Încet, încet, vinul românesc, începe să respire din nou, aerul
pământului mioritic și ancestral. Vinul românesc, este născut de pământul nostru matern și crescut în fașele stejarului protector. Curios fiind ca și ori și ce copil, privește în curtea vecinului, obligat să împartă același parc de joacă,
cu copilul chilian, francez, australian, sud-african. Însa copilul nostru se pierde centrifugal, înfricat,
apăsat, hipnotizat de hainele alese, ale vecinilor săi. Frica moștenită din
anii colectivizării, săpată cu brazdă adâncă, i-a șters orice tresărire de
identitate vinului nostru. Spaima difuză, indusă de marile realizări, marile
brand-uri precum și de curentele oenologice ale lumii, încolțesc licoarea dacică
din toate părtile și îi creează acesteia o cumplita frică de sine. Vinul
românesc trebuie să cunoască frica cea buna: frica de a nu se pierde în lume!
După un Merlot, șters și cu nimic deosebit al celor de la Vinterra, a urmat un vin care știam că nu mă va dezamăgii, Aligote-ul celor de la Gramma(recolta din 2009).
Black Peak, Merlot, 2004, sec, 13% alc.,Vinterra, podgoria Vînju Mare.
Culoare: roșie-cărămizie, încă susținută, dar vizibil în
declin.
Nas: Se percep arome intense de coacăze și fructe roșii.
Gust: tipic, fin de Merlot, ciocolată
Post-gust: mentă, puțin acrișor
Corpolență bună.
Necesită decantare(decantor) 30 minute.
3 stele și jumătate din 7.
Gramma, Aligote, 2009, sec, 13% alc., Casa Olteanu, Iași
Culoare: palidă, spre
galben-pai.
Nas: Mieros, citric, proaspăt precum o adiere de vânt, flori albe, surprinzător după 30 de minute nasul
evoluează, delectând simțurile cu arome de alune prăjite.
Gust: De-a dreptul delicios,
bogat, cu note de ananas, acizii încă tineri, ceea ce-i conferă o rezistență încă câțiva anișori.
Post-gust: lung ce
amintește de unt de arahide.
Corpul este elegant si
onctuos
5 stele și jumătate din 7.
Hristos a Înviat!
