta deoarece, in fond fiecare intalnire cu vinul, este un schimb de emotii, percepute prin vaz, miros, gust si desigur pipait.
       Intodeauna am gandit si am savurat vinul, fie el vulgar sau seducator, l-am privit ca fiind ceva special, extraordinar, unic. Uneori vad sudoarea muncitorului din vie, in lacrimile vinului, imaginatia si creativitatea oenologului, in complexitatea vinului, dar si maiestria, dedicarea, timpul si energia, inginerului viticultor.  
       Vinul iti transmite toate acestea, daca ai urechi sa auzi. Uneori iti povesteste, despre pamantul care l-a crescut, despre Soarele ce l-a mangaiat, despre ploaia ce l-a racorit, despre caldura care l-a calit si l-a fortat sa-si adune fortele si sa-si concentreze puterile.
       In aceasta seara, am mai debusonat un vin din pivnita si anume Lindemans, Bin 50, Shiraz, 2007, originar din Sud-Estul Australiei. Incarcerat in pivnita in luna lui Decembrie, anul 2009. In anumite cercuri din Cluj, aceasta recolta, este foarte bine vazuta, pretul unei sticle, trecand de 80 lei, in momentul de fata. Asa-dar, sa vedem ce are de spus si daca se ridica la inaltimea asteptarilor. Culoarea este inca potenta, desi bordurile caramizii si-au facut aparitia. Nasul este incantat de arome retinute si clare, de prune, piper, miere si biscuiti, dar si de o vanilie ceva mai prezenta. La nivel gustativ, isi etaleaza corpul intr-un galop, plin si destul de elegant, avand note simple si directe de piele, sunculita de porc, cirese. Post-gustul, este lung, viril si apropie cu nesimtire paharul de gura. E un Shiraz, foarte placut si merge de minune cu Pecorino Romano.                                                                                                                                                                                                                                  

6 stele din 7

Vinul şi Beţia!

       Betia de care va vorbesc, nu este la moda, nu este in trend, nu este un fenomen multiplu si descifrabil. Ea nu prezinta, efecte nesigure si temporare, ca urmare a unui alcool, fortat intr-un lichid. Nu prezinta o stare pasagera, care dispare si trece, ca si cum nu-ar fi fost si nu arde tot, ca mai apoi, trupul si spiritul sa sufere de sleiala.
       Dar ce este betia vinului si cum o recunoastem? Pe scurt, este o stare sentimentala, care produce o explozie de subiectivism, asupra individului. Nu e suficient: mai dati-mi o sansa. Am sa-l citez pe, Holderlin din a sa, superba elegie, "Paine si vin", el identifica in vita-de-vie, in fructul acestei, locul in care a fost pastrata "esentiala apartenenta reciproca a pamantului si a cerului ", adica celebrarea uniunii omului cu Creatorul.
       Vinul ca suprema exprimare, a vitei, detine un mister inexorabil, un "ceva" ce apropie omul, de Om. Betia vinului ne fereste, de un abandon in fata unei vieti superficiale, ea imbogateste spiritul si nu saracaceste trupul, in mod paradoxal, e o betie ce ofera luciditate si o oarecare stare de trezvie. Vinul te imbata, prin finete, eleganta, senzualitate, arome luxuriante, dar si printr-o simplitate debordanta. Exista si reversul monedei, pe care e bine sa-l cunosti, insa odata ce abuzezi de el, vrednic de vin si de a te numi om nu mai esti. In vin gasim, semnele unui Sacru, care pentru multi, este pierdut intr-un mod aproape iremediabil. Insusi vinul, in multiplele sale ipostaze, se prezinta ca un cantec, ce se inalta deasupra saraciei Pamantului, dominat de uitare, a pamantului nihilismului implinit.
       Asa cum vinul reprezinta continutul, omul reprezinta, vasul, recipientul  caruia, vinul i se daruieste, uninea poate fi una strigatoare la cer, sau cea predestinata. Adica, lichidul din punct de vedere fizic, va umple recipientul, de fiecare data, insa din punct de vedere spiritual, legea fizica este sfidata si lipsita de putere. Ei bine, dar de ce tot tin eu aici aceasta aporie a vinului si nu a oricarei alte bauturi alcoolice ?! Poate nu m-am exprimat suficient de clar, iar greseala imi apartine in totalitate, va mai rog la o clipa de rabdare.
       Vinul, ne este dat de catre fructul vitei-de-vie, in care hrana pamantului si Soarele de pe cer sunte reunite laolalta, prin urmare, nu este vorba de un lichid simplu, format din anumite particule, ci de cu totul altceva, din aceasta cauza exista vinul si restul bauturilor alcoolice si din aceasta cauza, curg sloavele dintr-un pahar de vin. Cu speranta ca nu v-am plictisit, va doresc o noapte buna!

Cronica de pivnita #3: Hua-la-la

       Vinul, poarta amprenta timpului, o amprenta, intotdeauna enigmatica. Un vin poate capata intelepciune, in pivnita, pe cand un altul poate da in senectute. 

       Vinul de astazi, e departe de a fi un giuvaier indescifrabil, el a fost faurit, pentru o cu totul alta soarta, si anume: Aceea de a isi exprima clar si simplu, originea, dar si aceea de, a potenta un fel principal, alcatuit din costite si alte carnuri, bine condimentate, gatite la gratar.  

       Argentinianul se numeste Huala, Malbec, 2008 si are 13,5% alcool. 30% din blend, a fost baricat timp de 6 luni. Dansul a fost incarcerat in pivnita, in luna martie 2012. Nasul la debusonare, este intens, imprastie scenturi de magiun si smochine. Primul nas este bogat in ciocolata neagra, porumbele si fum. Avem arome de fragute, iaurt si tarhon in plan secundar. Culoarea este un bordeaux tenebros, extractiv. Gustativ, avem un vin echilibrat, cu o aciditate ridicata, ce-i confera o suculenta apetisanta. Fundatia, este imbogatita cu arome, de mure si menta. Aceeasi savoare, o regasim si in post-gust, care este dominat de tanini rotunzi, ce se lungesc secunde bune. Este un Malbec, foarte usor de baut si inteles, nu se dezice cu nimic, de Lumea noua.

       L-am achizitionat la suma de 50 de lei, valoarea sa fiind undeva intre 20-30 lei, dupa umilele mele aprecieri.

5 stele din 7