Eticheta nu substituie licoarea...

       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

Bule de la Șimleu Silvaniei...în doliu

       Bătrânica se numește Silvania și este o ediție de colecție, după însemnarea lotului, deducem că anul îmbutelierii este 2005(?). Alcoolul este unul tipic zonei și anume 11% . Este un spumant, brut obținut prin metodă tradițională, de fermentare a vinului în propria butelie( metoda franțuză ).
       Să vă spun sincer, este un spumant ce poartă doliu după triumfurile lui trecute. Un băutor de Pinot Noir mai încet, s-ar putea să-o îndrăgească și s-o încerce de câteva ori, însă oxidarea e prea agresivă. Dânsa, are o perlație lipsită de consistență și vlagă, un șirag de perle mari și grosiere. Olfactiv degajă arome de drojdie, pere, gutui dar și fier, apoi vin fructele confiate, siropul de tuse și caramelul.
       La nivel de papile este subțire, aduce mult cu un cidru(oarecare) și lansează note de cafea, peltea și mere oxidate. Culoarea este strălucitoare, densă și tare aurie. Retro-gustul e mediu și cremos, nimic notabil. Nu cred că piață va înghiții un astfel de spumant. Au nevoie dragii de ei, de o infuzie puternică de tinerețe și prospețime. Cine știe poate o vor împrumuta sau...fura de undeva?!

PS. Doamne iartă-mă e 100 de lei la ei pe site. 

http://magazinsilvania.eu/index.php/product/view/1/8

4 stele și jumătate din 7

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011

       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7

Toamna pe ritmuri bordoleze.

       Cu multă bucurie, vă spun cu mâna pe inimă, că acesta este unul dintre cele mai bune vinuri băute de mine vreodată. Aromele sunt foarte clare, nu prea puternice, aciditatea simplă și tăcută, taninii blajini și puternici, ce să mai, e perfect pentru o seară de Toamnă.
      Nasul îți face farmece, se joacă cu luciditatea și te pasează, ba imaginației, ba mentalului. Aruncă, cu generozitate arome de: Pământ reavăn, cassis, fum, cuisoare, scorțișoară, vanilie, mure, piper verde, pare o înșirare banală, dar vă asigur că ansamblul e sublim.
      Gustul nu numai, că nu dezamăgește, dar întărește cu putere prima impresie. Odată ce se scoboară în poalele gurii, îți dăruiește moliciunea cărnii, precum o fecioară. Apoi se deschide în fremete de ciocolată neagră, pâine neagră, cremă de smochine, fum, viorele și un pumn de fructe negre.
      Atacul este frate cu pacea morții, suav rotund, ai impresia că vine pumnalul către tine, dar plăcerea e atât de adâncă, încât suprimă instinctul de supravietuire.
       Finalul, este lung, suculent si îți trezește simțurile, dar îți închide ochii și te scoate din superficialul oferit de văz.
       Este un vin despre, care aș putea să scriu încontinuu, dar mă îndeamnă la liniște, la solitudine, la refugiu în sacru, așa că tot ce vă doresc este să va întâlniți și voi cu el, măcar odată în viață.

6 stele și jumătate din 7

Artificii de Barbera si Pinot!

       Bună dragii mei, cu multă bucurie, aduc în lumina voastră două vinuri cu multă personalitate și expresivitate, două vinuri care au ajuns să fie surori doar prin prisma, trăirilor și simțurilor mele. Primul este un Barbera del Monferrato, Cantagalla, frizzante și sec, 2010. Cel de-al doilea este un Pinot Noir de Bourgogne,2010, o ediție aniversară limitată la 10.000 de sticle, sticla aceasta purtând numărul de 3774. Ca și producător, îl avem trecut pe etichetă pe, Emile Chandesais.
       Am însumat aceste două licori, într-o singură poveste, deoarece ele sunt asemănătoare ca și personalitate. În ziua de astăzi cu greu mai găsești vinuri care să-și exprime personalitate în mod liber, fără a fi cosmetizate și "educate" pe gustul consumatorului țintă.
       Avem pe piața Romanescă, o mulțime de vinuri îmbrăcate într-un amalgam, mai mult sau mai puțin echilibrat de fructe, flori și tot felul de arome exotice. La un nivel ignorant, acest spectacol oferă satisfacție, însă la o abordare mai adâncă, nu găsești decât o deșertăciune și un handicap grav de exprimare, datorat unei chimii nesimțite și potente.
       Dintr-un alt punct de vedere, avem consumatorul român obișnuit, care încă nu are cultura necesară pentru a digera vinuri cu o exprimare originală și e fascinat de spectacolul aromatic pe care pot să-l ofere vinurile făcute în stilul lumii noi( care fie vorba între noi, nu  mai e așa de nouă, avem alte țări fără prestigiu în producerea vinului, care încep să-și tureze motoarele la maxim, iar cel mai bun exemplu: e China și India ). Apoi mai sunt producătorii, care doresc să-și amortizeze investitia în cel mai scurt timp. Concluzia e clară...
       În fine, am deosebita bucurie de a vă introduce, aceste două vinuri, pe care le-am găsit pur și simplu fascinante.

       Malgra, Barbera del Monferrato, Cantagalla 2010, frizzante. 

     


       Vinul este foarte întortocheat, nasul e agresiv de la la început, din pricina dioxidului de carbon, agresivitate care e dusă foarte bine de aromele de cassis, prune uscate, dar și grajd umed. Odată ce bulele se mai liniștesc( sticla deschisă și neacoperită, câteva ore ) avem un frankenstein aromatic, neobositele fructe negre se alătură mirosurilor de cal ud, grajd, fân rece și umed, urină de bou și miere. Fiecare element, e de sine stătător și stă pe un fond de fum și vișină amară. Experiența olfactivă nu se termină înainte, de a împărtășii și niște piele de porc, îmbrăcată în violete.
       În gură, ai impresia că se sparg niște cheaguri de sânge, îmbogățite cu sirop de coacăze. E suculent și CO2-ul îl mentine proaspăt. Finish-ul mediu e picant și înflăcărat cu arome de boabe de cafea.




       Emile Chandesais, Pinot Noir, Bourgogne 2010. 

       Vinul acesta este o capodoperă, cu o evoluție ce te ține strâns de cupa paharului, timp de 3 ore, dacă ai răbdarea să-i asculți povestea. Nasul se află într-o continuă evoluție, vinul nu l-am decantat și bine am făcut, căci prea mult aer l-ar fi ucis. L-am turnat în 3 pahare, fiecare cu o formă a cupei, diferită, cu scopul de a analiza vinul cât mai bine.
       Nas deosebit de expresiv, uman și decadent, a însumat în cele 3 ore de poveste, arome de găinaț, rășină de brad, coacăze coapte, cafea, gem de zmeură, țigări de foi. Plus: note picante de piper negru, porumbele, hrubă umedă, grajd de viței, carburant fosil, cafea, note vegetale de ceapă proaspăt scoasă din pământ.
      Palatinul, a fost constant și a dezvoltat o textură elegantă, subțire, dar cu o aciditate serioasă ce a adus cu ea mere roșii. Între tanini a existat un conflict, ce nu s-a solvat nici măcar la ultimul strop. Cei rotunzi, au fost cam jenați de cei rugoși și invers.

       Două vinuri cu o personalitate clară, ce îți ațâță instinctele primare umane. 6 stele din 7 pentru amândouă.

Un Sauvignon Blanc, exuberant și intens.

       Bună dimineața. Știu că pentru mulți faptul că mă apucă pofta de vin, la 7 dimineața, e ceva cel puțin neobișnuit, dacă nu de-a dreptul straniu. Vinul bun și setea de nou, la propriu și la figurat se împreunează perfect.
       Vinul de astăzi, e un Sauvignon Blanc, însă nu autohton, iar dacă ați băut doar Sauvignon Blanc ieșit de pe plaiurile mioritice, uitați de el. Și nu pentru că ar fi mai rău, decât cel de Noua Zeelandă, pe care vi-l aduc eu, ci pentru că e vorba de o experiență hedonistă complet diferită ( În general cel de Marlborough, dă clasă SB-ului românesc, dacă e să mă întrebați pe mine :) ).
       Inamicul se numește SB Two Peaks originar din Marlborough, Noua Zeelandă, e din 2012 și are 13% alcool. Dansul vinului, dăruiește vederii o culoare eleganță nobilă, de miere de salcâm, aproape transparentă. La nivel olfactiv, e foarte bine structurat, aromele dezvăluindu-se treptat, de la mare la mic, însă fiecare apucă să-și spună părerea. Primul cuvânt îl are soc-ul, floriile de tei, pepenele galben, apoi urmează, grapefruit, fructul pasiunii, unt și miere pe final. Linia elegantă, continuă și la nivel gustativ, unde notele moi de pepene galben copt, nectarine se îmbină armonios cu cele acide, de măr verde și iarbă.
       Post-gustul e un pic prea scurt și nu te poți bucura de arome pe deplin, ceea ce e păcat. Ca asezonare, merge de minune cu un pește gras și nesimțit, piept de pui, terfelit în unt, cu garnitură de broccoli sau ceva paste cu scoici.

Cu dărnicie, ardelenească: 6 stele din 7 
 
 
 

Dunărea e roșie, văzută din Bulgaria.

       You're no good for me, baby, you're no good for me. Adică, atacul tău perfect rotund, m-a cucerit, însă post-gustul atât de astringet, mi-a tras o palmă, de control. Îmi spui că gustul, va ține pentru totdeauna, dar eu văd că sticla se golește rapid, mai spui că ești și diet-wine, cică caloriile tale nu se pot metaboliza în grăsime, de parcă pe mine m-ar interesa toate acestea.
       E de moment, tu trebuie să-mi alimentezi nebunia și să mă legi la ochii, când încalec marginea prăpastiei. Prezentarea ta e dezarmantă, linile tale îndeamnă la intimitate, aromele coapte de coacăze, mure și prune se întrepătrund vulgar cu cele vegetale de ardei gras și piper verde. Și ca și cum nu ar fi de ajuns, mai adaugi și un strop de ciocolată cu scorțișoară.
       Cu toate că ești un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, îmi aduci aminte de o Fetească Neagră de Dealu Mare. Inevitabil, contactul a avut loc, nesătul sunt în preajmă ta, însă rațiunea precum o lesă, mă ține legat, iar tu nu ai decât 750 ml, insuficient pentru a-i face față. Într-un fel noi doi ne asemănăm, pe mine m-au născut Carpații, iar tu fără Dunărea izvorâtă din Munții Pădurea Neagră, nu ai mai fii aici.
       Și gata, episodul se încheie aici, vei rămâne doar o pată roșie, la care mă voi întoarce atunci când pofta, mă va fi acaparat din nou. Vei rămâne o alegere mai mult decât decentă, pentru acei 20 de lei.

 5 stele din 7

Spätburgunder aka PN

       Bună seara dragilor, am găsit un biet vin nemțesc în Aldi, știu că nu e foarte ortodox să cumperi vin de acolo, dar eram în trece și am zis că nu am nimic de pierdut, eventual 4 euro.
       Clientul se numește Spätburgunder, cunoscut lumii întregi, sub pseudonimul de Pinot Noir și se trage din zona Baden. El este un Qualitätswein din 2012, nu este ceva pretențios, nu are lemn și nici nu îi trebuie. Îmi place că au specificat temperatura de servire, la 14-16 grade și nu la 16-18.
       Vinul e rubiniu deschis, așa cum îi șade bine unui PN, e strălucitor cu o opacitate infimă. Încă din nas, ne spune de aciditatea sa ridicată, de fructele roșii, în special coacăze, de ușorul iz de sulf și de un amalgam de fier, cupru și sânge.  Strecurându-se în gură, precum un șarpe veninos, te mușca cu aciditatea sa înviorătoare de citrice, însă corpul ușor și sprinten te mai vindecă. Aromele de coacăze și mure sunt umpic deraiate din cauza alcoolului(13 procente), care și la temperatura asta de servire de 16 grade, are un cuvânt de spus. Gustul nu e tocmai armonios și echilibrat, e cam țărănesc și îmi aduce aminte de un vin făcut din hibridul Nova. Îl văd mergând foarte bine cu niște brânzeturi condimentare, de capră.
 
 4 stele și jumătate din 7

Noile șopârle de la Fine Wine.

       Iată că Lacerta, vine cu o nouă gamă pe piață, cu o abordare oarecum asemănătoare, însă cu prețuri mai mici. Evenimentul a avut loc la Crama Noastră, în Cluj-Napoca, chiar înainte să-mi iau tălpășița din țara mea iubită. Atmosfera a fost una dintre cele mai plăcute, Sommelierul și bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreținut focul vinului iar noi, publicul, ne-am încălzit inimile cu bucurie.
       Sincer, mă așteptăm ca degustarea să fie cam dificiala, având în vedere puhoiul de oameni însetați care erau așteptați la eveniment, dar și faptul că degustarea avea să fie desfășurată într-un spațiu mic și destul de prost aerisit, în situația dată. Ei, odată ajuns la locul faptei, am avut plăcerea să mă înșel, asta și deoarece a fost o după-masă, seară răcoroasă.
       Dar să trecem la partea importantă și anume la vinuri: Green, White, Red, Black. trebuie să mărturisesc, că m-au surprins plăcut aceste cupaje, în special cel de Fetească Albă cu Sauvignon Blanc(White) și Fetească Neagră cu Syrah(Black).

       Green 2012: Cupaj de Chardonnay cu Rhein Riesling, cu o culoare albă cu reflexii gălbui. Nasul a fost unul discret, rotund, cu arome de budincă de vanilie, unt, agrișe și metan. Corpul foarte fresh dar și cu un gram de eleganță, iar în gust au predominat notele de caisă necoaptă, măr verde, cârcei și unt.

       White 2012: Mi-a plăcut foarte mult, a fost un vin care m-a surpins, a avut eleganță și personalitate de la Fetească Albă, dar și arome înviorătoare de la Sauvignon Blanc. Culoare, galben-păi cu un nas fresh, ce descoperă arome de alune, soc, ananas și piersica. Gustul e unul foarte prietenos și puțin pretențios, cu note de mere și pere verzi. Post-gust acrișor, ce aduce a strugure. E un vin alb foarte versatil.

       Red 2011: Cupaj clasic, de Merlot cu Cabernet Sauvignon. Red, e un vin foarte simplu, pe înțelesul tuturor, e plin de arome de vanilie, rom, piper, mușcată, coacăze, scorțișoară. Are o structură bună, dublată de arome de vișină, ciocolată și coacăze coapte. Iar finish-ul este lung, taninos cu senzații de magiun de prune.


       Black 2011: cupaj inedit de Fetească Neagră cu Shiraz. Vinul vine, cu un nas deșertic, de prune și cireșe amare uscate și fum de brad. La nivel gustativ, se deschide frumos și are o suculență aparte precum și o astringență plăcută. O notă vegetală și licoroasa. Post-gustul este notabil, taninos.

5 stele pentru Green si Red

5 stele si jumatate pentru White si Black

 
 

Din călcâiul cizmei, în pădurea Bavareză.

Foto: Corkbin.com

       Nu e nimic aici, decât pădure, dealuri, munți, pârâuri ce susură în noapte și stele nemuritoare. Mai sunt și eu în mijlocul acestei naturi, care-mi este atât de străină de pădurile natale românești. Acasă natura este mereu ocrotită de un lăcaș Sfânt, sau poate e invers. Acasă natură, e legată de Dumnezeu, așa cum e legat și poporul nostru, însă aici e altceva, nemții niciodată nu l-au acceptat pe Dumnezeu. Iar Germania este o națiune mare și acest lucru se simte în fiecare șuierat mândru de vânt, în fiecare pădure plină de arbori falnici, în încrederea și pacea infinitului, cu care curge Dunărea. Totul pare desprins dintr-un tărâm al eroilor, nu dintr-unul gingaș și plin de compasiune, cum cântă păsărelele de pe plaiurile natale.
       În acest oază de liniște păgâna, în Bavaria, am găsit un vin italienesc, abordat într-o manieră modernă. Un vin venit tocmai din Puglia, din călcâiul cizmei italice, DOC Copertino Rosso. Este o rezervă din 2010, compusă din soiurile specifice zonei și anume, Negroamaro, Malvasia Nera dar și Romagnolul Sangiovese. Numele de scenă este Faunus și cu toate că prețul nu-i impune mari pretenii, vinul se prezintă plin de demnitate. Adică, nu scârțâie pe nicăieri, are culoare splendidă, roșie intensă plină, nasul e bogat în arome coapte, de mure, sirop de coacăze, smochine, kaki, fum și condimente mediteranene. Numărul bun, se continuă și la nivelul gustului, care e plin, scuculent, rotund și catifelat cu un atac revigorant, evident că aromele ce le-am găsit în nas, au coborât și la nivel gustativ așa cum se cade. Prestația se încheie în forță și durată, cu o astringeta bine-venită dar și senzații de iaurt de fructe de pădure și mentă.
       Un vin excelent pentru o punguță cu 6-7 euro. În România nu l-aș vedea sub 50 lei.

       5 stele și jumătate din 7