Nomibo și un strop de sânge.

        A trecut un an de la prima si ultima mea vizita, in compania vinului celor de la Nomibo. Astazi am sacrificat o sticla, pentru a-i putea urmarii evolutia, suferita de-a lungul pastrarii in crama. Este vorba despre o Feteasca Neagra Single Vineyard, 2009, 16,4% tarie, baricata cu mult bun simt. Pentru a-i putea facilita capacitatea de comunicare si pentru a trece peste timiditatea tipica, am apelat la ajutorul decantorului. Astel, inca de la debusonarea sticlei, aromele vinului au inceput sa zburde prin incapere, improscand o aroma atat de autentica si reala de gem de capsuni. Dopul din pluta intreaga, era impregnat in proportie de jumatate de milimetru cu vin. Prelingandu-se licoarea pe marginea recipientului, ne-a etalat culoarea sa rosie bordo cu borduri caramizii, iar in pahar si-a dezgolit picioarele lungi si grele, apasate de alcool.

        Dupa 15 minute, vinul avand o temperatura de 15-16 grade :

Nasul s-a deschis frumos, cu arome de caramel, cirese, visinata si gem de smochine. La intalnirea cu insetata gura, a inceput sa denseze in ritmuri dulcege, cu pasi de lichior, ciocolata si lemn, artandu-mi corpul sau suplu si generos, perfect echilibrat. Finishul este frate cu eternitatea, acompaniat de note picante, dulci si fierbinti, senzuale. Interesant cum alcoolul este bine ascuns, cu toate ca isi poarta amprenta-i puternica in fiecare strop.

        Dupa 60 de minute, vinul avand o temperatura de 16-17 grade :

Nasul se imbogateste cu arome de fum de trabuc si piper. Gustativ detectam cireasa amara si peltea de gutui.

La o temperatura de peste 18 grade, o ia razna vinul, fiind violat de alcool.

Mi-a placut foarte mult personalitatea distincta, unica a acestui vin. Nu seamana cu nimic din ce am mai baut pana acuma, nu se incadreaza in tipare si totusi este o Feteasca Neagra tipica. Suflul sau este naravas, il simti invartosandu-ti venele, nelasandu-te sa dormi ore-n sir, energiziandu-ti extremitatile. Este puternic solar, viril, dar si feminin prin diversitatea si intensitatea aromelor si corpul robust. Nu stiu daca as putea sa adug ceva acestui vin si asta pentru ca fiecare piesa din acest puzzle pare sa fie la locul sau. Nu este un vin perfect dar este bizar de frumos! Un lucru e cert : urmatoarea intalnire ne va gasii pe amandoi mai batrani si mai nestiutori.

6 stele din 7

Valpolicella classico.

        Va prezint inca un vin italian, de aceasta data rosu si din zona Veneto, DOC Valpolicella. Lamberti Santepietre, Valpolicella Classico, este un cupaj traditional ( fiind tradat doar de merlot-ul din sange ) de : Corvina( 70% ), Rondinella( 20% ), Molinara( 5% ) si Merlot( 5%). Vinurile provenite de pe dealurile Veronei, detin monopolul in regiunea Veneto. Soave si Valpolicella, zonele cu cei mai multi producatori importanti, insumeaza impreuna 40% din productia DOC, din regiune.

        Reglementarile DOC-ului Valpolicella, permit producatorilor sa realizeze patru vinuri rosii diferite, din aceleasi podgorii si din acelasi cupaj de baza : Corvina, Molinara si Rondinella. De la cele mai usoare la cele mai consistente, vinurile sunt : Valpolicella(classico), Valpocicella superiore, amarone si recioto.

Classico fiind zona originara pentru Valpolicella din centrul actualului DOC, reglementata in 1968 si care detine acum mai putin de jumatate din productia zonala.          Inca de la debusonarea sticlei, vinul se arata neastamparat, emanand arome de magiun de prune, ciocolata si caramel. Ei bine nasul este cu totul o alta poveste, departe de a fi un vin fructat, ci mai degraba unul clasic( dupa cum sugereaza si denumirea ), sobru si echilibrat. Etaleaza senzatii de piper, coacaze, cornata, ciuperci si lemn. La intalnirea cu papilele si cavitatea bucala nu a venit cu mana goala, ci cu o cutie simpla, ce isi cunoaste menirea de a fi doar o cutie si nimic altceva. Inauntrul cutiei, vinul s-a deschins in note de iaurt de cirese( care il pun pe seama Corvinei ), amareala de zahar ars, pielita de prune si ciocolata neagra. Finishul de durata medie, suav cu tente picante.

4 stele si jumatate din 7

In cautarea sticlei perfecte!

        Subiectul degustarii de astazi isi are originea in Italia, in tinutul Umbria. Imbuteliat si produs de Terre De La Custodia. Exista un sistem DOC in regiune, care a ramas in esenta traditionalist, ceea ce inseamna ca producatorii care vor sa experimenteze soiuri alternative sunt obligati sa foloseasca eticheta IGT Umbria, care in acesta regiune ca si in restul Italiei cucereste tot mai multi simpatizanti, an de an. Insa astazi vorbim despre un vin alb DOC Colli Marani, provenit din strugui Grechetto(2011), care este un soi local. Invechit initial in tancuri de inox, iar mai apoi, 2 luni in sticla.

        Stiu ca suna superficial, dar ce m-a atras cel mai tare la aceasta sticla de vin, a fost…sticla, care este una deosebita. Purtand numele de Sibella, creata special pentru a gazduii, licoriile acestei crame. Sibella ne intampina cu practicalitatea ei evidenta, exprimata prin cele doua depresiuni, ce faciliteaza manevrarea buteliei.

        In pahar ne dezvaluie roba sa aurie si labartata. Nasul te cucereste treptat, nu are puterea unei armate romane nimicitoare, nici dulceata verbala a lui Cato. Primar, simtim arome de lime si grapefruit, insotite de senzatii de mar verde, pepene galben si migdale. Secundar: flori de liliac si miere. Gustativ este gras, suculent, onctuos si lasa un postgust memorabil prin catifelarea sa, mai nobila decat a unor Chardonnay-uri baricate. Palatinul este cuprins de cremene, iarba, dulceata de nuci si unt topit. Am ramas impresionat de acest vin, datorita corpului si aromelor sale deosebite si clare.

5 stele si jumatate din 7

Cotes du Rhone, La canole 2011

Va prezint astazi, un Cotes du Rhone, cupaj de Syrah, Grenache si Mourvedre.

Culoare rosie cu bordura violacee si picioare lungi alcoolice. Nasul este timid si sobru cu arome sterse de ciocolata neagra, bacon, ardei gras si trufe. Alcoolul sesizat inca din analiza vizuala, se evidentiaza puternic la nivel gustativ, fiind acompaniat de niste tanini prea amari si total depasiti. Corpolenta se afla sub semnul mediocritatii si amplifica dezechilibrul. Departe in zare, se disting note de visina, piper si lemn ud. Post-gustul este astringent, persistent si nu este deloc la locul lui, adica chiar asta mai lipsea vinului acesta!

3 stele din 7

La cetate, Feteasca neagra 2010

     Vin rosu, sec, 14,6% alcool. O realizare interesanta a celor de la Crama Oprisor, care au reusit sa insufle personalitate acestei F.N. care nu exceleaza la nici un capitol, dar tipicitatea de soi este prezenta. Culoare este intensa, de un rosu rubiniu cu reflexii violacee. Nazal debuteaza cu note de cirese, coacaze, scortisoara, iasomnie, rahat, totusi nu e o bomba de fruct, e rafinat si rotund. Gustativ primar, suntem acaparati de note de lemn, piper, dafin, iar secundar avem senzatii de menta si ciocolata cu marzipan. Post-gustul este bland si condimentat si nu se lungeste prea tare. Ei "buba", vine in cazul atacului, care este dezechilibrat de alcool, dar si de taninii inca verzi, in mod cert inca un an in pivnita nu i-ar strica.

4 stele si jumatate din 7 ( cu indulgenta pentru potential )

Symposion ecologic la Corso

Subiectul degustarii de astazi, vine de la Crama Francu, Vifrana, la Corso, in atentia hedonistilor insetati. Crama Francu este un jucator relativ nou, pe piata vinului. Podgoria infiintata in 2006, este situata in vestita zona Adamclisi(dobrogea). Loc unde dacii si romanii, au cam uitat de Bachus si-au plecat urechea mai degraba catre Marte. Prea putin se stie si se vorbeste in Romania de vinul bio, de strugurii certificati

ecologic. Producatorul de fata cultiva strugurii in aceasta maniera, refuzand ingrăşăminte chimice, insecticide, fungicide şi erbicide de sinteză. Prezentarea si explicarea vinurilor a fost sustinuta de catre somelierul Delia Banga. Iata si impresiile lasate de inculpatii serii:

Patrician rose, 2012, ataca paharul cu fructul sau proaspat alaturi de culoarea roz-violacee. Topaie cu arome de grapefruit, capsuni, trandafir si lamaie. Gustativ este ierbos, fresh, dulceag(vinul nu este dulce), corp placut, ceea ce face vinul foarte baubil. Finish-ul este mineral, prea alcoolic. Una peste alta este un rose reusit dar cam lipsit de personalitate.

Symposion Chardonnay 2011, vine cu o culoare galben-pai, un nas citric cu senzatii de merisoare?! Dezvolta o aciditate foarte buna acompaniata de o onctuozitate pe masura si arome de unt, iarba, fragute si grapefruit.

Patrician Pinot noir 2010, culoare, bordo. In nas sesizam note de fructe rosii, zmeura, ciocolata si rugina. Pe palatin, gasim arome de iaurt, visinata, dude, coacaze si capsuni.

Symposion Feteasca neagra 2011, culoare rosie-vie. Din nou nazal sunt intampinat de aceasta aroma atat de insitenta si intensa de visina(visinata) precum si de piper, must, fum si ciuperci de padure. Gustativ denota arome de ghiciti...Visinata, excelent! compot, cacao si fum.

Symposion Cabernet sauvignon 2011, culoare rosu-intens. Nazal ne strapunge violent cu arome de iarba, fructe rosii, cirese, si un iz neplacut de sosete. Gustativ ne aminteste de cirese coapte si fan.

Symposion Syrah 2011,  culoare rosie cu borduri violacee. Vinul se deschide frumos in pahar, cu arome de trufe, piper si evident visine. In gura gasim note de visinata, compot, cacao si bacon.

Patrician rose-ul si Pinot-noir-ul, sunt de 4 stele din 7. Restul se claseaza cu mult sub. In toate vinurile rosii, se simte o nota comuna  si agresiva de visinata, pe care o atribui levurile selectionate folosite.

Muscat Ottonel de prima clasa!

     Subiectul activitatii hedoniste de astazi se numeste: Muscat Ottonel de la Crama Telna, demisec, anul recoltei 2009, centrul viticol Ighiu, D.O.C-C.M.D Alba Iulia. Un vin mai mult decat cinstit, la un pret mai mult decat accesibil. E la superlativ. In drumul sau predestinat, de a intalnii paharul(meu) de vin, licoarea se arata de culoarea galben-socata  si debuteaza cu arome de miere, flori de salcam si de mar, stafide, intr-un ton suav. Gustativ este onctuos, impregnat cu note de mar verde si miere, avand un corp elegant. In Post-gust sesizam o aciditate buna, prietenoasa, cu senzatii de corcoduse verzi. Merita servit alaturi de ceva branzeturi traznite italienesti. Doamne ajuta!

5 stele si jumatate din 7

Yalumbaaaa!

Yalumba merlotul austalian supranumit "Y", seria 2005, capacitate cilindrica 14.00%.
Purtand roba sa rosie-caramizie, dobindita in cei 8 anisori de viata, vinul se deschide placut in pahar, desi intepator sub semnul alcoolului, pufnind a arome de menta, mure si coacaze. Te ataca platonic, light, etalandu-si corpul rotund si notele de ciocolata, ardei iute si pleurotus. Sfarsitul este de twilight, parca nu vrea sa se mai termine, amarui cu note de cafea. Amprenta acestui vin ramane in taninii fini, ce te intampina calduros de la primul strop.

4 stele si jumatate din 7

Charming Misiones de Rengo!

Misiones de Rengo Reserva - Cabernet Sauvignon - Syrah 2010, 14,5%.
Nascut in Valle del Rapel, din regiunea Valle Central, Chile. Cupaj de C.S.-Syrah 70-30%. O parte din vin a fost maturat in baricuri frantuzesti si americane timp de 8 luni, iar partea sora a fost pastrata in tancuri de inox, pentru prospetime si fruct.
Culoare intensa de pruna parguita. 
Nasul este bogat si puternic cu arome de ciocolata, piele, agrise si cirese.
Gustativ ne invaluie cu note de delicioase ce bacon, ciocolata, scortisoara, mure. Are un corp vivace, acompaniat de taninuri rotunde si un atac pe masura. Post-gustul este incantator de gras si lung.
L-am servit alaturi de un platou incarcat de Pecorino Romano, Brie, Parmigiano, mere, nuci si cateva masline.
Bon appetit!

5 stele si jumatate din 7

Bucaro Montepulciano d'Abruzzo 2010

Bucaro Montepulciano d'Abruzzo, este obtinut din struguri Montepulciano din regiuna Abruzzo situata in sud-centrul Italiei. Acest vin rosu-rubiniu a fost invechit in baricuri frantuzesti timp de 12 luni, pentru a-si putea dezvolta caracterul plin si viril.
Trebuie sa recunosc ca acest vin m-a luat pe nepregatie, m-a dat pe spate. L-am servit la ceas tarziu, alaturi de o pizza delicioasa de la Napoli centrale. Permiteti-mi sa va prezint jurnalul de calatorie:
Un atac absolut miselesc al acestei licori pline de taninuri fine, rotunde, lungi pana in capatul post-gustului. In nas ne loveste cu note de cirese, trufe, lemn crud, struguri uscati si prospetime. Gustul nu se lasa mai prejos si arunca-n lupta note de macris(la primul contacta cu armata de papile si nervi ai inamicului) apoi ciocolata, lemn dulce, magiun de prune si ardei iute uscat. Corpul este unul puternic si viril, nu ai cum sa vrei si sa poti sa dai in retragere. Post-gustul este memorabil, vibrant, ce te invaluie in iaurt de la noi de la napolcat, iaurt de nuci verzi.
6 stele din 7!!!