luni, 16 aprilie 2012

Frica de sine a vinului românesc.


Încet, încet, vinul românesc, începe să respire din nou, aerul pământului mioritic și ancestral. Vinul românesc, este născut de pământul nostru matern și crescut în fașele stejarului protector. Curios fiind ca și ori și ce copil, privește în curtea vecinului,  obligat să împartă același parc de joacă, cu copilul chilian, francez, australian, sud-african. Însa copilul nostru se pierde centrifugal, înfricat, apăsat, hipnotizat de hainele alese, ale vecinilor săi. Frica moștenită din anii colectivizării, săpată cu brazdă adâncă, i-a șters orice tresărire de identitate vinului nostru. Spaima difuză, indusă de marile realizări, marile brand-uri precum și de curentele oenologice ale lumii, încolțesc licoarea dacică din toate părtile și îi creează acesteia o cumplita frică de sine. Vinul românesc trebuie să cunoască frica cea buna: frica de a nu se pierde în lume!
După un Merlot, șters și cu nimic deosebit al celor de la Vinterra, a urmat un vin care știam că nu mă va dezamăgii, Aligote-ul celor de la Gramma(recolta din 2009).
 
Black Peak, Merlot, 2004, sec, 13% alc.,Vinterra, podgoria Vînju Mare.
Culoare: roșie-cărămizie, încă susținută, dar vizibil în declin.
Nas: Se percep arome intense de coacăze și fructe roșii.
Gust: tipic, fin de Merlot, ciocolată
Post-gust: mentă, puțin acrișor
Corpolență bună.
Necesită decantare(decantor) 30 minute.
3 stele și jumătate din 7.

Gramma, Aligote, 2009, sec, 13% alc., Casa Olteanu, Iași
Culoare: palidă, spre galben-pai.
Nas: Mieros, citric, proaspăt precum o adiere de vânt, flori albe, surprinzător după 30 de minute nasul evoluează, delectând simțurile cu arome de alune prăjite.
Gust: De-a dreptul delicios, bogat, cu note de ananas, acizii încă tineri, ceea ce-i conferă o rezistență încă câțiva anișori.
Post-gust: lung ce amintește de unt de arahide.
Corpul este elegant si onctuos
5 stele și jumătate din 7.  


Hristos a Înviat!

 

2 comentarii:

  1. Adevarat a Inviat !

    ......................

    Ma uitam la pozele cu pivnita si am observat sticlele ceruite; cred ca tu le-ai aplicat ceara la fiecare in parte? pentru un dop de calitate asta e un dezavantaj, la fel si pentru vin; acum depinde si de umiditatea din pivnita, daca e scazuta atunci este ok modul asta de sigilare. Pe de alta parte sunt destule sticle care "striga" sa fie deschise :)) ... trecerea timpului nu le avantajeaza (misiones, prahova valley, etc). Ti-o spun din pataniile personale cu vinurile din pivnita. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos de sfaturi. Iti impartasesc parerile. Pozele sunt vechi, si sticlele care sunt ceruite de mine, le-am trecut printr-un anumit proces menit sa transforme(sau sa potenteze) partial, anumite trasaturi ale vinului. Cele ce au strigat destul de tare au fost auzite :). Multumesc inca odata de vizita. Te mai astept! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere