Pământ Spaniol

      Bună dragilor, dat fiind faptul că firul vieții mele m-a adus în Binecuvântatul pământ al Valenciei, vă voi scrie în mod constant cam cum sunt vinurile aici, care e calitatea lor, în funcție de nivelul lor de preț.

       Rogu-vă, să nu aveți pretenția ca următoarele articole să prezinte doar o părere specializată, ci mai degrabă voi incerca să cuprind întregul spectru, de la consumator la oenolog.

       

       Pentru următoarele 5 luni, voi studia Oenologia într-un stil autentic spaniol (sper!), la Universitatea Politehnică din Valencia. Campusul e imens, plin de portocale și mandarine, toate decorative - am furat inofensiv una și e amară ca dracu’!

       Biblioteca este absolut încâtătoare, găsești o sumedenie de manuale de Oenologie și cărți despre vinuri și vinificare, atât in spaniolă cât și în engleză. Dar mai multe detalii vor veni cu următoarele articole, acum să trecem la un vin:

Juan de Juanes (adică Don Juan al Don Juan-ilor), soi: Petit Verdot, an: 2013. Ca și clasare geografică, vorbim evident de Valencia :D astăzi, DOC Vall Dels Alforins. Ca și bani vorbim de un vin de 5 euro, deci aproximativ 23 de lei.

       Culoare roșie, grasă, violacee. Nas fructat, cu arome de fructe negre, foarte curat lucrat, aduce și a căpșună cu frișcă/vanilie. Atac sprinten, cu note de mure și vanilie, corp mediu, post-gust intens taninos cu gust de clorofila, piper verde și peperoncino. Enologic și mirenește vorbind este o reușită în această categorie de preț. Întrunește cu brio, atât caracteristicile de soi, cât și rafinementul unui meșteșugar priceput (fie vorba între noi, se simte chipsul de stejar american, mi-e greu să cred că a văzut o baricare solidă, veritabilă, cu toate că producătorul susține că a fost maturat timp de 7 luni in barrique american și francez).

       Una peste alta, 5 stele și jumătate. See you next time!

Mimi cea frumoasă

       Mimi Roșu de Bulboaca 2011(undisclosed wine varieties), e un vin cât se poate de inteligent, realizat cu o finețe deosebită de către vecini noștri dragi basarabeni.
       De câțiva ani încoace, tot încerc să mă conving că RM a înțeles ce înseamnă vinul roșu ușor de băut, complex, elegant, dar cu mult vino-încoa. Un vin care să ceară după fiecare gură, o altă gură. Evident, pentru asta ai nevoie de o textură bogată, o aciditate suficientă, un fruct bogat și ușor, dar cel mai important de un post-gust prietenos și plin, cu note catifelate și dulci.
       Până astăzi, dacă cumva se făcea să găsesc un vin armonios olfactivo-gustativ, amăreala din post-gust termina toată idila într-o amorțeală seacă și anesteziantă.
       La Mimi acasă ˝cuptorul vinului˝ coace o licoare ce abundă în taninuri dulci și elegante. Sincer până la acest Goodwine, nu am mai auzit de ei, am găsit pagina lor de facebook, să vă clătiți ușor ochii.
       Organoleptic, vinul se tolănește în pahar în nuanțe sângerii-deschise, apoi etalează o paletă aromatică finuță, curată, ce așează rând pe rând, cireșe pârguite, fum dulce, rom și violete.
       Coborând sub brâu, la partea cu adevărat emoționantă, se preling ușor senzații și artificii cărnoase, vegetale, de piper verde dar și vanilie respectiv magiun de prune. Finish-ul e vibrant și încântă printr-o fructuozitate proaspătă, fapt ce mă duce cu gândul fie la un vin mai tânăr, fie la un Margaux(Chateau Marquis de Terme).
       Ar merge de minune cu o mămăliguță cu smântână de bivoliță și sote de ciuperci cu vită.

6 stele din 7

White Thracia, Castra Rubra

       Bună seară, știu long time no see, dar winemaking-ul mi-a solicitat până și ultima picătură de sânge-vin-creativitate.
       Vinoteca celor de la Real, din Constanța este absolut impresionantă pentru un Hypermarket. Mi-a făcut cu ochiul, printre statuile din Rhodos, ale vinurilor mari și foarte mari de Bordeaux și Toscana, un vin bulgăresc, alb, sec alcătuit din Sauvignon Blac și Semillon, creat de crama Castra Rubra, tocmai din valea Tracică. So that sounds preety goooood.    
       Sticla arată chiar bine, e impunătoare, cu un cocoș!? pe eticheta, predomină culorile închise. Totuși este prea grea și prea impunătoare, pentru un vin alb ce nu a pupat lemnul nici măcar din greșeală. Să vedem ce are vinul de spus:
       Nas blând ca și o adiere de vânt, curat precum aerul de munte cu pufuri joviale de mere, coajă de lămâie, rodie, flori de soc și o construcție schilodită, intrigantă de vanilie și scorțișoară. Gura îți este cucerită instant, ai impresia că o pară williams se topește încet și-ți îmbracă limba. O limbă ce capitulează în fața acestui eros gustativ.
       Corpul este amplu și proaspăt, precum un templu ce abundă în ferestre deschise. Aciditatea e și ea o fată morgană, o vezi o simți, vrei să muști din ea plin de nesațietate, însă ea repede se scurge în dunele corpolenței...lăsând loc unui fior complex și echilibrat.
       Aromatic aduce aminte de pomello, miere, corcodușe galbene coapte și mere Granny Smith. Dacă cumva, ești la fel de greu de cucerit precum Sarmizegetuza, atunci cu siguranță post-gustul are să-ți vină de hac, acesta e lung, mineral, puternic-șarmant și delicios. Culoarea la final: galben-verzuie, light ușor ceroasă.
       Culinar văd acest vin susținând foarte bine un preparat clasic pentru sudul Italiei și anume Linguine con le cozze.

       5 stele și jumătate din 7

ValDeAurum

        Ma găsesc din nou nevoit să scriu, dorința de a vă împărtăși, pe cât posibil prin intermediul cuvintelor, minunăția acestui vin spaniol absolut nebun, ma consumă cu necruțare. E vorba de un vin din Ribera del Guadiana, cosecha 2004, crianza. În 2010, l-am primit în urma unui parteneriat al liceului unde am profesat ca elev, cu o alta școală omoloagă din zona respectivă.
      Vinul e o ediție limitata de 6000 de sticle și e un VIN euforic nestăvilit, un armăsar pur-sânge. Cu greutate degust din el, fiindcă taninurile și aciditate sunt încă la cote înalte, iar împreună cu buchetul de învechire, formează un trio cu o durabilitate substanțială.
       Derularea aromatică la nivel de buchet, este cu adevărat nerușinată începe cu note puternice, de piele, tutun, zmeură și prosciutto apoi ca și cum deja nu ar fi fost de ajuns, trece la arome de coajă de castravete, pepene galben, bomboane cu mentă, scorțișoară, piper negru și ciuperci. E un spectacol, credeți-mă pe cuvânt.
      Gura îți este cucerită la propriu de acest vin invadator, nu are nici o armă să-i reziste. Aproape instant, taninurile cuceresc toată cavitate bucală și nu dau nici un semn cum că vor să plece. Aromele coboară ușor, ca pe un derdeluș pe toată limba și te direcționează ba înspre, pomodori secchi, biftec tartar, tarhon, piper, vanilie și alte surprize care sunt doar la nivel de senzații.
      Dacă aș mai avea, v-aș da la toți câte o sticlă din acest vin, pentru mine a reprezentat, că e cam gata, o bucurie veritabilă. Sper doar să pot să creez și eu un vin măcar pe jumătate atât de bun, pe cât e acesta.
      V-am pupat.

      6 stele și jumătate din 7.

Cabernet de Ostrov

       E primul review pe care îl fac, pentru un vin de la Domeniile Ostrov, cu toate că am avut plăcerea de a degusta vinurile lor, de nenumărate ori. Este vorba de un Cabernet Sauvignon, Reserve, 2011, 12,5% volum alcool, DOC-CMD Oltina, îmbuteliat în Septembrie 2012, a avut parte şi de o maturare în baricuri franţuzeşti, poposire nu prea lungă, dar nici de neglijat.
       Este un vin deosebit de uşor de înţeles şi de băut, nu are nici-un colţ ascuns. Aromele volatile, sunt în mare parte vegetale plus cîteva hint-uri de cafea măcinată, cacao, ciuperci, mure şi piper negru. Taninurile sunt destul de verzi, dar nu sunt dezagreabile, însă în combinaţie cu corpul robust şi lipsit de forţă, se creează un mic dezechilibru.
       Reluînd calea aromelor, găsim un iz înţepător de măr proaspăt tăiat şi căpşuni deteriorate, posibil din pricina unei uşoare fermentaţii manitice, dar şi iaurt de fructe, imprimat atît în nas cît şi în gust.
      Gustativ, lemnul îşi face simţită prezenţa din plin, prin aromele de ciocolată şi vanilie. Probabil că va arăta mai bine peste un an de zile.


      5 stele din 7

Din cetatea Clujului

        Încă un Pinot Noir şi din păcate încă un vin căruia îi lipseşte personalitatea cu desăvîrşire. PN, La Cetare 2010, al celor de la Crama Oprişor, îşi numeşte aromele îşi dă arama pe faţă, înţeapă cu ciocolată, vanilie, peperoncino, scorţişoară şi tiramisu.
       Ne înţălegem bine, dar nu exista nici o comunicare intimă la mijloc, nu-mi vorbeşte despre el, îmi vorbeşte doar în note şi arome comune, comune cu orişicare alt vin baricat, că-i Merlot că-i un Cabernet mediocru.
       Suculenţă are, însă îi lipseşte cu desăvîrşire eleganţa, stofa, îndemnul spre descîntec. În gură mai ceva tuse vegetale, mai ceva vanilie, cireaşă şi afine, cam atît.
       Poate e prea tînăr, suntem din generaţii diferite şi e normal să apară divergenţe, însă la înţelepţit se lasă doar mîndria şi bucuria ţării.
       Post-gustul săracul, şi-a uitat mărimea la pantofi, e prea scurt şi în aceeaşi notă cu restul peisajului.
       Una peste alta, este un vin la nivel mediu, la valoarea lui reala, în jur de 5 euro, după umila-mi părere.
       E un vin pe care-l voi uita repede cu sau fără voia mea.

P.S: Nu vreau să par răutăcios, e un vin corect, dar PN-ul e pasiunea mea numărul 1, în materia de soiuri/vinuri şi sunt tare exigent şi capricios la el, de acolo şi patosul meu...

       5 stele din 7

Mediteraneo

       Astăzi avem un  Cabernet Sauvignon originar din sudul Franţei. Influenţa climei mediteranene, îşi spune cuvântul în caracterul general al vinului, atât suculenţa, gustul de fructe negre foarte coapte şi culoarea deosebit de închisă a vinului poartă amprenta locului.
       Bru este un CS simplu, nu ştie ce înseamnă să despici firul în minim 4, îşi poartă aromele de suc de coacaze, violete, mure coapte, piper negru, biftec tartar şi ciocolată într-o simplitate deosebit de reconfortantă intelectual.
       Cu toate că, este din 2008 ( organoleptic, nu depistez nici o maturare, învechire, la vase de lemn) culoarea e încă foarte închisă şi vivace, pentru un Vin de pays de 13% volum alcool. Şi având în vedere, că l-am ţinut în cramă din anul 2010, e clar care a fost cursul vieţii lui, fiind născut în 2008.
       Gustativ se regăsesc aromele mai sus menţionate, înfăşurate într-o păturică pufoasă de taninuri. Astringenţa îşi face simţită prezenţa cu precădere în post-gust, pe care nu ai cum să-l neglijezi, e destul de lung(10-13 secunde).
       E un vin simplu, tipic şi decent, uşor de băut şi înţeles. Suculenţa îl recomandă cu succes la pizza şi preparate pe bază de ciuperci.

5 stele şi jumătate din 7

Întâia rouă de Lacerta

       În ultima perioadă, am lăsat scrierile recreaţionale, pe dreapta...but, I'm back. Am avut plăcerea de a participa la o degustare la restaurantul Aroma, din Cluj-Napoca, pe care vi-l recomand cu toată inima, pentru că locaţia şi localul este absolut încântător, iar preţurile sunt decente.
       Lacerta, unul dintre jucătorii de prestigiu din Dealu Mare, şi-a trimis pe teren cinci vinuri, printre care şi doua noutăţi: un Chardonnay proaspăt din 2013, doar inox şi un Rose 2013, vinificat 100% din Blaufrakisch. Line-up a fost completat de un Sauvignon Blanc 2011, un Pinot Noir 2010 şi un Cabernet Sauvignon din 2010.
       Bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreţinut atmosfera, a prezidat degustarea şi a făcut pairing-ul culinar. Chardonnay-ul a sclipit în pahar, tânăr şi potent cu reflexii galbene, aducea a Pecorino Romano. Aromele săreau din pahar, legau prospeţimea, cu notele de brânzeturi maturate, unt de casă, toast... iar peste ele, lime rece. Corpul vegetal, cu tente de gutuie amară, mai are nevoie de câteva luni de sticla, pentru a-şi mai aranja straiele domneşti.
       Rose-ul celor de la Lacerta, continuă să aibă un nivel ridicat de alcool, 14,7% volum alcool, însă spre surprinderea mea, aciditatea şi măiestria oenologica, îl fac de nevăzut, îl tot cauţi şi nu apare... poate la o temperatură mai ridicată... Culoarea vinului în pahar îţi fură privirea, parcă vezi o felie de somon proaspăt sau de ce nu, o coajă de ceapă roşie. Să fie clar, Rose-ul s-a servit la început, nu poate fi vorba despre un delir bahic încă...Alcoolul de care tot m-am plâns,a avut rolul lui, în a integra aromele plenare de grapefruit, fragi, căpşuni zdrobite, agrişe, zmeură, într-o notă de eleganţă şi subtilitate, nu e un rose vulgar, nici usor, nici spriţar, e un rose cu personalitate, iar gustul onctuos, crocant întăreşte conturul.
       Sauvignon Blanc-ul, e de departe un vin mult mai serios decât predecesoarele sale, lemnul, maturarea îşi spun cuvântul. Nasul e mult mai lung, mai avar, mai că ai impresia că a fost la plastician. Abundă în arome de soc, alune prăjite, brânză cu mucegai albastru, ceai de macieşe şi roşii cherry. În guriţă, presară o foiţă moale de ceară pe care presară note acide de ceai de tei.
       Trecerea la roşu, a fost una gravitaţională, întregul ansamblu organoleptic, fiind pregătit de spectacolul unic, al Pinot noir-ului. Pigment roşu, rubiniu fluid precum o mătase posedată de vânt. Împreunarea cu paharul îl face generos, împarte cu nonşalanţă arome de cireşe, vişine, lichior de ciocolata, piele tăbăcita, piept de raţă marinată, vanilie şi violete, toate, toate aşezate pe un pat de cerneală, de unde  anticipăm un corp mai mult eteric, decât fizic. Catifelarea este amprenta gustului acestui Pinot, catifelare ce întăreşte aromele mai sus menţionate şi îţi îmbrobodează mintea cu o sumedenie de senzaţii şi gânduri culinare, hedoniste. Vinul se stinge, într-un post-gust condimentat cu chilli, cuişoare şi merişoare.
       Ultimul cuvânt al serii i-a aparţinut Cabernetului, care şi-a uitat mantaua masculină şi a îmbrăţişat un corp de androgin, pe cale de desăvârşire, şi spun asta deoarece taninii masculi şi feroce tipici CS, au căpătat fineţea specifică unei case de modă, iar aciditatea şi aromele au urmat acest ton. Nasul tipic, de coacăze, vanilie, magiun de prune, e al unui CS, gustul însă, e dulceag, picant cu o astringenţă uşoară şi timidă cu note de mărar, piper şi marzipan. Finish-ul lung, abundent în acid şi note de cuişoare.

Chardonnay 2013 - 5 stele şi jumătate din 7
Sauvignon Blanc 2011 - 5 stele şi jumătate din 7
Rose 2013 - 6 stele din 7
Pinot Noir 2010 - 6 stele şi jumătate din 7
Cabernet Sauvignon 2010 - 6 stele din 7

Poligamia vinului

     Deseori m-am întrebat dacă rosile sau rose-urile degajă un potențial erotic mai puternic decât cel al albelor. Am ajuns la concluzia, că întrebarea e falsă: numai necunoscutele sunt erotice.

        Dorința nu tolerează situatile dobândite deja și nu cunoaște decât o singură lege și anume : schimbarea. Iar noutatea, poate conferi unui vin obișnuit un farmec pe care nu-l mai posedă un vin, cu care trăiești de multă vreme. Încurajez o "poligamie” nesimțită în ceea ce privește consumul de vin. Încercați câte puteți de multe, iar din când în când, vă veți îndrăgosti, vă veți amintii de copilărie, veți experimenta vinul prin viață și viața prin vin.

         Eu am întâlnit în această seară un Chianti Riserva, 2010. Voluptos, cu o pulpă de-un tanin elegant, rotund și suculent. Aromele nu au fost impresionat de prezente, m-am mai întâlnit cu ele și voi de asemenea: ciocolată albă, cireșe amare, castravete proaspăt din grădină(vegetal). Un vin frumos, nimic surprinzător, am primit cam ce așteptam. Nu e la apogeu încă, îl văd în formă maximă cam în 2 ani.

          Dacă ești un fan de Chianti, acesta nu e chiar vinul pentru tine. 

  

          5 stele și jumătate din 7 

Căpșuna Pinot-ului unguresc...

       Avem un Pinot-Noir, tânăr și fraged, delicat ca și-o boare de vară. Mă duce cu gândul la virginele ce snopeau cu vivacitate, strugurii tinctoriali și lăsau un lac de sânge.
       Nasul te prinde repede, e simplu, cu arome de căpșuni, puțin piper și un iz de coarne, merge de minune cu o piesa country de calitate.
       Gustativ aduce, a un rose cu o aciditate delicioasă și o mineralitate aparte. Are un post-gust copios și natural, presărat cu cârcei de viță. E un Pinot-Noir ce mi-a plăcut, feminin și lipsit de farduri pentru neajutorate, per total are o siluetă de Beaujolais.
       E primul vin roșu unguresc ce-l încerc și sunt plăcut impresionat. Identitatea și creșterea: St. Andreea, Csakegyszoval Pinot Noir, maturat in  total 20 de luni, din regiunea Eger. St. Andreea, un producător ce exploatează 40 de hectare.
       În Cluj, îl găsiți la  Borsarock.


      5 stele și jumătare din 7