După un film atât de condimentat, ca și Nymphomaniac-ul lui Lars von Trier... apare întrebarea ce vin să bei?... De mâncat, clar că mi s-a făcut o poftă sălbatică de...carne.
Dar de ce ai asocia un film cu un vin sau invers? pentru că...leben. Personajul principal se confesa spunând, că dorea mai multe și mai vii culori de la răsărit. Mai multe, față de?! restul omoloagelor sale. Asta e ce vreau și eu de la vin, versatilitate, imaginație, viață, moarte, sânge, trivialitate, liniște, nimic, tot, fructe, mucigai, curaj, lene, somn, trezvie...
Filmul m-a târât de pe pământul lui Freud, Jung, Nietzsche și Darwin pe cel ai târfei din Babilon, fariseilor cutreietori de cluburi și bolnavilor. Totuși ce vin să asociezi, alături de Rammstein și Wagner, alaturi de un film ce nu vrea să părăsească memoria.
Răspunsul: Memoro, Piccini, Italia(toată). Un cupaj din Primitivo(Puglia), Montepulciano(Abruzzo), Nero D'Avola(Sicilia) și Merlot(Veneto). Un vin ce stă bine clădit pe spatele taninilor moi, tinerei și entuziasmați. Arome simple și inocente de căpșuni, coacăze, afine, cocos, rom și înghețată de cafea cu vanilie. E un vin onorabil, nu e pogorârea Venerei dar nici Betty cea urâtă.
Trebuia să aleg un Pinot Noir...le-am asociat pe rând, filmul cu mâncarea, vinul cu filmul și mâncarea cu filmul: Limbă de vacă cu măsline negre și verzi, ceapă și paste.
5 stele și jumătate din 7 vinului și...primul 7 stele din 7...acordat filmului :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu