Tinto del Pais

       Astăzi trecem în revisă ceea ce ar trebuii să fie un power-horse, Tempranillo-Ribera del Duero. Producătorul fiind unul mic Bodega Alto Miraltares numește arhaic acest soi, Tinto del Pais. Volum alcool 15%, baricare puțin peste 6 luni.
       Alto Mir Altares 2011 vine cu un nas ce abundă în sirop de coacăze, budincă de vanilie, însă are și un scent ciudat, sulfuros și puțină acetonă ce nu persistă prea mult. Corp mediu, cu taninuri agresive, gust puternic de cafea și cacao, final foarte piperat, tanic-uscat și lung.
        La nivel gustativ se simte ușor dezechilibrat nivelul de Glicerol, în loc să susțină taninurile verzi și aciditatea, parcă ar alerga pe o bandă solitară. Ca și nivel de preț se situează undeva în jurul a 5 euro.

5 stele din 7, motiv pentru care și review-ul este mai sărac.

Mimi cea frumoasă

       Mimi Roșu de Bulboaca 2011(undisclosed wine varieties), e un vin cât se poate de inteligent, realizat cu o finețe deosebită de către vecini noștri dragi basarabeni.
       De câțiva ani încoace, tot încerc să mă conving că RM a înțeles ce înseamnă vinul roșu ușor de băut, complex, elegant, dar cu mult vino-încoa. Un vin care să ceară după fiecare gură, o altă gură. Evident, pentru asta ai nevoie de o textură bogată, o aciditate suficientă, un fruct bogat și ușor, dar cel mai important de un post-gust prietenos și plin, cu note catifelate și dulci.
       Până astăzi, dacă cumva se făcea să găsesc un vin armonios olfactivo-gustativ, amăreala din post-gust termina toată idila într-o amorțeală seacă și anesteziantă.
       La Mimi acasă ˝cuptorul vinului˝ coace o licoare ce abundă în taninuri dulci și elegante. Sincer până la acest Goodwine, nu am mai auzit de ei, am găsit pagina lor de facebook, să vă clătiți ușor ochii.
       Organoleptic, vinul se tolănește în pahar în nuanțe sângerii-deschise, apoi etalează o paletă aromatică finuță, curată, ce așează rând pe rând, cireșe pârguite, fum dulce, rom și violete.
       Coborând sub brâu, la partea cu adevărat emoționantă, se preling ușor senzații și artificii cărnoase, vegetale, de piper verde dar și vanilie respectiv magiun de prune. Finish-ul e vibrant și încântă printr-o fructuozitate proaspătă, fapt ce mă duce cu gândul fie la un vin mai tânăr, fie la un Margaux(Chateau Marquis de Terme).
       Ar merge de minune cu o mămăliguță cu smântână de bivoliță și sote de ciuperci cu vită.

6 stele din 7

Cabernet de Ostrov

       E primul review pe care îl fac, pentru un vin de la Domeniile Ostrov, cu toate că am avut plăcerea de a degusta vinurile lor, de nenumărate ori. Este vorba de un Cabernet Sauvignon, Reserve, 2011, 12,5% volum alcool, DOC-CMD Oltina, îmbuteliat în Septembrie 2012, a avut parte şi de o maturare în baricuri franţuzeşti, poposire nu prea lungă, dar nici de neglijat.
       Este un vin deosebit de uşor de înţeles şi de băut, nu are nici-un colţ ascuns. Aromele volatile, sunt în mare parte vegetale plus cîteva hint-uri de cafea măcinată, cacao, ciuperci, mure şi piper negru. Taninurile sunt destul de verzi, dar nu sunt dezagreabile, însă în combinaţie cu corpul robust şi lipsit de forţă, se creează un mic dezechilibru.
       Reluînd calea aromelor, găsim un iz înţepător de măr proaspăt tăiat şi căpşuni deteriorate, posibil din pricina unei uşoare fermentaţii manitice, dar şi iaurt de fructe, imprimat atît în nas cît şi în gust.
      Gustativ, lemnul îşi face simţită prezenţa din plin, prin aromele de ciocolată şi vanilie. Probabil că va arăta mai bine peste un an de zile.


      5 stele din 7

Întâia rouă de Lacerta

       În ultima perioadă, am lăsat scrierile recreaţionale, pe dreapta...but, I'm back. Am avut plăcerea de a participa la o degustare la restaurantul Aroma, din Cluj-Napoca, pe care vi-l recomand cu toată inima, pentru că locaţia şi localul este absolut încântător, iar preţurile sunt decente.
       Lacerta, unul dintre jucătorii de prestigiu din Dealu Mare, şi-a trimis pe teren cinci vinuri, printre care şi doua noutăţi: un Chardonnay proaspăt din 2013, doar inox şi un Rose 2013, vinificat 100% din Blaufrakisch. Line-up a fost completat de un Sauvignon Blanc 2011, un Pinot Noir 2010 şi un Cabernet Sauvignon din 2010.
       Bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreţinut atmosfera, a prezidat degustarea şi a făcut pairing-ul culinar. Chardonnay-ul a sclipit în pahar, tânăr şi potent cu reflexii galbene, aducea a Pecorino Romano. Aromele săreau din pahar, legau prospeţimea, cu notele de brânzeturi maturate, unt de casă, toast... iar peste ele, lime rece. Corpul vegetal, cu tente de gutuie amară, mai are nevoie de câteva luni de sticla, pentru a-şi mai aranja straiele domneşti.
       Rose-ul celor de la Lacerta, continuă să aibă un nivel ridicat de alcool, 14,7% volum alcool, însă spre surprinderea mea, aciditatea şi măiestria oenologica, îl fac de nevăzut, îl tot cauţi şi nu apare... poate la o temperatură mai ridicată... Culoarea vinului în pahar îţi fură privirea, parcă vezi o felie de somon proaspăt sau de ce nu, o coajă de ceapă roşie. Să fie clar, Rose-ul s-a servit la început, nu poate fi vorba despre un delir bahic încă...Alcoolul de care tot m-am plâns,a avut rolul lui, în a integra aromele plenare de grapefruit, fragi, căpşuni zdrobite, agrişe, zmeură, într-o notă de eleganţă şi subtilitate, nu e un rose vulgar, nici usor, nici spriţar, e un rose cu personalitate, iar gustul onctuos, crocant întăreşte conturul.
       Sauvignon Blanc-ul, e de departe un vin mult mai serios decât predecesoarele sale, lemnul, maturarea îşi spun cuvântul. Nasul e mult mai lung, mai avar, mai că ai impresia că a fost la plastician. Abundă în arome de soc, alune prăjite, brânză cu mucegai albastru, ceai de macieşe şi roşii cherry. În guriţă, presară o foiţă moale de ceară pe care presară note acide de ceai de tei.
       Trecerea la roşu, a fost una gravitaţională, întregul ansamblu organoleptic, fiind pregătit de spectacolul unic, al Pinot noir-ului. Pigment roşu, rubiniu fluid precum o mătase posedată de vânt. Împreunarea cu paharul îl face generos, împarte cu nonşalanţă arome de cireşe, vişine, lichior de ciocolata, piele tăbăcita, piept de raţă marinată, vanilie şi violete, toate, toate aşezate pe un pat de cerneală, de unde  anticipăm un corp mai mult eteric, decât fizic. Catifelarea este amprenta gustului acestui Pinot, catifelare ce întăreşte aromele mai sus menţionate şi îţi îmbrobodează mintea cu o sumedenie de senzaţii şi gânduri culinare, hedoniste. Vinul se stinge, într-un post-gust condimentat cu chilli, cuişoare şi merişoare.
       Ultimul cuvânt al serii i-a aparţinut Cabernetului, care şi-a uitat mantaua masculină şi a îmbrăţişat un corp de androgin, pe cale de desăvârşire, şi spun asta deoarece taninii masculi şi feroce tipici CS, au căpătat fineţea specifică unei case de modă, iar aciditatea şi aromele au urmat acest ton. Nasul tipic, de coacăze, vanilie, magiun de prune, e al unui CS, gustul însă, e dulceag, picant cu o astringenţă uşoară şi timidă cu note de mărar, piper şi marzipan. Finish-ul lung, abundent în acid şi note de cuişoare.

Chardonnay 2013 - 5 stele şi jumătate din 7
Sauvignon Blanc 2011 - 5 stele şi jumătate din 7
Rose 2013 - 6 stele din 7
Pinot Noir 2010 - 6 stele şi jumătate din 7
Cabernet Sauvignon 2010 - 6 stele din 7

Căpșuna Pinot-ului unguresc...

       Avem un Pinot-Noir, tânăr și fraged, delicat ca și-o boare de vară. Mă duce cu gândul la virginele ce snopeau cu vivacitate, strugurii tinctoriali și lăsau un lac de sânge.
       Nasul te prinde repede, e simplu, cu arome de căpșuni, puțin piper și un iz de coarne, merge de minune cu o piesa country de calitate.
       Gustativ aduce, a un rose cu o aciditate delicioasă și o mineralitate aparte. Are un post-gust copios și natural, presărat cu cârcei de viță. E un Pinot-Noir ce mi-a plăcut, feminin și lipsit de farduri pentru neajutorate, per total are o siluetă de Beaujolais.
       E primul vin roșu unguresc ce-l încerc și sunt plăcut impresionat. Identitatea și creșterea: St. Andreea, Csakegyszoval Pinot Noir, maturat in  total 20 de luni, din regiunea Eger. St. Andreea, un producător ce exploatează 40 de hectare.
       În Cluj, îl găsiți la  Borsarock.


      5 stele și jumătare din 7 

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Eticheta nu substituie licoarea...

       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011

       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7

Anima-Merlot și vârcolacii.

       În expozițiune, găsim masa cea rotundă în centru. Câteva scaune pliante, din acelea cu material textil, o băncuță, vopsită în alb. Spațiul, desfășurării acțiunii, este grădina aferentă casei în care domiciliez. În jurul mesei, avem iarbă, iar văzduhul este obturat de-o vivace viță-de-vie. Pe masă, avem 1 sticlă de apă minerală, un tirbușon, câteva pahare de vin roșu, un decantor, câteva pahare pentru servirea apei și 3 felinare realizare din 3 sticle de vin.
       Personajul principal este un Merlot, din Dealu Mare-Sahateni, realizat de doamna Aurelia Vișinescu, pe nume Anima 2009. Cast-ul continuă cu personajele secundare și anume: Merlot tot din 2009, din satul vecin Sahateni-ului, Breaza. Merlot de la Nomibo, realizat de domnul Vasile Lupu. Cel de-al doilea personaj secundar, este un Muscat, din grecia, insula Rhodos. Avem și un personaj episodic, un rose de origine Iberica, bun, răcoros și cinstit, în fine, un personaj episodic.
       Intriga e declanșată, de lupii din jurul mesei rotunde, care auzind un strigăt, din direcția Animei, se năpustesc violent, după un strop de sânge și carne. Mare le e durerea, când îmbucă din carnea roșie și co nstată că aceasta, e în criogeneză. Se sfătuiesc ei secunde interminabile în șir, și decid să transvazeze licoarea în decantor. După 3600 de secunde, chinul i-a sfârșit și lupii pot începe ritualul.
       Citez: "Anima a fost delicioasă, suculentă și extrem de complexă, dezvăluindu-și virtuțile treptat, sub formă unei piramide, ce avea la bază arome primare de magiun de prune, vișină coaptă și piper, secundar: nucă verde și ciocolată, iar terțiar: o vanilie omniprezentă însă nu sufocantă și lemn dulce. Complexitate aromatică, coboară apoi la nivel gustativ, însă nu brusc, ci domol. Găsim aici, note coapte de prune, vișine și lemn. Aromele nu intervin prea tare, nu abuzează de taninii rotunzi și feminini, ci stau undeva departe precum un demiurg ce-și urmărește creația și își face simțită prezența prin tot și nimic. Vinul își încheie numărul, electrizant dispărând, în urma unei cortine de fum și cireașă. One man show!"
       Merlot-ul de la Nomibo, a continuat seară cu succes, fiind un vin nebaricat, a venit cu aromele sale crude de vișină, piper și scorțișoară. Pe cât de puternic a părut în nas, pe atât de moale s-a prezentat în gură și pe atât de puternic și taninos în post-gust. A reușit să neutralizeze, papilele și să le trimită la culcare. Acum știm, că dacă i-am fi dat carne de vânat, ar mai fi stat nițel de povești.        Ce-l de-al doilea personaj secundar și anume Muscatul, elin, a fost deosebit de corpolent, te silea să-l mesteci. E vorba de un vin dulce, cu un alcool de 15%, bine integrat. Muscat fiind, aromele de lămâie, soc, busuioc, strugure, mere și pere, năpădeau pe tine. Un vin foarte reușit, care însă a picat într-un moment cam nepotrivit.

 Anima Merlot, 2009 - 6 stele din 7 
 Nomibo, Merlot, 2009 - 5 stele și jumătate din 7 
 Muscat de Rhodes, 2011 - 5 stele și jumătate din 7 

Petro Vaselo cochetează la Corso.

       Încă o degustare reușită, la cochetul bistro, din centrul Clujului, Corso. De data asta invitatul, a fost Petro Vaselo, un producător ce înfrumusețează cu vită-de-vie, dealuri din zona Timișoarei. Degustarea a fost prezidată de sommelierul Bogdan Raul Todor. Mi-au plăcut vinurile Italo-bănățenilor, au o tentă modernă, fruct mult la cele din gama entry-level, iar la cele din gama mid-level un plus de complexitate. 

       În debutul serii, ne-a încântat vinul spumant Bendis, vinificat din Pinot Noir. Bendis în mitologia Dacică, era zeița ce se ocupa cu destinele oamenilor, iar în numele ei se urneau legăturile amoroase dintre oameni. Ea personifica fertilitatea naturii, și era ocrotitoarea pământului sacru și fecund. Cu siguranță acest spumant, a fost o punte de legătură între lumea vinului și iubitorii ei, deschizând cu brio apetitul simțurilor.

       La turnarea în pahar, ne-a întâmpinat cu o culoare roză, romantică, dar și cu un perlaj fin, adânc și puțin persistent. Nasul, era impregnat din plin, cu drojdie și grapefruit, iar în plan secund capșuni și suc de afine. Gustativ, a fost plin, revigorant, cu o aciditate foarte bună cum era și de așteptat. Peste acest strat deosebit de fertil, erau așezate notele de dude albe și mure. Post-gustul, foarte interesant, untos cu note gemoase și ușor picante. 

5 stele și jumătate din 7

Alb de Petro Vaselo, 2012. A fost un Chardonnay interesant, nebaricat, cu o culoare galben-verzuie. La nivel aromatic a stat bine, cu arome ușoare de unt, citrice și o adiere de regina nopții. Gustativ, a fost echilibrat, rotund, onctuos, nu plesnea afară din pahar, ci mai degrabă poposea îndelung, cu toate că aciditatea era la locul ei. Notele de pere, unt, alune, precum și cele minerale au fost și ele prezente, dar nimic special. Un vin ok, fără pretenții.

5 stele din 7 

  

       Următorul pe listă, a fost Pinot Noir-ul controversat, Otarnița 2009. Un vin în clar declin, care mie însă, mi-a plăcut foarte mult. Un vin care din culoare, nu spunea decât că e un PN tipic, de 4 ani. Ei, aromele au fost foarte decadente, aproape că puțeau a grajd, balegă, ciocolată, vișină din vișinată și piele. Cu toate că, acest amalgam pare de-a dreptul respingător, eu l-am găsit chiar interesant, adică, nu era ceva comun, m-a făcut să-i acord atenție. Ba chiar l-aș vedea stând, foarte bine, într-o seară răcoroasă de vară, pe terasă, alături de un roman de Umberto Eco. Gustativ, a continuat povestea, nu s-a lăsat, însă pe lângă decadență, a venit cu o ușoară eleganță, dată de taninii rotunzi și de aciditatea plutitoare. Să nu uit și de notele de căpșună borșita, mure și vișinată. Post-gustul din păcate a fost scurt și atât. 

5 stele și jumătate din 7 

  

       Roșu de Petro Vaselo. Un Cabernet Sauvignon din anul 2011. Simplu și cinstit. Nas, plin de iaurt(fermentația malo-lactică), lemn, cafea, ciocolată și ceva fructe roșii. Gustativ vine cu un atac moale, cu un corp mediu, o astringență și un tanin copilăros, precum și note de ciocolată, mirodenii și vișinată. Post-gust alcoolic și cald. 15% volum alcool. 

5 stele din 7 

  

       Ovaș este un cupaj din CS cu Merlot cinstit. Vine cu un nas, foarte bine structurat și tipic. Găsim arome de Cassis, magiun de prune si vanilie, insa toate acestea, dau încă senzația de necopt, pesemne ca e cam tinerel vinul. În gură, stejarul nou își face simțită prezența, cred că e stejar românesc, dar nu bag mâna în foc. Vinul este viril, cu taninii și aciditatea sus, dar mai vrea să doarmă câțiva anișori în sticlă, să crească mare si tare. De arome nu duce lipsă, găsim vanilie, gem de prune, scorțișoară și cuișoare. Post-gustul, este lung, cald, dulceag și taninos. 

5 stele și jumătate din 7 

Tămâioasa Românescă

       Feteasca, e ceva aparte pe această scenă a teatrului hedonist românesc. E mai vorbăreață și năstrușnică draga de ea. Nu mă dezic de orgoliul meu, face parte din suflul meu și îmi conturează personalitatea. Eu sunt mai aromatică, înțeleg mai bine valențele naturii umane. Păcatele ei nu-i permit să acompanieze un distins desert, zahărul necesar, ar ucide-o, ar face-o de neînțeles și cine mai știe câte altele. Cu toate că lumea mă vede ca o artistă, din pricina parfumului meu natural, eu vă spun că sunt mai degrabă o măicuță, o soră, o stareță. Chiar și o Mantis Religiosa(Călugăriță), care se roagă pentru Soare(hrană) și pentru iertarea păcatelor semenilor, fiind însă prima care comit aceste păcate ritualice. Ei!... eu nu-mi voi ucide semenii devorând trupul acestora, pentru a-mi îndeplinii destinul, să nu vă gândiți la așa ceva.
       Eu duc o mare povară de arome, zahăr și fragilitate. Eu aș vrea ca lumea să-și verse-n mine toate păcatele sale, aș vrea să fiu pentru păcatele oamenilor, cum este acea bandă lipicioasă pentru muște. Cum altcumva poți îndrepta păcatele comise, împotriva semenilor, decât purtând povara acestor păcate. Poate fi o sarcină mistică păcătuirea,  păcătuirea intensă și frecventă, pentru a epuiza încărcătura de rele, pe care demonul, le pretinde de la omenire, în consecință pentru a-i despovăra pe frații și surorile noastre mai slabe, neînstare să exorcizeze aceste tumori ce i-au înrobit. Doresc să fiu tămâia ce atrage răul, îl înghite și îl trimite înapoi în neant, nu tămâia ce alungă întunericul prin lumina sa.
       De aceea astăzi, vin  purtând insemnele celor două extreme, cea seacă și cea dulce. Cea dulce, născută în 2011, iar cea seacă(sec) în 2012.
       În anul 2012, m-am dus la supracoacere, astfel am căpătat o culoare portocalie, atipică, ce aduce a Tămâioasă bătrână. Mi-am format un profil aromatic, bogat, original, dulceața atingerilor senzuale de miere de tei, soc și stafide, trădând vinificarea în sec. În gură, glicerolul mă va îndulcii și-ți va învăluii întreaga cavitate bucală, lăsând doar o bucățică de limbă, nesimțită în fața acestui spectacol gustativ. Aciditatea este atât de bine integrată, încât ți-ai amintii de ea, doar în lipsă ei.
       În anul 2011, am acumulat peste 320 grame de zahăr, a fost un an tare bun, aș putea spune că m-am iluminat. Vinificată în dulce, consider că sunt exprimarea perfectă a unei Tămâioase Românești. Culoarea, este galbenă plină precum fânul. Zarea o sfințesc cu multă tămâie, apoi atac cu arome de flori de tei și soc, precum și senzații de pomello și lychee. Gura ți-o ling, cu multă miere, ananas și floare de salcâm, totul într-o notă de delicatețe și finețe. Durata post-gustului nu poate fi determinată, deoarece, gura este mereu alimentată de o nouă înghițitură hapsână. Să vă mai spun ceva, după 24 de ore, lăsată singură să zac în pahar, în cramă, am fost aceeași Tămâioasă, plus câteva arome noi, cum ar fi piersica coaptă și deloc note oxidative.
       Nu mi-am spus numele, până acuma, din orgoliu, ar fi trebuit să mă cunoașteți, până acuma, dar fie, Tămâioasă Românescă, Nomibo, Dealu Mare.

Partea I: http://dariuswine.blogspot.ro/2013/07/feteasca-neagra.html

Schimbarea la faţă a Cotnari-ului.

       Ce e Cotnari-ul? Este o podgorie, din regiunea viticolă, Moldova. În viziunea unora, este un soi de strugure nobil, un prenume, pentru cei mai mulţi este un producător, nu o podgorie, sau mai bine zis este ceva ce le-nsumează pe ambele. Am auzit despre Cotnari, ȋncă de pe vremea băncilor gimnaziului, despre "Grasa" ce aduce fericire şi bucurie, pentru că Grasa, era dulceagă, era paradoxal de suplă şi inexpresivă, şi cu toate că era cald afară, ea nu mirosea a sudoare prelinsă pe clisă de om. Obiectiv vorbind, Grasa pentru noi şi restul, era euforie şi "avioane".
       Acum să lăsăm la o parte această introducere, ȋn ditamai cultura vinului din Romania, şi să trecem la un episod, ce duce la normalizare. Vorbesc de Casa de vinuri Cotnari, un producător ce deţine 350 ha de vita-de-vie, ȋn podgoria Cotnari. Ce ȋmi place mie la nebunie, la ei, este că viile lor ştiu să vorbească doar pe limba, Feteştii Negre, Tămâioasei Româneşti, a Grasei de Cotnari, şi a incă câtorva soiuri de sorgine românească. Deviza aceasta: fără soiuri internaţionale, doar româneşti, momentan mi se pare extraordinară, cu toate că in viitor când viile şi vinurile vor căpăta ceva maturitate si notorietate, soiurile internationale, vor fi cele care in cupaj cu cele autohtone, vor deschide noi drumuri, in acele vremuri viitoare.

       În prezent cei de la Casa de vinuri Cotnari, ne ademenesc cu 2 game de vinuri premium şi anume: Cotnari Domenii şi Cotnari Colocviu. Personal cred că, felul ȋn care au fost branduite( atât numele cât şi etichetele) cele 2 game, nu se ridică la nivelul de calitate al vinului, şi ȋmi dau impresia că au fost pripit conturate. 
      Dar să trecem la vinuri şi la ce mi-au spus ele.

Colocviu la Atena -  Fetească Albă, DOC-CT, sec. 2011

       Nas: Echilibrat, timid şi proaspăt, cu arome de tei, grapefruit, iarbă, măr verde.
Gust: Vine ȋn continuarea nasului, aducând catifelare, corpolenţă dar şi o usoară lipsă de aciditate. Aşezate şi fine, apar notele de citrice şi cremene. Mi-a plăcut acesta Fetească Albă.

5 stele din 7

Colocviu la Moscova - Grasă de Cotnari, DOC-CT, sec. 2011

       Nasul iniţial, miroase a gaz metan, dar dispare după o aerisire accelerată. Odată ce se mai ȋncălzeşte şi se aeriseşte, vinul alinează mere, pere, struguri şi ceva fum. Grasa este onctuoasă, dublată de minerale, este darnică, aduce note de măr verde, carcei de viţă, pepene galben şi jeleu de fructe tropicale. La inceput a semănat prea tare cu un Riesling de Rhin. În condiţii optime de servire, punctajul ar fi fost mai mare, cu siguranţă.

5 stele din 7

Colocviu la Roma - Tămâioasă Românească, DOC-CT, sec. 2011

       Are o culoare frumoasă, galbenă cu tente verzui. Nasul este foarte parfumat, cu arome intense de tei, miere, zmeura, ananas. Tămâioasa, are un corp superb, bine lucrat, cu o aciditate crocantă, gust delicat şi arome de piersică şi ananas. Post-gust mediu, picant. Ce nu mi-a plăcut este nota de parfum comercial din nas, parcă aş avea o cămaşă Liuii Viuiton, ce stă strâmt ca naiba pe mine.

       I-aş fi dat 5 stele si jumatate din 7, poate peste incă 1 an de sticla. Acum tot 5 stele din 7 si pentru Tămâioasa Românească SEC ( felicitari pentru această abordare, care nu e tocmai floare la ureche pentru oricine, asta sună şi pentru Grasă )

Domenii - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, demi-sec, 2011

       Culoare: Cuprica, trandafirie, ştearsă.
Nasul: Fad, cu arome de căpsuni, mere verzi si trandafir. Gust: Se prezintă foate dulce şi proaspăt, parcă ar fi un amalgan de fructe exotice, insă dulceata aceasta impiedică exprimarea clară a notelor. 2012-le Insă a venit cu un nas mult mai proaspăt, mult mai clar şi plin de fruct şi floare.

5 stele din 7

Colocviu la Paris - Busuioacă de Bohotin, DOC-CT, sec, 2012

       Culoare, roză de coajă de ceapă. 
Nasul la ȋnceput te ȋnţeapă, apoi demarează cu arome de capşună supra-coaptă, lychee, busuioc şi ananas.
Gustativ, este plin, proaspăt, cu note de citrice, grapefruit, incă este prea crud. Post-gustul este lung şi acid.

5 stele şi jumatate din 7

Album foto aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545044722220193.1073741829.323490934375574&type=1

Secretul...

       Noapte aduce ȋn  văpaia sa, un nou secret, de aceasta data sub forma unui vin, născut din pămantul Siciliei. Numele de scena, este Planeta - La segreta 2011. Cu toate că strigarea, il recomandă ca fiind un cufăr cu secrete, el ni se dezvăluie direct, fără nici o urma de pudicitate, insă plin de voluptate si suculenta.

      Avem de-a face cu un IGT si asta deoarece, oenologul s-a jucat, alăturand indigenului Nero d'Avola, internationalele: Merlot, Syrah si Cabernet Franc. In centrul edificiului oenologic, domneste in aliura sa nobilă, celebrul Nero d'Avola, care se reflectă in fiecare strop rosiatic.

      Licoarea intalneste văzul, intr-o robă visinie intensă, cu tente ciocolatii. Nasul este direct, aromele năpădesc către tine, departe de a fi niste fuste, ce ascund secrete efemere. El ne invaluie, in arome de fum, ciocolată, coacăze si bacon, precum si o atingere fină de suc de mure. E un vin atat de usor de băut si de inteles, cu toate că este complex. Textura sa este absolut dementiala, fină, rotundă, coaptă, insă cu un atac viril si totusi delicat, e precum un roller-coaster. Această textură, este completată de arome, de foie gras, piper măcinat, cuisoare, măsline verzi si gem de afine, e un adevărat deliciu, aduce a bazar turcesc si gemul bunicii. Aceasta nota de foie gras, e chiar persistenta, dominantă, e ceva ce nu am mai intalnit pană acum.

       E un vin, destinat consumului, de tanăr, structura sa nu se pretează imbatranirii. Merge de minune, cu ciocolata neagră insă si gustari reci, cas si suncă de casă, precum si multe altele, datorită versatilitatii sale.

5 stele si jumatate din 7

Pinot Noir, Prahova Valley

       Buna seara, Clujul freamata, in toate colturile sale, de pe urma TIFF-ului, frigul nu prea intelege zicala "omul vine, sta, dar mai si pleaca".
       Dupa antrenamentul costisitor de astazi, un rose sau un alb racoritor, nu si-a gasit loc in inima mea, asa ca am mers pe mana unui Pinot-Noir autohton, asezonat la prima vedere fortat, cu paste cu ciuperci si rosii cherry plus doua pizza improvizate. Pinot-ul este cel de la Halewood, gama Prahova Valley, Reserve, maturat in butoaie de stejar, anul 2011, volum alcool 13%.
       Culoarea sa este clasica, visinie, cu robustetea de rigoare, insa si o nota mai tenebroasa, luata din pielea stejarului cucerit. Nasul este copt si are un profil aromatic dominat de visine coapte, mure, compot de prune, piper si vanilie. Gustativ, este prietenos, cu un atac intepator, corp globulos fortificat de un tanin zburdalnic. Aromele nu se ingramadesc, nici nu trebuie, gasim putina mure, ceva visine si ciocolata. Post-gust mediu, usor alcoolic, cu umpic de gutuie, un plus de aciditate i-ar fi dat o cu totul alta stofa, dar nu a fost sa fie. Asocierea mea culinara, s-a dovedit delicioasa, vinul completand cu delicatete preparatele.

5 stele din 7

Alira ȋşi arată muşchii!

       Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor organoleptice ale vinului, nu vin din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate concreta, uneori luptand cu aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate intentionat sau accidental, in decursul vremii.

       Vinul trebuie privit ca o realitate organica vie, ca o existenta aparte, in care omul cu natura sa imponderabila, este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare, analiza vinului necesita o intrepatrundere a empirismului, rationalismului dar si a filozofiei si oenologiei. Prin aceasta scurta incursiune in trupul vinului, voiesc doar sa supun atentiei cititorului, o seama de probleme, legate de fiinta vinului.

       Acestea fiind spuse, va prezit si epicentrul articolului de astazi, si anume: Alira. Prin intermediul celor de la WineRo si echipei de la Crama Noastra, Clujul a avut inca odata ocazia de a degusta o sumedenie de vinuri, cu o personalitate aparte, in lumea vinului ce bantuie pietele locale. Degustarea a fost prezidata si insufletita de prezenta domnului Mircea Niculescu, care ajutat de vinurile, in mare parte incantatoare, a strans un buchet generos de zambete si buna-dispozitie, de la un public cunoscator si rafinat.

       Vinurile si ordinea de degustare a fost urmatoare: Rosé 2012, Fetească Neagră 2011, Tribun 2011, Cabernet Sauvignon 2010 si s-a incheiat cu Merlot 2011. 

      

       Rose-ul a incantat, multimea, printr-un echilibru suav intre fruct, aciditate si corp. A prezentat un nas, fresh cu arome de grapefruit, unt si marar. Gustativ, s-a dovedit rotund, dulceag, simplu, cu o usoara feminitate si eleganta, notele de grapefruit si capsuna, intarind senzatia descrisa. In post-gust, a adus cu el, o cupa de inghetata de fragute, dar si umpic de pimento. Ps: alcool 12,5%, ideal pentru a stinge o vara caniculara.

5 stele si jumatate din 7

 

       Feteasca Neagra. Baricata 10 luni. Culoare rosie, usoara, stralucitoare. Nasul este incantator, imprastie cu darnicie, arome de prune uscate, smochine, visine supracoapte, dar si un iz de sherry. La contactul inevitabil, cu palatinul, Feteasca, ridica coada si fuge, ca doar isi permite, are un corp robust, de fluiera Novacul dupa ea pe strada, are stofa, domnule, tanini deosebit de finuti, dar si o piele cu note de cireasa amara, ciocolata si ceva grasime, nu strica. Mi-a placut cel mai mult aceasta Feteasca Neagra, ii vad un potential foarte mare, avand in vedere ca e prima recolta, si deja m-am indragostit de ea.

5 stele si jumatate din 7, cu un potential de 6 stele, peste un an de zile la culcare.

       Tribun 2011. Cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot(majoritar), Feteasca Neagra. Nasul aduce cu el arome de fum, bacon, coarne si visina si e destul de fructat. In gura, este plin, copt, deosebit de versatil si baubil, feminin cu note de cirese, caise confiate dar si o delicata ciocolata neagra. Post-gust: scurt, simplu.

Best-buy Alert!( 30 lei )

5 stele si jumatate din 7

       Cabernet Sauvignon-ul celor de la WineRo, porneste cu arome simple de coacaze, prune, prajitura cu fructe si pasta de masline negre. Este corpolent, taninos cu un atac puternic si etaleaza arome de lemn si vanilie, precum si fructe de padure, destul de usor de baut si acest CS. Post-gustul, lipsit de complexitate.

5 stele din 7

       Merlot 2011. Din pacate, primele arome ce mi le-a soptit acest vin, au fost acelea de cartofi incoltiti. Ei insa pe masura ce l-am aerisit pasional, mai bine de 15 minute, a inceput sa capete arome de mure, pruna dar si o nuanta lactata. Gustativ, a fost moale, rotund, plin, a avut o tinuta frumoasa, brodata in note de mure coapta si menta. Post-gust taninos, lung.

  

5 stele din 7

Dealul cu Sangiovese

Buna seara dragii mei, astazi seara va prezint un vin, Italian, intrupat din sange de Sangiovese di Romagna. Sangiovese este strugurele care printre altele este vinovat de a da nastere arhi-cunoscutului Chianti. Insa de Chianti vom vorbii, mai multe cu proxima ocazie. Licoarea de astazi este un Sangiovese di Romagna Superiore, 12,5% alc. Sangio, se arata rosu jaratec in pahar, dezvaluind o insiruire de picoare dese, subtiri si lungi. Nasul debuteaza cu arome tipice de dude, precum si ciocolata, condimente si gem de capsuni. Patalatinul este absorbit, de corpolenta bine sculptata de-o aciditate hotarata, destainuind note de coarne si visine suculente. Vinul este foarte baubil, user-friendly, paharul se umple de la sine de mana hipnotizata. Finish-ul este lung, picant, fresh cu izuri de iarba proaspat cosita. Merge atat de bine, alaturi de cartofi rumeniti cu gorgonzola, delicios. 2-3 ani in plus de pastrare in pivnita, i-ar fi adus un plus de complexitate. Vorba unui bun prieten: vinul curge, sticlele raman. Noapte buna...

5 stele si jumatate din 7

Lacerta: Evolution

Trebuie sa incep acesta insemnarea, prin ai multumii Sommelierului Bogdan Raul Todor, pentru inca o experienta hedonista, de neuitat. Prin ambasadorul sau mai mult decat cunoscut, Lacerta a mai punctat cu inca o degustarea( putin spus degustare ) reusita, pe harta evenimentelor aferente lumii vinului, in Cluj-Napoca, de aceasta data la hotel Golden Tulip: Ana Dome. Seara-ntreaga a fost atent desenata, incepand cu locatia si staff-ul hotelului, continuand cu vinurile si preparatele culinare si sfarsind cu publicul. Vinurile sacrificate, au fost urmatoarele in ordinea servirii lor:  Rose( Blaufrankisch/Burgund Mare ) 2012, Pinot Gris/Pinot Grigio 2012, Cuvee X 2011, Blaufrankisch 2010, Cabernet Sauvignon/ Shiraz 2010. Rose-ul l-am degustat si acum o luna, pe vremea aceea fiind proaspat imbuteliat de 2 zile.

Iata evolutia rose-ului dupa 1 luna in plus de sticla:

Din punct de vedere al cromaticii, vinul aduce a petale roz frante, nimic schimbat fata de cel precedent. Aromatic, vinul s-a mai echilibrat in ceea ce priveste fructul, scenturile de citrice, grapefruit, imbinandu-se armonios cu cele de capsuni si coacaze. Gustativ, a devenit mai moale, mai prietenos, a castigat un dram de eleganta, notele de mar, pomelo, asparagus si visina parand mai asezate. Una peste alta, vinul a castigat in eleganta, stralucire, echilibru, eu l-as servii ca aperitiv.

5 stele si jumatate din 7

Pinot Gris, a fost la aceeasi inaltime ca si la degustarea precedenta.

Cuvee X 2011, sec. Dragilor avem de-a face cu un cupaj inedit si indraznet si anume: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rheinriesling. Si asta nu este tot, fiecare vin in parte a fost maturat in butoaie de steajar(225l). Oenologul celor de la Lacerta, s-a jucat cu aceste soiuri, cu combinatiile dintre ele si diverse butoaie de stejar, cu fiecare inghititura de vin, revenea o frantura din entuziasmul chimic nebun, al acestui oenolog inovator, inginerul Mihai Banita. Cu fiecare inghititura, vedeam scene din batalia Reginei impuse Chardonnay si al Reginei indragite atat de mult de nobilime si anume Rheinrieling. Rezultatul a fost unul epic: Adica chiar trebuie sa te duca capul, ca iei ce e mai bun din aceste 4 soiuri, si le aduci la un numitor comun si sa la convingi sa traiasca in acelasi corp si sa respire acelasi aer. Frankenstein, avea fata galbena, asa, ca de coaja de lamaie razalita. Nasul cat se poate de aparte cu un ton aristocratic, oferind arome de branzeturi nobile, maturate, citrice si grapefruit. Palatinul este pur si simplu in extaz, odata ce strange la pipet acesta licoare, gustul este de-un echilibru rar, aciditatea este puternica, rezervata si plina de incredere-n fortele proprii. Si tabloul nu ar fi complet, fara o atingere de onctuozitate, delicioasa, ce aduce gustului o dimensiune crocanta, cu note de rucola si pere verzi. Post-gustul, vrea si el un loc fruntas, prezentandu-se lung, citric cu note de aluat de paine.

 

6 stele din 7
THE RED'S:

Blaufrankisch 2012, 14,2% alc. A petrecut 9-13 luni in croaziera baricului.

Culoare rosie, stralucitoare, cu borduri tenebroase. Nasul plin de fructe negre, coacaze, ciocolata, prune uscate, cirese si fum, o nebunie. Gustativ, avem note picante de visine, trufe si amaretto, dublate de o aciditate revigoranta. Finish-ul usor astingent cu aluzii de doaga de butoi.

6 stele din 7

Ultimul vin si anume CS/Shiraz 2010 (60/40 %), ma dat gata si asta deoarece Bogdan sa cam jucat cu vinul, ba aveam in pahar vin decantat, ba direct din sticla, ba trecut prin cheia timpului de 5 ani. Sa vedem: 

Culoare rosie violacee vanoasa. Nasul initial dominant Shiraz, cu arome de toast, prosciutto crudo, cassis si ardei gras. Apoi "celalat" vin, a venit cu arome de afumate de tutun si piele. Notele de coacaze, mure, ciocolata si ardei iute, imbraca palatinul intr-o plapuma vie. Post-gustul prezinta atingeri de visine si ciocolata.

6 stele din 7, in mare parte datorate maiestriei, sommelierului.

Fruity-fresh by Corcova

Bine v-am regasit dragi prieteni. Va scriu, aflat fiind la adapostul primitor si calduros al odaii mele. Iata e 26 Martie, si Clujul este ALB, ca barba lui Nea' Craciun. Vinul Alb si Rose-ul, rece si fresh mai au de asteptat nitica, nu de alta, dar se pare ca iarna are inca, resurse nebanuite. In urma cu cateva zile am participat si eu la  o degustare, ce a avut loc la Corso, stiti voi, bistro-ul cochet din centrul Clujului. Producatorul de vinuri, Corcova Roy&Dâmboviceanu, a facut o stationare la noi la Cluj, in locul mai sus mentionat, incarcati de Muscat Ottonel, Chardonnay, Feteasca Neagra, un cupaj rosu Cabernet Sauvignon/Merlot si un...Rose.
Prezentarea vinurilor a fost facuta, de domnul Serban Dâmboviceanu in persoana. Sa va spun cate ceva despre Podgoria Corcova: Aceasta a cunoscut gloria, pe cand era mosia printului Anton Bibescu, iar pe vremea comunismului ea a fost lasata in paragina. Podgoria cuprinde 55 de hectare, DOC Mehedinți-Corcova. De cand a fost preluata de cei doi parteneri, podgoria a renascut din propria cenusa, precum Pasarea Phoenix. Oenologul si directorul tehnic, al celor de la Corcova, este domnul Laurent Pfeffer, care da este strain si nu este un flying winemaker, precum sunt multi oenologi ai unor producatori autohtoni, mai noi pe piata. Sa trecem la vinuri:

Muscat Ottonel 2011, sec, 12,2% alcool.
Vinul are o culoare galbena cu inflexiuni albe luminoase. Nasul debuteaza cu aromele tipice soiului, pepene galben, miere, alaturi de mar verde si numca. La impactul cu gura insetata, pregatita de razboi, el e subtire, bland, impaciuitor, precum un dac in fata mortii. La acest nivel domina notele de gref si piersica. Post-gustul aduce a coaja de portocală(amară). Lipsa de aciditate este compensata de elenganta, evident atat cat este posbil.
5 stele din 7

Chardonnay 2011, sec, 13,5% alcool.
Aici avea de-a face cu un Chardonnay baricat partial si anume 40% fermentat in baricuri timp de 8 luni iar 60% fermentat in tancuri de inox. Nasul este expresiv, cu arome de migdale, iarba, toast si gutuie verde. Gustativ, avem note timide, de unt, mar, agrise, cremene, ce se impletesc cu un corp mediu si o aciditate usor picanta. Post-gust mediu onctuos.
5 stele din 7

Rose 2012, sec, 13,5% alcool
Vorbim de un blend de Merlot(23%) cu Cabernet Sauvignon(77%). Este un Rose roz :), trandafiriu-palid. La nivel olfactiv, vinul isi face de cap, te poarta prin arome de capsuni fragezi, pepene rosu, zmeura, dar si diverse prajituri umplute cu fructe de padure. Palatinul este bombastic, dulceag cu note de mar rosu, zmeura, gref si inghetata de zuppa inglese
6 stele din 7

Feteasca Neagra, 2011, sec, 13,8% alcool

O FN, proaspata ce nu a intalnit baricul, ci doar inoxul(6 luni). Culoare visinie cu tente sangerii. Nasul este simplu, fructat, cu arome de iaurt, visine si piper. Gustativ, este rotund si prezinta note frumoase de ciocolata, cafea, coacaze, piper. Post-gustul, este de durata medie, avand arome de caramel si cafea. Mi-a placut mult aceasta FN, o consider ca fiind autentica si cu o personalitate aparte. Editile viitoare cu siguranta vor fi mult mai evoluate, avand in vedere ca anul 2011, a fost prima recolta a viei, de 3 ani pe atunci. Felicitari Oenologului, pentru alegerea drojdiilor naturale, in defavoarea celor selectionate.
5 stele si jumatate din 7

Cabernet Sauvignon+Merlot 2009, sec, 13,8% alcool
50% maturat in baricuri frantuzesti timp de 12 luni, 50% maturat in inox timp de 12 luni. Nasul este serios si prezinta arome de coacaze, lemn si ciocolata. In gura se impletesc armonios arome clare de stafide, visine si lemn. Post-gustul este jucaus, astingent si lung. Un vin asemuit cu falnic cavaler, ce-si etaleaza virilitatea prin blazonul Casei Cabernet Sauvignon, iar nobilitatea prin finetea portului de Merlot.
5 stele si jumatate din 7

Va doresc o zi superba!

Un Cotes du Rhone rustic

Cotes du Rhone Villages reprezinta o imbunatatire fata de genericul Cotes du Rhone, implicand soluri argiloase-calcaroase sau pietroase, dar si strictete crescuta fata de productie, teoretic rezultand vinuri de o mai mare profunzime. Procentul de Grenache, Syrah, Mourvedre din cupaj este mai mare, iar productia permisa pe hectar este mai mica, fata de CdR. Denumirea de Villages acopera o sumedenie de comune din sudul Ronului, din care doar 19 au dreptul de a-si pune numele de Cotes du Rhone Villages pe eticheta. Acest vin este rosu, de obicei un cupaj de Grenache, Syrah, Mourvedre, Cinsault si Carignan, asa cum este si cazul de fata. Vorbim dupa cum ilusteaza si imaginea, de un Cotes du Rhone Villages, Rives & Terrasses, 2011, cu o tarie alcoolica de 13%. Culoare visinie cu borduri albastrui. L-am servit la o temperatura de 16 grade, nasul s-a deschis frumos, invaluind nasul in miros de capita de fan, piper, sange si zahar vanilat. In gura, corpul s-a dovedit robust, avand un gust autentic de struguri, o aciditate placuta, dar si note clare de coacaze, bacon si marmelada. Post-gustul, mediu si fresh cu tuse de ciocolata neagra.
Acest vin este un excelent companion alaturi de preparate la gratar. L-am asezonat cu un cotlet de porc la gratar, alaturi de o garnitura de cartofi fierti cu patrunjel si muraturi, nimic mai simplu.

5 stele din 7

Minima Moralia!

20 februarie 2013, o zi ca oricare alta, timpul nu s-a oprit, poporul nu s-a oprit din muncit, energia cinetica, cat si cea potentiala, nu si-au incetat congruenta. Candva cuvantul avea putere, avea aripi, taia, vindeca, transfigura, alchimiza. Candva cuvantul, ´´putea´´, dar ce altceva decat sangele, insufleteste lesul uman, va spun si ce altceva decat virtutea confera duh cuvantului. Si ce altceva reprezinta mai bine virtutea decat plaiurile tarii, stropite cu sange de dac. Ei, pentru o zi pamantul Segarcei, cununat cu zestrele sale ancestrale, s-a mutat in cetatea de pe Somes, Cluj-Napoca. Vinul romanesc, imbracat in straiele si in pielea Domeniului Coroanei Segarcea, ni se arata stralucitor si plin de nadejde. Daca vinul romanesc de pana acum, s-a refugiat pe o insula dezmostenita de comunism, cautandu-si si intuindu-si identitatea si rolul, vinul romanesc de astazi, licoarea ce zace sclipitoare, in paharul meu, nu este altceva decat un deschizator de drumuri, un strigat de libertate elaborat. Vinul celor de la Segarcea, sub egida Minima Moralia, a refuzat supunerea, a refuzat realitatea, ce apasa cotidianul neindurator si gol. Va vorbesc despre un vin cu personalitate, care nu e mic lucru, in aceasta era a globalizarii. Minima Moralia ni se arata in 6 strigate inaltatoare si anume: Sinceritate, Onoare, Speranta, Daruire, Respect, Recunostinta. Lansarea acestor vinuri, a avut loc la, Cazinoul proaspat renovat din Parcul central. Evenimentul s-a aflat permanent, sub insemnele elgantei si sinceritatii. Din punct de vedere ampelografic, mi-a captat atentia soiul Marselan, aflat in cupajele rosii. Nu foarte des se intampla ca un soi nou sa-si faca aparitia. Totusi, cand se intampla acest lucru, trebuie sa-i acordam atentia cuvenita. Nu spun ca Marselanul este de azi de ieri, istoria lui luand nastere in 1961, unde altundeva decat in franta. Dar este un soi nou pentru Romania. El este rezultatul unei ameliorari dintre Cabernet Sauvignon si Grenache purtand amprenta celor doua. Fiind folosit in cele doua cupaje, Respect si Daruire, putem sa-i deducem caracterul doar prin metoda eliminarii.
Respect 2009: este un cupaj din Marselan si Cabernet Sauvignon, unde CS da tonul. Expresia vinului la nivel olfactiv este una complexa si bogata, debordand cu arome de piper, scortisoara, rozinchine si afine. La impactul cu papilele gustative, licoarea cameleonica, ia forma senzatiilor de dude, ciocolata neagra, lichior, portocala coapta, etalandu-si taninii deosebit de versati. In post-gust visina si lemnul tanar isi croiesc un drum lung si savuros. Un vin care prin fiecare picatura a sa exprima complexitate.
6 stele din 7
Daruire 2010: un cupaj realizat din Syrah, Cabernet Sauvignon si Marselan. Intalnirea cu paharul ne-a descoperit culoarea sa rosie cu borduri violacee. Nasul abunda in arome de magiun de prune, scortisoara si cirese. Gustativ dezvolta o puzderie de mirodenii, precum si arome de lemn ars si ciocolata. Corpul este unul mediu cu o aciditate buna, parca orice urma de defect, intr-o clipita a si disparut. Finishul mediu cu note de visina.
5 stele si jumatate din 7
Recunostinta 2008: Este un Cabernet Sauvignon pur sange, viril, puternic, expresiv si vartos, de-o culoare bordo inchisa. Nasul este cuprins de arome de cirese, vanilie, tiramisu, prajitura cu mere calda, iar gustul surprinde note de prune uscate si piper macinat. Finishul aduce cu el note de ciocolata si lemn, durata sa ramanand chiar si in aceasta clipa necunoscuta. Este un vin reusit, dar ca traire se situeaza sub Respect.
6 stele din 7
A venit si momentul desconspirarii vinurilor albe: Sinceritate, Onoare.
Sinceritate 2011: Un cupaj inedit din Vioignier baricat si nebaricat si Tamaioasa Romaneasca. Culoare, galbena cu tente verzuii. Nasul aduce a mar verde, nuci si caise confiate. Gustul e surprinzator de elegant, onctuos si armonios, avand note de lime si iarba. Post-gustul este lung si crocant.
6 stele din 7
Onoare 2011: Feteasca Alba, Chardonnay baricat si nebaricat, Sauvignon Blanc, Pinot Gris. Culoare galben aurie acompaniata de un nas fresh cu arome de citrice, poame necoapte, unt si pielita de strugure. Gustul este plin, rotund si picant cu note de agrise si gutui verde. Finish-ul este moale si scurt, lasa o senzatie de apa, pesemne ca e de la Pinot Gris. Este un vin mai auster, de familie buna.
5 stele si jumatate din 7
Seria este completata de un Roze, numit:
Speranta 2011: un alt cupaj neobisnut si interesant, alcatuit din Pinot Noir, Pinot Gris si Cabernet Sauvignon baricat. Vizual, poarta o roba roza cu tente trandafirii. Olfactiv, este usor alcoolic cu arome de capsuni, nucifere si mied. Gustativ dezvolta arome de iaurt de trandafiri si caju, lasand un post-gust obez cu note de nuci, fistic si alune de padure. Nasul, gustul, finishul se situeaza toate, pe aceeasi paralela senzoriala.
5 stele si jumatate din 7