Poligamia vinului

     Deseori m-am întrebat dacă rosile sau rose-urile degajă un potențial erotic mai puternic decât cel al albelor. Am ajuns la concluzia, că întrebarea e falsă: numai necunoscutele sunt erotice.

        Dorința nu tolerează situatile dobândite deja și nu cunoaște decât o singură lege și anume : schimbarea. Iar noutatea, poate conferi unui vin obișnuit un farmec pe care nu-l mai posedă un vin, cu care trăiești de multă vreme. Încurajez o "poligamie” nesimțită în ceea ce privește consumul de vin. Încercați câte puteți de multe, iar din când în când, vă veți îndrăgosti, vă veți amintii de copilărie, veți experimenta vinul prin viață și viața prin vin.

         Eu am întâlnit în această seară un Chianti Riserva, 2010. Voluptos, cu o pulpă de-un tanin elegant, rotund și suculent. Aromele nu au fost impresionat de prezente, m-am mai întâlnit cu ele și voi de asemenea: ciocolată albă, cireșe amare, castravete proaspăt din grădină(vegetal). Un vin frumos, nimic surprinzător, am primit cam ce așteptam. Nu e la apogeu încă, îl văd în formă maximă cam în 2 ani.

          Dacă ești un fan de Chianti, acesta nu e chiar vinul pentru tine. 

  

          5 stele și jumătate din 7 

Memoro Nymphomaniac

      După un film atât de condimentat, ca și Nymphomaniac-ul lui Lars von Trier... apare întrebarea ce vin să bei?... De mâncat, clar că mi s-a făcut o poftă sălbatică de...carne.
      Dar de ce ai asocia un film cu un vin sau invers? pentru că...leben. Personajul principal se confesa spunând, că dorea mai multe și mai vii culori de la răsărit. Mai multe, față de?! restul omoloagelor sale. Asta e ce vreau și eu de la vin, versatilitate, imaginație, viață, moarte, sânge, trivialitate, liniște, nimic, tot, fructe, mucigai, curaj, lene, somn, trezvie...
       Filmul m-a târât de pe pământul lui Freud, Jung, Nietzsche și Darwin pe cel ai târfei din Babilon, fariseilor cutreietori de cluburi și bolnavilor. Totuși ce vin să asociezi, alături de Rammstein și Wagner, alaturi de un film ce nu vrea să părăsească memoria.
       Răspunsul: Memoro, Piccini, Italia(toată). Un cupaj din Primitivo(Puglia), Montepulciano(Abruzzo), Nero D'Avola(Sicilia) și Merlot(Veneto). Un vin ce stă bine clădit pe spatele taninilor moi, tinerei și entuziasmați. Arome simple și inocente de căpșuni, coacăze, afine, cocos, rom și înghețată de cafea cu vanilie. E un vin onorabil, nu e pogorârea Venerei dar nici Betty cea urâtă.
       Trebuia să aleg un Pinot Noir...le-am asociat pe rând, filmul cu mâncarea, vinul cu filmul și mâncarea cu filmul: Limbă de vacă cu măsline negre și verzi, ceapă și paste.

        5 stele și jumătate din 7 vinului și...primul 7 stele din 7...acordat filmului :)

Artificii de Barbera si Pinot!

       Bună dragii mei, cu multă bucurie, aduc în lumina voastră două vinuri cu multă personalitate și expresivitate, două vinuri care au ajuns să fie surori doar prin prisma, trăirilor și simțurilor mele. Primul este un Barbera del Monferrato, Cantagalla, frizzante și sec, 2010. Cel de-al doilea este un Pinot Noir de Bourgogne,2010, o ediție aniversară limitată la 10.000 de sticle, sticla aceasta purtând numărul de 3774. Ca și producător, îl avem trecut pe etichetă pe, Emile Chandesais.
       Am însumat aceste două licori, într-o singură poveste, deoarece ele sunt asemănătoare ca și personalitate. În ziua de astăzi cu greu mai găsești vinuri care să-și exprime personalitate în mod liber, fără a fi cosmetizate și "educate" pe gustul consumatorului țintă.
       Avem pe piața Romanescă, o mulțime de vinuri îmbrăcate într-un amalgam, mai mult sau mai puțin echilibrat de fructe, flori și tot felul de arome exotice. La un nivel ignorant, acest spectacol oferă satisfacție, însă la o abordare mai adâncă, nu găsești decât o deșertăciune și un handicap grav de exprimare, datorat unei chimii nesimțite și potente.
       Dintr-un alt punct de vedere, avem consumatorul român obișnuit, care încă nu are cultura necesară pentru a digera vinuri cu o exprimare originală și e fascinat de spectacolul aromatic pe care pot să-l ofere vinurile făcute în stilul lumii noi( care fie vorba între noi, nu  mai e așa de nouă, avem alte țări fără prestigiu în producerea vinului, care încep să-și tureze motoarele la maxim, iar cel mai bun exemplu: e China și India ). Apoi mai sunt producătorii, care doresc să-și amortizeze investitia în cel mai scurt timp. Concluzia e clară...
       În fine, am deosebita bucurie de a vă introduce, aceste două vinuri, pe care le-am găsit pur și simplu fascinante.

       Malgra, Barbera del Monferrato, Cantagalla 2010, frizzante. 

     


       Vinul este foarte întortocheat, nasul e agresiv de la la început, din pricina dioxidului de carbon, agresivitate care e dusă foarte bine de aromele de cassis, prune uscate, dar și grajd umed. Odată ce bulele se mai liniștesc( sticla deschisă și neacoperită, câteva ore ) avem un frankenstein aromatic, neobositele fructe negre se alătură mirosurilor de cal ud, grajd, fân rece și umed, urină de bou și miere. Fiecare element, e de sine stătător și stă pe un fond de fum și vișină amară. Experiența olfactivă nu se termină înainte, de a împărtășii și niște piele de porc, îmbrăcată în violete.
       În gură, ai impresia că se sparg niște cheaguri de sânge, îmbogățite cu sirop de coacăze. E suculent și CO2-ul îl mentine proaspăt. Finish-ul mediu e picant și înflăcărat cu arome de boabe de cafea.




       Emile Chandesais, Pinot Noir, Bourgogne 2010. 

       Vinul acesta este o capodoperă, cu o evoluție ce te ține strâns de cupa paharului, timp de 3 ore, dacă ai răbdarea să-i asculți povestea. Nasul se află într-o continuă evoluție, vinul nu l-am decantat și bine am făcut, căci prea mult aer l-ar fi ucis. L-am turnat în 3 pahare, fiecare cu o formă a cupei, diferită, cu scopul de a analiza vinul cât mai bine.
       Nas deosebit de expresiv, uman și decadent, a însumat în cele 3 ore de poveste, arome de găinaț, rășină de brad, coacăze coapte, cafea, gem de zmeură, țigări de foi. Plus: note picante de piper negru, porumbele, hrubă umedă, grajd de viței, carburant fosil, cafea, note vegetale de ceapă proaspăt scoasă din pământ.
      Palatinul, a fost constant și a dezvoltat o textură elegantă, subțire, dar cu o aciditate serioasă ce a adus cu ea mere roșii. Între tanini a existat un conflict, ce nu s-a solvat nici măcar la ultimul strop. Cei rotunzi, au fost cam jenați de cei rugoși și invers.

       Două vinuri cu o personalitate clară, ce îți ațâță instinctele primare umane. 6 stele din 7 pentru amândouă.

Din călcâiul cizmei, în pădurea Bavareză.

Foto: Corkbin.com

       Nu e nimic aici, decât pădure, dealuri, munți, pârâuri ce susură în noapte și stele nemuritoare. Mai sunt și eu în mijlocul acestei naturi, care-mi este atât de străină de pădurile natale românești. Acasă natura este mereu ocrotită de un lăcaș Sfânt, sau poate e invers. Acasă natură, e legată de Dumnezeu, așa cum e legat și poporul nostru, însă aici e altceva, nemții niciodată nu l-au acceptat pe Dumnezeu. Iar Germania este o națiune mare și acest lucru se simte în fiecare șuierat mândru de vânt, în fiecare pădure plină de arbori falnici, în încrederea și pacea infinitului, cu care curge Dunărea. Totul pare desprins dintr-un tărâm al eroilor, nu dintr-unul gingaș și plin de compasiune, cum cântă păsărelele de pe plaiurile natale.
       În acest oază de liniște păgâna, în Bavaria, am găsit un vin italienesc, abordat într-o manieră modernă. Un vin venit tocmai din Puglia, din călcâiul cizmei italice, DOC Copertino Rosso. Este o rezervă din 2010, compusă din soiurile specifice zonei și anume, Negroamaro, Malvasia Nera dar și Romagnolul Sangiovese. Numele de scenă este Faunus și cu toate că prețul nu-i impune mari pretenii, vinul se prezintă plin de demnitate. Adică, nu scârțâie pe nicăieri, are culoare splendidă, roșie intensă plină, nasul e bogat în arome coapte, de mure, sirop de coacăze, smochine, kaki, fum și condimente mediteranene. Numărul bun, se continuă și la nivelul gustului, care e plin, scuculent, rotund și catifelat cu un atac revigorant, evident că aromele ce le-am găsit în nas, au coborât și la nivel gustativ așa cum se cade. Prestația se încheie în forță și durată, cu o astringeta bine-venită dar și senzații de iaurt de fructe de pădure și mentă.
       Un vin excelent pentru o punguță cu 6-7 euro. În România nu l-aș vedea sub 50 lei.

       5 stele și jumătate din 7

Secretul...

       Noapte aduce ȋn  văpaia sa, un nou secret, de aceasta data sub forma unui vin, născut din pămantul Siciliei. Numele de scena, este Planeta - La segreta 2011. Cu toate că strigarea, il recomandă ca fiind un cufăr cu secrete, el ni se dezvăluie direct, fără nici o urma de pudicitate, insă plin de voluptate si suculenta.

      Avem de-a face cu un IGT si asta deoarece, oenologul s-a jucat, alăturand indigenului Nero d'Avola, internationalele: Merlot, Syrah si Cabernet Franc. In centrul edificiului oenologic, domneste in aliura sa nobilă, celebrul Nero d'Avola, care se reflectă in fiecare strop rosiatic.

      Licoarea intalneste văzul, intr-o robă visinie intensă, cu tente ciocolatii. Nasul este direct, aromele năpădesc către tine, departe de a fi niste fuste, ce ascund secrete efemere. El ne invaluie, in arome de fum, ciocolată, coacăze si bacon, precum si o atingere fină de suc de mure. E un vin atat de usor de băut si de inteles, cu toate că este complex. Textura sa este absolut dementiala, fină, rotundă, coaptă, insă cu un atac viril si totusi delicat, e precum un roller-coaster. Această textură, este completată de arome, de foie gras, piper măcinat, cuisoare, măsline verzi si gem de afine, e un adevărat deliciu, aduce a bazar turcesc si gemul bunicii. Aceasta nota de foie gras, e chiar persistenta, dominantă, e ceva ce nu am mai intalnit pană acum.

       E un vin, destinat consumului, de tanăr, structura sa nu se pretează imbatranirii. Merge de minune, cu ciocolata neagră insă si gustari reci, cas si suncă de casă, precum si multe altele, datorită versatilitatii sale.

5 stele si jumatate din 7

Cronica de pivnita #5: Chianti

       Pivnita-mama, hraneste sugarul(vinul), cu esenta realitatii istorico-geografice, temporale, supuse simturilor animale, dar si cu esenta celeilalte lumi, ale spiritului, ale imaginarului. Unele vinuri, isi vor insusii aceste doua realitati, traind si daruind simultan, perechea de suflari ale vietii. Astfel, Ingurgitand vinul ales, propulsarea pe marginea prapastiei ce desparte cele doua realitati, naste un "Carpe Diem", profund ancorat intr-o dimensiune umana, sensibila si cu o identitate de sine statatoare.
      Luna iunie, capricioasa, stavileste valul de caldura, ce sta sa se asterne peste zari, fapt ce m-a directionat si pe mine, catre un vin rosu, italian, compus in cea mai mare parte tot din Sangiovese, de la care sincer nu am avut pretentii prea ridicate.  Chianti DOCG, Stazione di Posta, 2009, sec, 12,5 volum alcool. Pus la pastrare, in luna aprilie a anului 2010.
      In primele 24 de ore, vinul nu a spus nimic, nu tu arome, nu tu note, degeaba ma rugam eu de el, ca ba mi pofta, ba mi sete, ba mi-e drag, nu a cedat la nimic, al dracului de vin. Fara a avea vreo tragere de inima, i-am mai dat o zi, sa se obisnuiasca cu soarta, inevitabila. La expirarea termenului, a inceput sa mai arunce cu niste vorbe, ici pe colo, ba ca e "piu caldo, piu freddo".
      Pe langa fitze si bosumflari, cam asta am gasit in pahar: Un nas static, cu o aciditate volatila deranjanta insotita de arome de piele, ciocolata, capsuni si piper. Gustativ prezinta o textura atoasa, pesemne ca e dezechilibrat, taninii sunt vulgari si amari, iar aciditatea o simti din plin in stomac si in post-gust. Iti lasa impresia ca s-au imbatat, atat taninii cat si aciditatea si se bat cu pumnul in piept, care mai de care. Si sa nu fiu atat de acid, corpolenta este buna, ferma, iar aromele de ciocolata si coacaze, mai inmoaie atacul. Doamne ajuta, ma duc sa mai imi incerc norocul odata.

4 stele si jumatate din 7

Sangele lui Jupiter.

       Nu stiu de ce, dar un Sangiovese bine facut, parfumat, delicat si gustos, isi face mereu loc, in paharul meu, in noptile tarzii, adanci, cand lumina monitorului devine obositoare si-ti cauti taina intr-o lumanare. Acest soi, intotdeauna intelege si completeaza muzica, ii da profunzime si dezmeticeste gandul si limba. Ei! nu spun, ca doar Sangiovese face asta, asa se nimereste mai nou, la mine.
       Totusi istoria este de partea lui, iar dupa cateva pahare, asocierea cu "sangele lui Jupiter" nu mai pare atat de metaforica.
       Culoare este rosie rubinie si-ti absoarbe privirea, aromele nu se lasa mai prejos, alcatuiesc un buchet, de capsuni, coacaze, scortisoara si putin aluat. Toscanul, iti invaluie gura, iti alinta papilele cu note de menta, gem de afine, ciocolata si cafea, aromele frumos insirate pe-o catifea lina. Apoi continua, cu un post-gust mediu, gemos, taninos.
       Si sa nu uit producatorul este Rio Cassero, vinul are IGT Toscana, este din recolta din 2010 si are 13,5 volum alcool. Il gasiti la Metro, la 25 Ron. Si da, este un best-buy.

5 stele si jumatate din 7

Faunus: Nero d'Avola

       Va prezint, un vin Sicilian, de exceptie, cu un RPC de clasa, o licoare coapta, ce prezinta adieri in fiecare colt din fiecare strop. Faunus, Nero d'Avola din paharul meu, s-a nascut in 2010 si are un nivel de alcool, de 13%, care impreuna cu structura fina, este inghitita intr-un corp sanatos. Aromele sale sunt clare, povestea lui de asemenea, dar e atat de complexa si suna cam asa: "Bre', ti-e cam gol paharul".
       Sa incepem cu felul principal, nasul: prezinta arome de banana, cirese si mure, precum si o senzatie de condimente(piper macinat). Aceste arome, sunt coapte, blande, nu sunt in competitie, ci una-n completarea celeilalte. Felul secundar: ne aduce un corp solid, insa deosebit de prietenos si elegant ce are din plin acel vino-ncoa'. Notele  de visine si cafea sunt si ele prezente, insa nu se inghesuie. Post-gustul este mediu si are un iz metalic.
       Acum ca v-am spus povestea sa, trebuie sa va spun si pretul: 5 euro. Dar, vinul din pacate nu se gaseste pe piata noastra, il gasiti la nemti. Faunus, este foarte prietenos si cu stomacul, pentru cei care sunt mai sensibili, in aceasta directie. Il vad stand, atat de bine alaturi, de carne rosie la gratar.

5 stele si jumatate din 7

Dealul cu Sangiovese

Buna seara dragii mei, astazi seara va prezint un vin, Italian, intrupat din sange de Sangiovese di Romagna. Sangiovese este strugurele care printre altele este vinovat de a da nastere arhi-cunoscutului Chianti. Insa de Chianti vom vorbii, mai multe cu proxima ocazie. Licoarea de astazi este un Sangiovese di Romagna Superiore, 12,5% alc. Sangio, se arata rosu jaratec in pahar, dezvaluind o insiruire de picoare dese, subtiri si lungi. Nasul debuteaza cu arome tipice de dude, precum si ciocolata, condimente si gem de capsuni. Patalatinul este absorbit, de corpolenta bine sculptata de-o aciditate hotarata, destainuind note de coarne si visine suculente. Vinul este foarte baubil, user-friendly, paharul se umple de la sine de mana hipnotizata. Finish-ul este lung, picant, fresh cu izuri de iarba proaspat cosita. Merge atat de bine, alaturi de cartofi rumeniti cu gorgonzola, delicios. 2-3 ani in plus de pastrare in pivnita, i-ar fi adus un plus de complexitate. Vorba unui bun prieten: vinul curge, sticlele raman. Noapte buna...

5 stele si jumatate din 7

Valpolicella classico.

        Va prezint inca un vin italian, de aceasta data rosu si din zona Veneto, DOC Valpolicella. Lamberti Santepietre, Valpolicella Classico, este un cupaj traditional ( fiind tradat doar de merlot-ul din sange ) de : Corvina( 70% ), Rondinella( 20% ), Molinara( 5% ) si Merlot( 5%). Vinurile provenite de pe dealurile Veronei, detin monopolul in regiunea Veneto. Soave si Valpolicella, zonele cu cei mai multi producatori importanti, insumeaza impreuna 40% din productia DOC, din regiune.

        Reglementarile DOC-ului Valpolicella, permit producatorilor sa realizeze patru vinuri rosii diferite, din aceleasi podgorii si din acelasi cupaj de baza : Corvina, Molinara si Rondinella. De la cele mai usoare la cele mai consistente, vinurile sunt : Valpolicella(classico), Valpocicella superiore, amarone si recioto.

Classico fiind zona originara pentru Valpolicella din centrul actualului DOC, reglementata in 1968 si care detine acum mai putin de jumatate din productia zonala.          Inca de la debusonarea sticlei, vinul se arata neastamparat, emanand arome de magiun de prune, ciocolata si caramel. Ei bine nasul este cu totul o alta poveste, departe de a fi un vin fructat, ci mai degraba unul clasic( dupa cum sugereaza si denumirea ), sobru si echilibrat. Etaleaza senzatii de piper, coacaze, cornata, ciuperci si lemn. La intalnirea cu papilele si cavitatea bucala nu a venit cu mana goala, ci cu o cutie simpla, ce isi cunoaste menirea de a fi doar o cutie si nimic altceva. Inauntrul cutiei, vinul s-a deschins in note de iaurt de cirese( care il pun pe seama Corvinei ), amareala de zahar ars, pielita de prune si ciocolata neagra. Finishul de durata medie, suav cu tente picante.

4 stele si jumatate din 7

In cautarea sticlei perfecte!

        Subiectul degustarii de astazi isi are originea in Italia, in tinutul Umbria. Imbuteliat si produs de Terre De La Custodia. Exista un sistem DOC in regiune, care a ramas in esenta traditionalist, ceea ce inseamna ca producatorii care vor sa experimenteze soiuri alternative sunt obligati sa foloseasca eticheta IGT Umbria, care in acesta regiune ca si in restul Italiei cucereste tot mai multi simpatizanti, an de an. Insa astazi vorbim despre un vin alb DOC Colli Marani, provenit din strugui Grechetto(2011), care este un soi local. Invechit initial in tancuri de inox, iar mai apoi, 2 luni in sticla.

        Stiu ca suna superficial, dar ce m-a atras cel mai tare la aceasta sticla de vin, a fost…sticla, care este una deosebita. Purtand numele de Sibella, creata special pentru a gazduii, licoriile acestei crame. Sibella ne intampina cu practicalitatea ei evidenta, exprimata prin cele doua depresiuni, ce faciliteaza manevrarea buteliei.

        In pahar ne dezvaluie roba sa aurie si labartata. Nasul te cucereste treptat, nu are puterea unei armate romane nimicitoare, nici dulceata verbala a lui Cato. Primar, simtim arome de lime si grapefruit, insotite de senzatii de mar verde, pepene galben si migdale. Secundar: flori de liliac si miere. Gustativ este gras, suculent, onctuos si lasa un postgust memorabil prin catifelarea sa, mai nobila decat a unor Chardonnay-uri baricate. Palatinul este cuprins de cremene, iarba, dulceata de nuci si unt topit. Am ramas impresionat de acest vin, datorita corpului si aromelor sale deosebite si clare.

5 stele si jumatate din 7